Biblia sau Traditia?

Dar argumente in favoarea vietii in manastire exista in toata Scriptura: Iisus ii cere tanarului bogat sa-si vanda averea, s-o dea saracilor si sa-I urmeze. Este doar un exemplu din multele existente.

[vsovi]

Dumnezeu cere mult mai mult decat calugaria, el cere sa traim fara nici o grija cu nadejdea pusa complet in Dumnezeu shi aproape, sa ne despartzim de rau pentru totdeauna... caci cel mai mare rau este sa nu crezi shi apoi sa nu fi credincios adica sa nu mai iubeshti curat shi nefatzarnic in Adevar, Dreptate, Cinste, SMERENIE...

dar noi nu ne observam in ce duh suntem, ce intzelepciune vorbeshte prin noi, in ce suntem incredintzatzi ci doar suradem shi glumim apropiindu-ne de pironiile din Absint shi Pelin caci ne-am imprietenit mereu cu mocirlirea batjocuririi in care ne simtzim fericitzi, glumetzi shi intzeleptzi nevoie mare, shtiutori shi capabili petrecand in aceasta stare de prooroc mincinos cascatoriu ce-shi pune increderea in incordarile trupeshti, mereu mereu, avand increderea mai mult in sine, punandu-shi increderea in lume shi in om, shi in singuratatea "falsa" din jurul sau....

Caci primul lucru care ne va intreba Hristos la judecata va fi: "n-ai crezut? Pentru ce n-ai crezut?" iar mie imi pare ca pentru idolul lucrului sau omul nu se poate lepada de rau shi apropia de Dumnezeu.... caci daca nu foloseshte omul poruncile prin care se leapada de carne shi sange shi poftele trupeshti adica de lume ca sa se poata supune Harului shi inchina in randuielile cele intzelepte de la Hristos atunci cu nici un chip nu poate sa creada fiindca lacomia va fi in cele din urma mai puternica decat el shi stalpul capatuirii a capishtei va fi singura fericire a sa, dar e fericirea mortzii complete fatza de Dumnezeu caci nu mai shtim cum se face avere in cer in taina ci il tzinem mereu pe Hristos dator fatza de noi sau tzinem noi inshine catastiful datoriilor inchipuite ale tuturora catre noi, shi din cercul vicios al datoriilor se iese prin cuvantul lui Dumnezeu, citat aproximativ shi cumulat: "cand faci binele in taina fara sa trompeteshti la toata strada ca sa shtie ce bine ai facut, sa nu shtie stanga ta ce face dreapta, trebuie sa nu ashteptzi nimic in schimb pentru binele savarshit, deci sa nu ashteptzi nimic, nici laude, nici mariri, nici averi, nici rasplata, nimic nimic sa nu ashteptzi shi asha itzi vei cladi prin Hristos o comoara in ceruri acolo unde nu o papa molia shi nici nu o distruge rugina shi nici nu o prada hotzii" scuzatzi citatul format din mai mult citate... dar ideea este ca ne cere sa nu ashteptam datorii shi dobanzi pentru binele facut... iar noi am ajuns asha de pragmatici shi ergonomici incat nu facem nimic fara a fi siguri de un cashtig, o dobanda, o fericire trupeasca, o ocheada, un zambet, o parere fericita shi mare despre sine, ceva acolo asemenea OMIDEI = regele gog ....

Deci ne cere foarte mult Hristos, mult mai mult decat a fi calugar, ne cere sa ne scoatem inima shi mintea shi sufletul shi duhul nostru, care sunt mintea shi sufletul shi inima shi duhul shi mintea sangelui shi a carnii shi sa le luam pe ale LUI cele date de El noua shi sa traim in sufletul shi mintea shi inima shi DUHUL LUI cel Sfant.... asta ne cere, dar celor ce cred shi vor sa fie credincioshi shi care doresc fericirea veshnica ... dar aia adevarata shi nu basme shi filme shi poveshti shi inchipuieli shi duhul mincinos al maririi de sine... intretzinut cu t(RUgaciune nalucitor lucrata)fie ca daca ti-ai lipit inimioara de trufie atunci in starea aia placuta a iubirii de sine shi de placerea de sine adica de trup shi frumusetzea lui, in aia ai sa te scalzi neintzelegand de unde itzi vine atata rau, caci nu te mai potzi despartzi de rau... shi daca de rau nu te despartzi atunci ce post shi ce rugaciune shi ce ascultare faci?

Sf. Vasile cel Mare:
"Adevaratul post este despartirea de rautate, infranarea limbii, retinerea de la manie, taierea poftelor, defaimarilor, minciunilor si juramintelor strambe."

deci barfa shi autobarfa din noi porneshte din ochi, care este un fel de radacina caci "ochiul tau daca se uita la o femeie ( = credincioasa= credintza =pacatoasa = pofta rea = pofta trupeasca) ca s-o pofteasca deja a shi SAVARSHIT PACATUL in INIMA SA" dupa cum ne invatza Domnul Nostru Hristos.

[ory]

Ancah,cand Isus a spus bogatului sa dea averea sa la saraci si sa-i urmeze Lui,nu s-a referit nicidecum la o forma de calugarie,ci la a-I urma prin modestie,prin a se departa de grijile ce sunt impuse de avere,de raceala pe care averea o aduce cu sine omului.Iisus i-a spus sa-i urmeze prin simplitate si nevointa unei vieti sarace si demne,prin a incerca sufletul acestuia in momentul in care trebuie sa-si ddea toata agoniseala.Fiindca prin avere,vrend nevrand omul devine robul acestuia,grijile se inmultesc,zilele se saracesc de virtuti si astfel ajungem sa ne departam de Dumnezeu.Dumnezeu nu a indrumat spre castitate si jertfa,ci spre cinste si curatie,aceasta constand in a nu tanji la femeia aproapelui.
Sunt foarte multe teorii care implica aceasta forma de retragere sociala,respectiv calugaria,care nu au nici o legatura cu ceea ce a adus Dumnezeu Mantuitorul pe pamant.Acestea au fost inventate si aduse la gradul de sfintenie odata cu dorinta unora de a fi mai aproape de Dumnezeu,de a fi numai cu Dumnezeu,de a se nevoi si a-si incerca trupul pentru dobandirea virtutiilor,de a-si face taierea voii,taiere care slefuieste mult caracterul unui om.Insa aceasta in conditiile in care motivul este respectat pe cat posibil si adus la savarsirea reala de apropiere fata de Dumnezeu.In ziua de astazi calugaria a devenit un fel de refugiu,sau o joaca de-a viata si misticismul,fiindca nu-si mai atinge nici pe departe scopul initial,si ca atare ar trebui sa se faca o purificare a mediului respectiv,fiindca se va dizolva incet dar sigur in propriile greseli,si va putea disparea definitiv.Nu ar trebui perceputa calugaria ca si o viata ireversibila,aceasta este,dupa parerea mea o mare aberatie care nu are nici o legatura cu dorinta de mantuire reala.Nici nu ar trebui incurajata parasirea acesteia,insa subiectii ar trebui analizati mai cu seriozitate,ar trebui intelesi dupa specificul propriu,iar in cazul neconformarii aproape totale,sa se ingaduie binecuvantarea de a se intoarce in lume.Pentru ca un exemplu astfel negativ,negativ dpdv monahal,nu poate sa aduca folos acelui cadru,ci mai degraba a-l contamina si a atrage dupa sine si mai multe exemple negative.
Ca sa nu mai spun de primirile din partea superiorilor a copiilor ca ucenici pentru perspectiva vietii monahale,ceea ce reprezinta o evidenta eroare,pentru ca acesti copii se vor maturiza si vor realiza ca viata aceia nu-i poate defini si vor merge pana la o confuzie iremediabila,bine-nteles,unii dintre acestia.Multe lucruri din acest cadru merg in contrioverse,de aceia nu exista o justificare viabila ci mai degraba presupuneri si pretezte care nu au puterea de-a remedia atatea conflicte directe sau indirecte ce se creeaza.Oricum,este un subiect complex,si stiu ca va fi tratat totdeauna cu subiectivism,de religia crestina,pentru ca-i este mai usor acesteia sa invoce "scrierile",decat sa-si asume neconcordantele cu realitatea.
VSOVI,AI MARE DREPTATE IN CELE RELATATE DE TINE,MAI SUS!!!

[vsovi]

poi "Dreptatea nu e a mea shi nici a voastra ci a urmashilor voshtrii shi a urmashilor urmashilor voshtrii in veacul vecilor" adica a stranepotzeilor noshtrii dar ce zic este din invatzatura din mine auzita de la Biserica lui Hristos Cuvantul Lui Dumnezeu ca doar eu n-am facut altceva decat sa trag cu urechea :) shi sa ma mai mandresc :(

Dar tu ory nu trebuie sa te nemultzumeshti de viatza monahala shi lipsa aparenta de libertate a calugarilor care shi-au depus cele trei voturi, ca ei dobandesc o libertate mult mai mare decat aia de a se plimba in mod liber prin lume sau de a alege mereu altceva... deci ei inchizandu-se shi facandu-se prizonieri s-au eliberat de temnitza... shi nu trebuie sa suferi pentru ei ca doar nimeni nu i-a silit sa faca ceva shi este asha cum spui ca decat sa aiba o credintza fatzarnica, mai bine sa plece ca macar sa nu incurce, dar sa-tzi incalci promisiunile facute in fatza lui Dumnezeu este pacat shi de aceea ne cere Hristos ca mai bine sa nu promitzi shi sa nu juri ca de multe ori vine aceasta laudaroshenie de la cel rau.... dar cei ce au jurat shi au ramas cu Dumnezeu aceia nu sunt socotitzi drept mincinoshi sau care au jurat stramb... dar pentru ce are nevoie omul de voturi shi juruintze cand cuvantul sau atunci ce este? ca de aceea ne shi spune Hristos ca vei da seama de tot cuvantul tau shi ne cere sa nu fim noi nemultzumitzi ci ceea ce este nu, nu iar ce este asha asha ... astfel ca o manastire curata ce tzine shi Impartasheshte iubirea lui Dumnezeu catre oameni nu este decat trairea lui Hristos in oameni deci e voia lui Dumnezeu atat viatza monahala cat shi fecioria duhovniceasca cat shi casatoria respectiv trairea creshtineasca intre fratzi shi surori, copii shi parintzi..... shi toate intru Hristos... shi nu este unul mai prejos ca altul cum nu este vreunul mai presus ca altul ci fiecare cum i s-a randuit de sus ca multe sunt roadele Harului.

Deci "Dreptatea nu e a mea shi nici...." dar vezi ca radacina Cuvantului este Dr de la Dragostea... nu cade niciodata shi nici nu se lauda cu ale sale ci pe toate le acopera shi pe toate le rabda :)

[ionutz1700]

biserica Ortodoxa nu alege niciodata in dreptul tau....tu esti creat liber....bucura-te de aceasta libertate...ea doar iti face cunoscuta Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie...

[georgeval]

În prealabil postat de mariann

Am facut o greseala de scriere. Am vrut sa spun ca "Scriptura ne arata ca mortii nu sunt constienti si nu vorbesc".

Nu poti sa intelegi Scriptura in Duh daca nu o ointerpretezi in Duh. Apostolii erau in preajma Mantuitorului si unele cuvinte erau cu greu de inteles, dar in cazul nostru? Despre lucrarea Duhului ne vorbeste Mantuitorul "Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" Interpretarea in duh nu inseamna a pune cap la cap niste verste rupte din context, sau cum ai invocat tu excluderea ratiunii, ci trecerea dincolo de litera "caci litera ucide", a ridica ratiunea din limitele ei si de a fi luminata de har.

ory: Iisus i-a spus sa-i urmeze prin simplitate si nevointa unei vieti sarace si demne
Oare nu e asaviata din manastire?

ory, daca calugaria e o inventie omeneacsa fara legatura "nici o legatura cu ceea ce a adus Dumnezeu Mantuitorul pe pamant" , cum iti explici ca majoritatea sfintilor provine din manastire?

[Iustin32]

,,Ancah,cand Isus a spus bogatului sa dea averea sa la saraci si sa-i urmeze Lui,nu s-a referit nicidecum la o forma de calugarie,ci la a-I urma prin modestie,prin a se departa de grijile ce sunt impuse de avere,de raceala pe care averea o aduce cu sine omului.Iisus i-a spus sa-i urmeze prin simplitate si nevointa unei vieti sarace si demne,prin a incerca sufletul acestuia in momentul in care trebuie sa-si ddea toata agoniseala.Fiindca prin avere,vrend nevrand omul devine robul acestuia,grijile se inmultesc,zilele se saracesc de virtuti si astfel ajungem sa ne departam de Dumnezeu.Dumnezeu nu a indrumat spre castitate si jertfa,ci spre cinste si curatie,aceasta constand in a nu tanji la femeia aproapelui.'

CEEA CE SPUI TU ORY este parere si interpretare personala a cuvintelor Mantuitorului. Calugarii sunt singurii care au posibilitatea de a indeplini acesta cerinta de desavarsire a lui Hristos. Sf. Ioan Botezatorul ca si majoritatea Proorocilor sunt exemple de retragere din lume pentru a se curati de patimi si a se desavarsi pentru ca apoi Dumnezeu sa-i trimita in lume spre a-L face cunoscut pe Dumnezeu si voia sa. Miller, Snow si toti incepatorii cultelor neoprotestante au trecut peste aceasta faza a curatirii de patimi si desavarsirii, invatandu-i pe oameni nu din descoperirea lui Dumnezeu, ci din propria inselare. Dupa roadele lor s-a vazut in istorie cata dezbinare au adus.

[ory]

Nu contest purificarea monahala si tendinta vietii acesteia spre desavarsire,insa contest ceea ce a devenit ea si mai ales lipsa dreptului de a renunta la o astfel de viata,drept spiritual ce ar trebu sa faca o diferenta evidenta intre adevarata viata monahala si viata de manastire traita fara prea multa legatura cu substanta reala a monahicismului.
Chiar daca se pretinde ca viata monahala reprezinta o cununie cu Mantuitorul insusi,printr-o viata dedicata Acestuia,nu cred ca putem trai intr-o ipocrizie absoluta atata timp cat nu ne mai identificam aproape deloc cu acest considerent spiritual,si deci,nu-L putem minti pe Dumnezeu in priviinta vietii care nu se mai dovedeste nici pe departe dedicata Lui,ci unui haos de dorinte si fapte pur laice,acoperite de o haina si un chip care nu pot dovedi singure credinta si specificul monahal.Eu cunoasc foarte bine viata in manastire si lucrul care ma doare cel mai mult nu este tendinta permanenta spre pacate a membrilor acestora,ci ireversibilitatea unei astfel de vieti,de parca detaliile si factorii care o transforma in altceva nu ar conta deloc.Oricum,nu mai are rost sa continui fiindca ar fi foarte multe de deslusit si cunosc destul de bine atitudinea subiectiva si plina de teorii neconcludente a celor care sustin,nu viata monahala,ci existenta acesteia cu orice pret,fie el si pretul pacatului si al perfiditatii.

ory, nu te mira, caci traim vremurile cele de pe urma, in care harul e putin. Cu toate astea, din multimea de calugari se naste din cand in cand cate un sfant. Daca s-ar sti de la inceput care monah va deveni sfant, ceilalti s-ar putea intoarce acasa, nemai fiind nevoie ca acestia, repetenti la calugarie, sa renunte ei mai tarziu. Dar cum nu se stie, caci e vorba de lucrarea lui Dumnezeu, toti care vor sa traiasca o viata de manastire, vor fi primiti. Initial toti au sansa la sfintenie, dar lasandu-se prada dulcetii vietii, isi bareaza singuri drumul spre sfintenie. Oameni suntem si intelegem aceste caderi, caci le traim si noi.
Acum ca ne-ai spus de nenumarate ori ce gandesti despre calugari, ar fi bine draga ory, sa mai faci o pauza, caci am inteles punctul tau de vedere si nu cred ca e bine sa facem antireclama vietii de manastire, caci ii lovim si pe cei, care traiesc o viata curata si ale caror rugaciuni ne scot din multe probleme si boli. Si apoi sa nu-i judecam, daca nu stim pe propria piele ce greu le e. Numai bine!