Dictionar vicleano-roman

[andreicozia]

Adrian-admin, cred ca este timpul sa punem lacatul pe acest topic.
Se pare ca masurile de austeritate impuse de Basescu ii afecteaza psihic pe unii rau de tot.

[colaps]

În prealabil postat de andreicozia

Adrian-admin, cred ca este timpul sa punem lacatul pe acest topic.
Se pare ca masurile de austeritate impuse de Basescu ii afecteaza psihic pe unii rau de tot.

Aici cred ca vorbesti din propria-ti experienta, nu-i asa?

În prealabil postat de andreicozia

Adrian-admin, cred ca este timpul sa punem lacatul pe acest topic.
Se pare ca masurile de austeritate impuse de Basescu ii afecteaza psihic pe unii rau de tot.

„Timpurile se schimbă,
iar noi ne schimbăm împreună cu ele.”
"BINELE trebuie sa-l creem din RAU. IN ACEST LOC nu-l putem obtine din nimic altceva"
Fratii Strugatzkii

BINELE ESTE NUMAI HRISTOS ! IAR TIMPURILE NU SE SCHIMBA ! BINELE NU-L CREEZI TU ! POTI DOAR SA TE INCHINI LUI ! SE VEDE CA ESTI EVREU ! NU TE LASI DE HULA ! RUSINE !

[maria-luisa]

În prealabil postat de Florin Liviu

„Timpurile se schimbă,
iar noi ne schimbăm împreună cu ele.”
"BINELE trebuie sa-l creem din RAU. IN ACEST LOC nu-l putem obtine din nimic altceva"
Fratii Strugatzkii

BINELE ESTE NUMAI HRISTOS ! IAR TIMPURILE NU SE SCHIMBA ! BINELE NU-L CREEZI TU ! POTI DOAR SA TE INCHINI LUI ! SE VEDE CA ESTI EVREU ! NU TE LASI DE HULA ! RUSINE !

Dar tu cum il cinstesti pe Hristos? Bestemand?

[maria-luisa]

În prealabil postat de Florin Liviu

„Timpurile se schimbă,
iar noi ne schimbăm împreună cu ele.”
"BINELE trebuie sa-l creem din RAU. IN ACEST LOC nu-l putem obtine din nimic altceva"
Fratii Strugatzkii

BINELE ESTE NUMAI HRISTOS ! IAR TIMPURILE NU SE SCHIMBA ! BINELE NU-L CREEZI TU ! POTI DOAR SA TE INCHINI LUI ! SE VEDE CA ESTI EVREU ! NU TE LASI DE HULA ! RUSINE !

Ecleziastul
Capitolul 3

1. Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

2. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

3. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

4. plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

5. aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

6. căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

7. ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

8. iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

9. Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

10. Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

11. Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

12. Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

13. dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu.

14. Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

15. Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.

16. Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit pentru dreptate este răutate.

17. Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.”

18. Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace.

19. Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână.

21. Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?

22. Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se înveselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

În prealabil postat de maria-luisa

dar tu cum il cinstesti pe hristos? Bestemand?

evreico ! Tu stii ca moise si ilie s-au inchinat lui hristos pe muntele taborului ! Iar voi ati ramas cei mai prosti dintre evrei ! Desi recunosc ca mai ales pentru voi venise mantuitorul ! Voi l-ati omorat ! Si-l omorati iar si iar ! Noi il cinstim cu tot sufletul ! Este fiul lui dumnezeu pe care il huliti voi si dumnezeu adevarat !

[maria-luisa]

În prealabil postat de Florin Liviu

evreico ! Tu stii ca moise si ilie s-au inchinat lui hristos pe muntele taborului ! Iar voi ati ramas cei mai prosti dintre evrei ! Desi recunosc ca mai ales pentru voi venise mantuitorul ! Voi l-ati omorat ! Si-l omorati iar si iar ! Noi il cinstim cu tot sufletul ! Este fiul lui dumnezeu pe care il huliti voi si dumnezeu adevarat !

Dragul meu, cand vrei sa cinstesti pe cineva, scrii cu litere mari.

[maria-luisa]

Ecleziastul
Capitolul 4

1. M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi, şi nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor, şi n-are cine să-i mângâie!

2. Şi am găsit că morţii, care au murit mai înainte, sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă.

3. Dar mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.

4. Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

5. Nebunul îşi încrucişează mâinile, şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.

6. Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt.

7. Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare.

8. Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.

9. Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

10. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!

11. Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur?

12. Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.

13. Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;

14. căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă.

15. Am văzut pe toţi cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe copilul, care avea să urmeze după împărat şi să domnească în locul lui.

16. Fără sfârşit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Şi totuşi, cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

În prealabil postat de maria-luisa

dragul meu, cand vrei sa cinstesti pe cineva, scrii cu litere mari.

tara arde si baba se piaptana...

[maria-luisa]

În prealabil postat de Florin Liviu

tara arde si baba se piaptana...

Ecleziastul
Capitolul 5

1. Păzeşte-ţi piciorul, când intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.

2. Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.

3. Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

4. Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut-o.

5. Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti.

6. Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit.” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?

7. Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.

8. Când vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jefuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.

9. Dar un folos pentru ţară în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.

10. Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

11. Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă: şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?

12. Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.

13. Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor.

14. Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini.

15. Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui.

16. Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s-a trudit în vânt?

17. Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănânce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare.

18. Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.

19. Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.

20. Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.