|
#261
|
|||
|
|||
Nu le putem grăbi copiilor creșterea naturală, nici nu putem să insistăm pe dezvoltarea cognitivă în detrimentul celei socio-emoționale fără riscul unor consecințe dezastruoase pe termen lung, chiar pentru toată viața. Riscurile cele mai importante sunt: recul în performanța școlară, posibil chiar fobie școlară, retard emoțional, tulburări de comportament și deviație comportamentală, instalarea încă din adolescență a unor tulburări psihice și chiar riscul apariției unor tulburări de personalitate, integrare socială dificilă, problematică, adaptibilitate scăzută.
Părinții au nevoie să înțeleagă și să accepte cu mai mult firesc "normalitatea" copiilor lor și faptul că pot fi desebit de inteligenți fără a fi supradotați. Copii noștri pot fi mai deștepți și mai fericii decât noi, dar calea este joaca și explorarea prin joacă în prima decadă de viață, care să le permită dezvoltarea armonioasă a minții copiilor. Psiholog Irina Petrea |
#262
|
||||
|
||||
Educatia corecta a copilului depinde de cat de corect este educat parintele.
__________________
|
#263
|
|||
|
|||
Citat:
Acuma, sa tinem cont si de faptul ca era facut de americani prin anii 80 sau 90... |
#264
|
|||
|
|||
Citat:
|
#265
|
||||
|
||||
Ioan, tu cum ai defini "succesul"?
__________________
|
#266
|
|||
|
|||
Citat:
Sunt destule voci autorizate care afirma, in baza unor cercetari care se tin la linia piagetiana, ca o instructie corecta, abila poate duce la dezvoltari spectaculoase fara a periclita dezvoltarea emotionala. Sunt multi copii foarte robusti intelectual si foarte bine integrati social, creativi, cu buna dezvoltare emotionala. Se pare ca in final conteaza modul in care educatorul dozeaza "ingredientele" dezvoltarii. In final, tot maiestria pedagogica isi spune cuvantul. Ca o curiozitate, unul dintre scriitorii antici prezinta pe larg modul in care se facea educatia unui viitor retor. La Roma, ca sa produci un Seneca educatia incepea inca din ...fasa. Doica era aleasa cu mare grija, dupa un profil psiho-comportamental care includea prinrte altele o dictie perfecta, echilibru emotional, voce calda/placuta, frumusete fizica, abilitati pe linia conduitei afective, oarece cultura (in sensul cunoasterii bune a filosofiei, artelor etc.) s.a.m.d. Culmea e ca se pare ca modelul asta educativ functiona din plin si succesul parea garantat. E vorba despre retori, oameni foarte dichisiti in acele vremuri... Dar noi traim totusi in alte vremuri, cu solicitari dintre cele mai abramburite. Personal cred ca educatia emotionala (si religioasa!) nu trebuie sub nici o forma neglijata. Daca apar semnele unei discrepante prea mari intre indicii la dezvoltare intelectuala in detrimentul celei emotionale, eu cred ca trebuie intervenit de urgenta. Dar asta o fac numai cei care sunt cu adevarat priceputi sa observe caracteristicile copilului si sa mai si intervina in mod adecvat. Si as mai adauga un amanunt: internetul. Astazi copiii fac deja educatie tehnologica, TIC. Aici intervin unii ca Umberto Eco, zicind asa: http://www.digi24.ro/stiri/actualita...-tragic-419070 |
#267
|
||||||||
|
||||||||
Citat:
La română ideal ar fi ca să citească poezia sau cartea, să fie atent la explicațiile profului și să fie capabil să comenteze apoi fără a reproduce un comentariu făcut de alții. În realitate, mai nimeni nu citește opera respectivă, puțini sînt talentați să scoată de la ei opinii personale și majoritatea tocesc acel comentariu dictat la clasă de prof. Aia dacă e să fim sinceri și să spunem ce se întîmplă de fapt. Dacă voi opta pentru ȘA, copiii mei vor studia literatura citind cărțile potrivite vîrstei lor, bucurîndu-se să le citească, nu obligați fiind de părinți. Apoi vom discuta pe marginea operei, vom citi împreună comentariul de la începutul și de la sfîrșitul cărții și vom încerca să învățăm cîteva ceva pentru viață din tot acest proces. Dacă îi voi da la școala publică, voi încerca pe cît posibil să le ofer timp de lectură, atenție, cere mult timp!... chiar în dezavantajul cerințelor exagerate de la obiecte care presupun toceală: geografie, istorie, biologie, chimie șa. Apropo de biologie, era undeva un loc unde cineva a copiat o lecție din manualul de-a doișpea, de ziceai că se preda la facultatea de medicină. Sper să-l găsesc și să te provoc să-l înveți pe a doua zi, apoi să-l scrii aici pe forum, după care să primești note de la noi. Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Dar adeseori unul sau toți copiii se îmbolnăvesc. Să zicem că bebe are febră sau are o boală contagioasă, ce face mama, merge cu ei la poarta școlii eventual iarna sau cînd e rece afară? Citat:
Citat:
Step by step s-a desființat la mine în zonă din ce am auzit. Iar celelalte sînt scumpe sau în zone de oraș care nu permit logistic deplasarea pînă la / de la școală. Există și o școală ortodoxă lăduată, dar cu plată în Timișoara, dar din păcate e în partea cealaltă a orașului. Citat:
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#268
|
|||
|
|||
Florin, punctez in fuga cateva elemente care tin de educatia scolara. Sunt lucruri reale, practicate de cand lumea:
1) Educatia e un proces asistat, dirijat catre anumite obiective. Asistarea copilului se face de catre oameni pregatiti corespunzator. Oricat am fi de iubitori si de priceputi, noi parintii nu prea ne pricepem la tainele pedagogiei. Sunt legi specifice ale invatatrii, ale dezvoltarii; sunt principii ale didacticii; sunt multe chichite care ne scapa. E treaba de profesionist, in final. 2) Parintele-educator poate ridica o problema serioasa copilului: cine ce este? Confuzie privind identitatea: e tata sau e profesor? Sunt elevul sau fiul lui? Am colegi sau am frati/surori? Psihologic asta duce la anumite patternuri de confuzie care fac dificila dezvoltarea identitatii, cu impact mai tarziu, in momente cruciale ale vietii. E de luat in seama acest aspect, consecintele pot fi nebanuite... 3) Invatarea si creativitatea se sprijina pe memorie. Desi nu memoria trebuie sa fie principalul scop al educatiei, totusi fara un antrenament special si sistematic al ei nu vom obtine oameni capabili de performante rezonabile. E pur si simplu necesar sa sprijinim dezvoltarea memoriei la copii, permanent prin procedee si activitati specifice. Desigur, corelat cu alte actiuni care tintesc nu doar memoria. 4) Dezvoltarea se face prin activitati. Nicidecum altfel. Or, scoala tocmai asta ofera: un camp de activitati, desfasurate cu egali (colegi), dirijat de un profesor, intr-o ierarhie sociala. E o simulare generala pentru viata. Nu sunt convins ca activitatile pe care le desfasuram noi acasa cu copiii, doar ele, modeleaza suficient pe copil pentru anii care vor veni. 5) Competitivitatea e o trasatura inevitabila in societate si mai ales in lumea de azi. Face mult rau insa nu o putem ocoli. Scoala dezvolta mai bine pe copil pentru a face fata competitiilor de tot felul, comparativ cu familia. In familie ar fi de dorit sa nu fim in competitie unii cu altii... Exceptind unele momente sau activitati, rar. |
#269
|
||||
|
||||
Desigur, iti raspundeam zeflemitor fix la urmatoarea ta afirmatie:
Citat:
__________________
"Fiecare persoana este responsabila de desfasurarea intregului univers fizic si spiritual. Cel mai mic gest al nostru pune lumea in vibratie si ii modifica starea. (...) Deci niciodata actiunea noastra nu se infaptuieste intr-un cerc absolut inchis."(Pr. D. Staniloae) |
#270
|
||||
|
||||
Citat:
E simplu ca toti sa ne lamentam dar niciunul sa nu punem mana sa facem ceva. Parerea mea personala, tine-ti copilul acasa si educa-l dupa bunul tau plac astfel nu vei fi un ghimpe in coasta invatatoarei si a unei clase intregi de elevi...
__________________
"Fiecare persoana este responsabila de desfasurarea intregului univers fizic si spiritual. Cel mai mic gest al nostru pune lumea in vibratie si ii modifica starea. (...) Deci niciodata actiunea noastra nu se infaptuieste intr-un cerc absolut inchis."(Pr. D. Staniloae) |
|