GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

Nu mai ştiu cine zicea: nici lauda, nici critica nu ne este de folos, căci ne face să nu (mai) ştim cine suntem...

Prefer însă comunicarea "la obiect"... cum să zic pentru a mă face înţeleasă?

Asta e, cu unii ne înţelegem mai bine, mai uşor, mai natural... fără eforturi... Avem afinităţi şi, din păcate, mai avem şi antipatii... Încerc să nu le adâncesc pe cele din urmă...

Şi, cu rugămintea de iertare pentru că am stricat "puţin" atmosfera acestui topic, redau un gând "atipic":

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales." (Nichita Stănescu)

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de Annyta

O curiozitate de copil prost, pentru Daniel_Ortodox (şi apoi promit că te voi lăsa în pace):

În ce fel înţelegi să-ţi ceri iertare, sau să fii iertat, când ignori o rugăminte fooarte simplă, uşor de îndeplinit a unei "surori întru Hristos"?? Rugămintea era să îmi respecţi numele, fie el şi nume de internet, şi să nu mă mai iei cu diminutive din astea... nu mi se potrivesc...

Ia să văd, poţi ţine cont de această rugăminte atât de uşor de îndeplinit? Sau eşti adeptul dragostei şi al binelui "oferite cu forţa"?

Doamne ajută.

Sigur draga mea, îţi voi îndeplini rugămintea, cu drag, o să te numesc Annyta şi nu Anita, dacă îţi doreşti atît de mult, nu mă deranjează. Numele nu ajută sau nu împiedică la mîntuire. Cîtă vreme nu ne legăm inimile de un nume. Hristos are Numele Cel Mare !

Deci cu tot dragul, pentru că te iubesc în Domnul fără făţărnicie, îţi voi spune cum îţi doreşti, adică Annyta, că alt nume al tău nu cunosc, iertare. Dar orice nume îmi vei cere, aşa îţi voi spune.

În prealabil postat de Annyta

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales." (Nichita Stănescu)

Am şi eu o rugăminte, Annyta surioară.

Cel puţin aici, nu mai scrie din Nichita Stănescu sau alţii ai lumii ce se lipseşte de Dumnezeu. Elucubraţiile şi minciunile minţii lui condusă de draci, le avem cu toţii la un moment dat în viaţă, să ne ferească Dumnezeu de "singurele lucruri reale", ale unor oameni cu minţile bolnave ca ale lui. A fost un beţivan şi un curvar, vai lui, dar nu vreau să-l judec, a avut luptele lui de dus, şi poate pe patul de moarte, s-a mîntuit, ca tîlharul pocăit de pe cruce. Sunt convins de asta.

Dar ce a lăsat în urmă, sunt o dîră de puroi şi duhoare, care strigă în urma lui, prin smintelile ce le sădeşte în inimile celor ce îl citesc. Dumnezeu să aibe milă de el. Deci te rog, să-mi îndeplineşti şi tu această micuţă rugăminte.

Mulţumesc, Annyta, cu această ocazie, pentru postul -Falsul idealism-, mi-am amintit de el cu drag, mi-am regăsit un gînd mai vechi, poate ispită, că acei falşi idealişti, i-am regăsit a fi americanii. Cum zice şi părintele Nicolae, plini, ghiftuiţi, aroganţi. Să vină la noi să vadă simplitate şi smerenie, cum trăim cu salarii de profesori de 800 de lei pe lună, cînd ei au mii de dolari.

Dar uite aşa ne vom mîntui noi şi ei mai greu.

Te-am iertat, surioară Annyta, şi te rog, cu orice ţi-am greşit, iartă-mă şi tu şi nu căuta să ai afinităţi şi antipatii, dacă vrei să fii creştină.
Ci iubeşte necondiţionat şi nepărtinitor. Mereu. Sau cît mai mereu.
Dumnezeu să ne ajute.

Mulţumesc şi fratelui Neagu pentru cuvîntul minunat, din inima ce tînjeşte după Dumnezeu.
Adevărat, Sfîntul şi Marele Post începe peste 5 zile, cu tot cu azi. Cum intrăm în el ? Dar mai important, cum vom ieşi din el ? Slavă Domnului pentru toate.

Iar pe fratele Pelerin spre răsărit, îl îmbrăţişez cu sărutare sfîntă ! (conform Romani 16, 16; I Corinteni 16, 20; II Corinteni 13, 12 şi I Tesaloniceni 5, 26) Şi îl sprijin cu orice pot şi îl rog să stăruiască în lupta cea bună, să găsească Adevărul Cel Unul, şi să vină Acasă, în Creştinismul Cel Unul, Ortodox.
Şi pe voi pe toţi.

Iertaţi-mă şi bucurii să vă dea Maica Domnului.

Nu există om fără de păcat, nici chiar sfinţii... deşi, desigur, unii oameni sunt mai curaţi/ virtuoşi decât alţii... Asta nu mă opreşte să apreciez ceea ce îmi place fie şi la un păcătos... Dumnezeu dă talanţi şi unor păcătoşi... cinste lor dacă îi folosesc!

Da... recunosc că îmi plac unele lucruri poate... discutabile... Dar măcar încerc să nu judec, să nu cataloghez oamenii... şi să nu fiu ipocrită...

Pentru domnul Daniel: avand in vedere ampla lista patristica recomandata de dvs si raportand volumul informatiei la capacitatea mea,limitata,o sa va rog sa postati,dpdv patristic,on topic,ce considerati dvs util fara a fi nevoie sa asteptati recomandari punctuale in acest sens.Puteti posta in orice forma doriti dar daca cumva puteti organiza materialul dpdv tematic si intr-o forma cat mai usor de lecturat(desi este dificil acest lucru cand trebuie aprofundate scrierile si transpunerea lor in viata de catre Parintii Bisericii)cred ca veti putea ajuta multi cititori poate mai putin familiarizati pe aspecte mai dificile.Multumesc pt ideile dvs si pt timpul acord acestui topic,eu fiind doar un anonim si trecator initiator al lui.O zi buna in continuare.

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de Annyta

Nu există om fără de păcat, nici chiar sfinţii... deşi, desigur, unii oameni sunt mai curaţi/ virtuoşi decât alţii... Asta nu mă opreşte să apreciez ceea ce îmi place fie şi la un păcătos... Dumnezeu dă talanţi şi unor păcătoşi... cinste lor dacă îl folosesc!

Da... recunosc că îmi plac unele lucruri poate... discutabile... Dar măcar încerc să nu judec, să nu cataloghez oamenii... şi să nu fiu ipocrită...

Doamne ajută.

Bun. Fă cum ştii, surioară. Cum ţi-e credinţa. Dar nu aici. Te rog.
Lasă-ne aici să respirăm duhul patristic, Duhul lui Dumnezeu din Sfinţii Părinţi.
Te rog mult. Pentru că ne respectăm reciproc şi suntem amîndoi creştini, mă vei asculta, nădăjduiesc.
Deci mergi cu pace şi deschide un topic, "Cu şi despre literatura laică" şi acolo postează şi scrie ce vei dori. Tot la fel, după credinţa ta. Poate vei găsi ceea ce cauţi.
Şi în timpul celor ce veţi posta voi acolo, amintiţi-vă ceva:
"Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos." - I Corinteni 6, 12. De folos spre mîntuire, desigur.
Dumnezeu să vă ajute şi să ne ajute la cele bune şi de folos.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Pentru domnul Daniel: avand in vedere ampla lista patristica recomandata de dvs si raportand volumul informatiei la capacitatea mea,limitata,o sa va rog sa postati,dpdv patristic,on topic,ce considerati dvs util fara a fi nevoie sa asteptati recomandari punctuale in acest sens.Puteti posta in orice forma doriti dar daca cumva puteti organiza materialul dpdv tematic si intr-o forma cat mai usor de lecturat(desi este dificil acest lucru cand trebuie aprofundate scrierile si transpunerea lor in viata de catre Parintii Bisericii)cred ca veti putea ajuta multi cititori poate mai putin familiarizati pe aspecte mai dificile.Multumesc pt ideile dvs si pt timpul acord acestui topic,eu fiind doar un anonim si trecator initiator al lui.O zi buna in continuare.

Frăţior drag, Domn e Unul singur, şi Acela nu sunt eu, e Cel ce este.
Mulţumesc de politeţe, dar credinţa îmbracă politeţea, deci te rog, nu mă mai numi Domn. Cum vrei altcumva, dar nu domn.

Mulţumesc deci, frate iubit Pelerin spre răsărit, aşa nădăjduiesc să fac, să ne ajute Dumnezeu înspre acestea minunate ale Lui.
Dar nu foarte curînd, cu iertare, că lucrez la licenţă, la facultate, şi scriu despre "ereziile romano-catolice şi influenţa lor asupra ortodoxiei de astăzi" şi am mare nevoie de limpezime şi ajutor de la Dumnezeu şi rugăciunile Maicii Sale Preacurate, pentru a reuşi să scriu cu iubire, dar şi obiectiv, patristic şi îndrumător.
Şi pentru că Timişoara foloseşte prea intens dialogurile ecumenice, greşind şi alunecînd prea uşor spre erezia ecumenistă, în loc să rămînă ecumenici şi nu ecumenişti, simt deci puţină încordare, lucru care necesită o mai mare atenţie, dar în aceleaşi hotare sfinte, menţionate.
În fine, acestea sunt luptele mele. Dar, îndrăznesc, cum mă cheamă Hristos să fac, la Ioan 16, 33.

Multă mîngîiere de la Domnul, cu rugăciunile Sfinţilor, în drumul de întoarcere sau ajungere acasă. Iartă-mă.

Bucurii.

Annyta si eu m-am gandit mult la aceea apoftegma a lui Avva Alonios,care,intradevar,asa cum ai remarcat si tu,poate fi foarte usor deviata de la intelesul ei profund.Eu am inclinat sa cred ca prin acele cuvinte avva se refera la starea de nepatimire,pt ca un sfant,rupt de cele lumesti,este,intradevar,doar el si Dumnezeu,pentru ca s-a eliberat de cele lumesti,atat cat este cu putiinta.Sfantul Grigore al Nyssei(Thomas Spidlik spunea asta in ,,Spiritualitatea Rasaritului crestin")vorbea despre ,,puteri"(in greaca dynamesis)creata de Dumnezeu in sufletul omului,pentru a-l ajuta sa se ridice dincolo de stransoarea animalica a instinctelor primare.Sfantul resuseste aceasta ,,mare trecere"spre nepatimire si abia atunci ajunge un adevarat ,,rob al Domnului"(de aceea am ales aceea cantare,pt a sugera sensul vertical,mistic,al ideii).

Citatul din predica parintelui Steinhardt este la fel de paradoxal ca si spusele sfantului,pt ca noi ne multumim,adesea,cu palpabilul,cu imediatul si uitam marea taina a transformarii omului.De aceea am ales acel citat pt ca am crezut ca rezoneaza cumva cu ideea.Acel om,inaltat catre Dumnezeu,este intradevar doar el si Dumnezeu in raport de patimi,pr ca le-a demolat,le-a izgonit,si se indreapta spre menirea destinata fiintei umane,indumnezeirea.El nu este insa un egoist,un izolat in satisfactia egoismului mantuirii lui individuale pt ca intreaga gandire patristica da marturie ca abia in aceea stare omul isi regaseste adevarata deschidere fata de semenii sai.Pare o singuratate dar depinde la ce o raportam.In raport de patimi da,este o binecuvantata ,,singuratate".In raport de oameni incepe adevarata deschidere,subliniata in acel citat din final din Sfantul Maxim Marturisitorul.Vorbele par sarace,parca timide in a gazdui o asemenea perspectiva :)

Domnule Daniel nu este nici o problema,cred ca acele examene sunt cu mult mai importante,Dumnezeu sa va ajute sa le promovati si sa ajutati pe semenii dvs prin cele ce veti dobandi.Postati cand aveti dvs timp,unul sau altul putem disparea dar topicul sper ca va ramane si prin urmare va sta la dispozitie cand veti considera momentul potrivit.

Va doresc tuturor o zi cat mai apropiata ca traire atat de perioada anului pe care o strabateti acum cat si din perspectiva invataturilor acestor oameni sfinti ai lui Dumnezeu.Voi incheia cu un citat din Parintele Petroniu Tanase,pe care il voi aplica gandirii patristice:,,Cuvantul omenesc are o mare si tainica putere,aduce cu el ceva din fiinta celui care il rosteste.Daca Cuvantul lui Dumnezeu este Dumnezeu Insusi si cuvantul omului este omul insusi.Daca vrei sa stii cum este inima omului,zic Sfintii Parinti,ia aminte la cele ce spun buzele lui

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Frate Pelerin spre răsărit, poate greşesc în ce spun, în sensul că voi sminti, Dumnezeu să mă ierte. Ţi-am văzut duhul, frate Pelerin spre răsărit şi astfel, Dumnezeu mi-a ajutat să pot răspunde în duhul tău. Surioara Annyta, s-a gîndit şi la mine puţin, fiindu-i puţin antipatic, cînd a postat acel fragment al lucrării părintelui Nicolae Steinhardt. A ales lucrarea mai mult după numele titlului. Ea nu cunoaşte dimensiunea descoperită de Dumnezeu Sfîntului Grigorie de Nyssa, şi prin sfînt, nouă. Dimensiune la care se referă destul de frumos Tomas Spidlik, înspiritualitatea răsăritului creştin, care însă, doar un exemplu concis, începînd de la paginile 355 ale lucrării sale, amintind de rugăciune nu se ridică nici un strop la dimensiunile Canonului Ortodoxiei, sau Canonul Apostolic al primelor secole, carte publicată la editura Deisis, de diaconul Ioan I. Ică Jr. pe care ţi-o recomand cu încredere şi prioritar lucrării, eu numesc mai degrabă schiţelor lui Tomas Spidlik.
De altfel tot scolasticismul, în jurul căreia gravitează cartea lui Tomas Spidlik, este o primejdie pentru Creştinism, fiind o erezie, o inovaţie, apărută în apusul eretic, de după 1054. Scolasticism, care este oferit de Tomas, întro manieră foarte ascunsă, deghizată chiar în duhul Sfinţilor Părinţi. Scolasticism, împotriva căruia scriu şi eu, cu mila Domnului la licenţă.
Revenind la cele spuse la sus, mă îndoiesc că surioara Annyta, ar cunoaşte ceva din Avva Alonios, dar cu această cale, pentru că îl îndrăgesc atît de mult, pe Avva Alonios, voi aminti aici şi acum, căteva cuvinte ale sale, pentru a-l face cunoscut, sau recunoscut celor ce trec pe aici:

Avva Alonis a zis: Dacă omul nu va spune mereu în inima sa: numai eu şi Dumnezeu suntem pe lume, nu-şi va găsi liniştea.
A mai zis: Dacă nu aş fi dărâmat totul, n-aş fi putut să mă zidesc.
A mai zis: Dacă omul vrea cu adevărat, din zori până seara ajunge după măsura dumnezeiască.
Avva Agathon l-a întrebat, odată, pe Avva Alonios: Cum să-mi stăpânesc limba, ca să nu mai spună miciuni?. Avva Alonios i-a răspuns: Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci. Cum adică?, întreabă celălalt. Bătrânul îi zice: Doi oameni au omorât în faţa ta, şi unul dintre dânşii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută şi te întreabă: În faţa ta s-au întâmplat acestea?. Dacă nu minţi, îl trimiţi pe om la moarte. Mai bine îl laşi în faţa lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El el ştie pe toate.

Şi pentru a încheia cele deschise, am vrut intenţionat să deviez înţelesul dat de surioara Annyta la cuvîntul părintelui Nicolae Steinhardt, "Falsul idealism", spre o dimensiune pe care ea să o poate înţelege mai bine, şi pentru a o ajuta să se smerească, şi împreună cu ea, şi eu. Şi nu dimensiunea cea expusă de tine în Schiţele lui Tomas Spidlik, cu care ai făcut frăţia ta comparaţia, sau nici cu Canonul Ortodoxiei - Canonul Apostolic al primelor secole, cu care iată fac şi eu comparaţia. Totul pentru a-l înţelege acum, iată, nădăjduiesc, deşi mă şi îndoiesc, pe Avva Alonios sau Alonis.

Iar pentru frăţia ta, Pelerin spre răsărit, fiind pe un drum din care încă nu ai ieşit, al protestantismului, dar din care trebuie să ieşi, pentru a vedea Lumina şi pentru a gusta adevărata simplitate, nu cea imaginată deocamdată de frăţia ta, te rog aşadar, să ai grijă dragul meu, să nu te pripeşti în afirmaţii, şi prejudecăţi, să nu scrii "într-adevăr", decît dacă Acela este cu adevărat Adevărul. Şi cu adevărat Adevărul, nu L-a avut şi nu Îl va avea nici un protestant niciodată. Scriu cu durere aceste cuvinte. Dar perfidia şi pasiunea insistentă a demonilor, lucrează spre a minţi în imitarea lor chiar şi către cele mai curate şi înalte lucrări ale Domnului, pe ei nu le cunosc, adică harul. Şi lucrarea lor să ajungă la om. Şi poate poate, va reuşi o erezie. Prin protestantism a reuşit să deschidă porţile acestei lucrări pentru om. Doar tot el poate imita şi un înger de lumină. Deci ia aminte, dragul meu, că firul duhovniciei, pe care eu nu îl am, dar îl doresc, pentru că îl înţeleg, în dimensiunea cît să ţi-l pot arăta şi ţie, este nevăzut, dar dacă ar fi văzut, ar fi de culori diferite, de dimensiuni diferite, de lungimi diferite, de densităţi diferite, şi mai aspru şi sau mai moale, toate în acelaşi timp observabile, unite, dar despărţite, dar pentru fiecare om, prin mila lui Dumnezeu Cuvîntul, prin pronia Sfintei Treimi, aşa cum lucrează Duhul Sfînt, neterminîndu-se niciodată şi nelipsind dintre oameni niciodată.

Bucurii.

P.S.: dacă doreşti să citeşti Canonul Ortodoxiei - Canonul Apostolic al primelor secole, înainte de a dori să citeşti Canonul, îţi recomand Teologia Patristică a părintelui Ioannis Romanides, cît şi Dogmatica Patristică Ortodoxă. Nădăjduiesc că vei înţelege altfel pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi vei dori Botezul Creştin, faţă de botezul eretic protestant, devenind atunci cu adevărat creştin. Cuvinte poate prea dure pentru tine, dar Ăsta e Adevărul.

Va multumesc pentru recomandari,Canonul Ortodoxiei,la momentul aparitiei cartii,a constituit pt mine o lectura a unei lucrari exceptionale realizata de un om exceptional,pe acest subiect,in trecut avand deosebita placere de a discuta,in public sau privat,cu mai multi useri de pe acest forum pe aceasta tema.La momentul acela am continuat cu o alta lucrare intitulata ,,De la Dionisie Aeropagitul la Simeon al Tesalonicului.Integrala comentariilor liturgice bizantine".Fascinat de eruditia Diaconului Ioan Ica am continuat sa-i citesc cartile,in acest sens editura Deisis fiind de un real folos de-a lungul timpului,ultima data chiar azi :) .Va rog sa nu uitati de invitatia mea,cand timpul va va permite,sunt poate un tacut dar atent cititor.Urmatorul subiect,cand voi putea,va fi despre un sfant aparte as spun si daca timpul va va permite la acel moment va astept comentariile pe subiect.Multumesc frumos pt bunavointa.

[Mihailc]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Bun. Fă cum ştii, surioară. Cum ţi-e credinţa. Dar nu aici. Te rog.
Lasă-ne aici să respirăm duhul patristic, Duhul lui Dumnezeu din Sfinţii Părinţi.
Te rog mult. Pentru că ne respectăm reciproc şi suntem amîndoi creştini, mă vei asculta, nădăjduiesc.
Deci mergi cu pace şi deschide un topic, "Cu şi despre literatura laică" şi acolo postează şi scrie ce vei dori. Tot la fel, după credinţa ta. Poate vei găsi ceea ce cauţi.
Şi în timpul celor ce veţi posta voi acolo, amintiţi-vă ceva:
"Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos." - I Corinteni 6, 12. De folos spre mîntuire, desigur.
Dumnezeu să vă ajute şi să ne ajute la cele bune şi de folos.

Citind producţiile puseurilor maniaco-religiose ale lui Daniel autoproclamat ortodox, mi-am adus aminte de un citat afişat pe o coală mare de hârtie, la vedere, într-un birou, cu următorul conţinut:

"Cu prostul neşcolarizat
Te lupţi puţin şi ai scăpat
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală"

Combinaţia dintre intrucţia superficială şi prostie, îi răpeşte ultimei singura calitate care-i atenuează efectele nefaste: inocenţa. Iar când prostia îşi face rost de argumente şi se suprapune în mod nefericit cu ceva deranjamente la mansardă, apare în spaţiul public măscăriciul sfătos, expansiv şi autosuficient.

[tabitha]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Mulţumesc, Annyta, cu această ocazie, pentru postul -Falsul idealism-, mi-am amintit de el cu drag, mi-am regăsit un gînd mai vechi, poate ispită, că acei falşi idealişti, i-am regăsit a fi americanii. Cum zice şi părintele Nicolae, plini, ghiftuiţi, aroganţi. Să vină la noi să vadă simplitate şi smerenie, cum trăim cu salarii de profesori de 800 de lei pe lună, cînd ei au mii de dolari.

Dar uite aşa ne vom mîntui noi şi ei mai greu.

Sigur gândul asta e ispită! Eu zic sa mai meditezi la el...
Oricum, pentru liniștea ta, află că tot mai mulți americani se luptă cu sărăcia, de când cu administrația falimentară a lui Obama.

PS: ai cunoscut vreun american în carne și oase?
PPS : pentru Pelerin - scuze de off topic.