cuvinte de folos

[cristiboss56]

Săptămâna Patimilor care premerge sărbătoarea Învierii este drumul Fiului lui Dumnezeu întrupat, Isus Hristos , de la viaţă la moarte, şi apoi din nou la viaţă. Ascultător până la moarte, şi încă moarte pe cruce ( Fil. 2,6 ) , Mântuitorul Îşi urmează tăcut ( nu resemnat ) calea până la Golgota, arătând încă odată, în vremea vieţii Sale pământeşti, că ne iubeşte şi cât de mult ne iubeşte. Nu o arată fastuos, proclamator, justificându- Se cu acest fapt şi cerându-ne socoteală. Nu ne sufocă obligându-ne şi nici nu ne uită. Lângă Hristos, răstâgnit şi înviat, putem respira liber viaţa veşnică . < diacon Cosmin Pricop >

[cristiboss56]

Denia din Sfânta şi Marea Miercuri , care se oficiază însă marţi seara, are drept temă centrală pocăinţa şi iertarea păcatelor femeii păcătoase ce a spălat picioarele lui Hristos cu lacrimi, le-a şters cu părul capului şi le-a uns cu mir, în antiteză cu fapta ruşinoasă a vinderii lui Hristos de către Iuda Iscarioteanul. Femeia păcătoasă este un exemplu de pocăinţă, ea a spălat picioarele Mântuitorului, iar Acesta, în Marea şi Sfânta Joi , le spală pe ale apostolilor. Iuda, unul dintre apostoli , se revoltă pentru suma imensă dată de femeie pe mir, 300 de dinari , plata pe un an a unui lucrător, însă el îl vinde pe Hristos pentru 30 de arginţi. Din punct de vedere liturgic, cu Sfânta şi Marea Miercuri se termină perioada de pocăinţă, fiind şi ultima zi când se mai rosteşte rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.
Există pericolul ca în Săptămâna Mare să Il plângem pe Hristos , să fim împreună cu El în patimi, dar mai mult într-o pătimire omenească. Biserica , prin ceea ce face, ne arată că nu este vorba de o pătimire a noastră, ci întoarcerea noastră către Dumnezeu printr-o înţelegere a teologiei Crucii. Femeia cea păcătoasă primeşte iertare de la Hristos la picioarele Lui. Hristos asumă toate greşelile ei şi apoi le duce mai departe spre Golgota. Exact acest lucru se cere să-l facem noi în Săptămâna Mare, să venim şi să spălăm picioarele lui Hristos, ştiind că, aşa cum spune Sfântul Chiril << ceea ce Hristos n-a asumat, n-a mântuit >> , referindu-se la faptul că Hristos a fost om deplin, având toate ale omului- la fel şi noi , să venim la Hristos cu toate ale noastre, ştiind că doar prin El putem dobândi vindecare.

[cristiboss56]

"Afirmăm că murim cu Hristos, dar nu avem imaginea reală a ceea ce înseamnă să murim ca El. Ştim că a murit in locul nostru şi mulţumim că n-am murit noi ( noi trebuia să murim, toţi ) . Cam în felul acesta se încurca talcul şi de aceea nu înţelegem nici purtarea crucii noastre zi de zi. Referitor la expresia "murim cu El", ni s-a spus : Cine vrea să vină după Mine să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Eu am murit, veţi muri şi voi ; voi veţi muri ca voi. Eu am avut moartea Mea pentru toţi, iar a voastră este a fiecăruia pentru el însuşi "
< Părintele Miron Mihăilescu >

[cristiboss56]

Prin răscumpărarea realizată de Hristos , am devenit fii ai lui Dumnezeu, " casnici ai Lui " ( Efeseni 2 , 19 ) , având dreptul şi putinţa de a dobândi veşnicia prin harul cel dumnezeiesc împărtăşit nouă prin Sfintele Taine ca şi prin faptele noastre cele bune izvorâte din credinţa statornică în Invierea cea de a treia zi.
Pe drept cuvânt putem şi noi exclama cu apostolul neamurilor : " Cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi ce crede. Pe aceasta Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa în ceruri " ( Efeseni 1 , 19 - 20 ) . Jertfa pe cruce a Domnului este pricinuitoarea bucuriei noastre din ziua Învierii, ea este izvor de viaţă veşnică şi de negrăite bunătăţi din care ne împărtăşim cu toţii şi în veacul de acum şi în cel ce va să fie.

[cristiboss56]

+ Fiul meu , ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta . + Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa. + Nu te uita la femeia linguşitoare , căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât undelemnul, + Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri. + Picioarele ei coboară către moarte ; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii. + Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde. + Şi acum, fiul meu ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. +Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei , + Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără milă. + Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia ; + Ca să nu suspini la sfârşit , când trupul tău şi camera ta vor fi fără de vlagă . + Să zici :" Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea ? ".

[cristiboss56]

+ Cea mai mare lucrare a omului este să-şi asume păcatele în faţa lui Dumnezeu şi să aştepte încercările până la ultima suflare . + Nici un neispitit nu va putea intra în împărăţia cerurilor. Îndepărtează ispitele şi nu va fi nici un mântuit. + Se apropie vremea când oamenii vor înebuni , iar dacă vor vedea pe cineva sănătos la minte, se vor năpăstui asupra lui strigându-i : " Eşti nebun ", pentru că nu-i ca ei. + Am văzut toate mrejele duşmanului întinse pe pământ şi suspinând m-am întrebat : cine oare ne va scăpa de ele ? Şi am auzit un glas spunându-mi : smerenia !

[cristiboss56]

- Precum grădinarul , dacă nu pliveşte buruienile, îneacă legumele , aşa şi mintea , dacă nu curăţeşte gândurile, pierde cunoştinţa adevărului ( Sf. Talasie Libianul ) . - După cum nu e bine să laşi să crească iarba pe straturi împreună cu legumele, tot aşa e rău să laşi să crească în suflet gândul viclean ( Sf. Efrem Sirul ) . - Aşa cum şarpele scos dintr-o gaură întunecoasă la lumină caută să fugă şi să se ascundă, tot astfel şi gândurile rele, fiind date pe faţă printr-o sinceră recunoaştere şi mărturisire , vor fugi de la om ( Avva Moise ) . - Inima ni se acreşte de veninul gândurilor rele ( Cuviosul Isihie Sinaitul ) . - Sămânţa patimilor sunt gândurile rele. În minte seamănă diavolul această blestemată sămânţă ( Sf. Antonie cel Mare ) .

[cristiboss56]

* Taci , dacă nu ai de spus ceva valoros ! . * Taci , atunci când ai vorbit destul ! . * Taci , până când îţi vine rândul să vorbeşti ! . * Taci , atunci când eşti provocat ! . * Taci, atunci când eşti nervos şi iritabil ! . * Taci , când intri în biserică , pentru ca Dumnezeu să-ţi poată vorbi ! . * Taci , când pleci la biserică, pentru ca Duhul Sfânt să poată imprima în mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit ! . * Taci , când eşti ispitit să bârfeşti ! . * Taci , când eşti ispitit să critici ! . * Taci , cât să ai timp să gândeşti înainte de a vorbi ! .

[cristiboss56]

"Iscodim unul păcatele celuilalt nu pentru ca să plângem pentru el , ci ca să-l clevetim, nu pentru ca să-l vindecăm, ci ca să-i adăugăm şi alte răni şi pentru ca rănile aproapelui să le facem o justificare a proprilor noastre răutăţi " ( Sf. Grigorie Teologul ) .
"Vulturul este omorât cu săgeţi făcute din penele lui. Iar sufletul tău satana îl omoară cu slăbiciunile pe care le scoate dinlăuntrul tău, precum şi cu calităţile şi virtuţile pe care le laşi să devină neputinţe şi patimi "( Sf. Isaac Sirul ) .

[cristiboss56]

Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii. Roagă-te, deci , cu simţire ! De unde aş înţelege că Dumnezeu nu este atât un Dumnezeu al minţii , ci al inimii, spun Sfinţii Părinţi . Puterea rugăciunii nu stă în cutare sau cutare cuvinte, ci în felul cum se săvârşeşte. Această grijă, preocupare de fineţe sufletească continuă, aduce o retragere în tine, neprovocatoare şi smerită în toate. ( pr. Arsenie Papacioc )