Judecata de Apoi - de ce abia atunci?

[cristiboss56]

[quote=sophia;141970]Liberul arbitru inseamna pentru mine, posibiltatea de a alege intre mai multe variante.
Poate ca in unele situatii avem (aparent) acea posibiltate de decizie, dar in esenta nu.
Noesisaa, tu spui ca ar fi o credinta cu forta. Eu nu cred.
Cand parintii tai te cearta sau pocnesc pentru o fapta rea, nu inseamna ca nu-i mai iubesti, sau ca ii ai cu forta. Tot la ei ramai sau revii, pentru ca stii ca ei sunt sprijinul tau, nadejdea si ei te iubesc. Ti-e si frica, evident si atunci nu mai faci prostia a doua oara.
Si Dumnezeu poate fi acel parinte care sa ne corecteze cu intelepciune, fara forta si bubuit neaparat si mai ales sa ne opreasca inainte sa facem raul.
EL doar este Tatal nostru.
Ar fi fost mult mai bine asa. De aceea se si spune de "frica de Dumnezeu".
Vezi tu ca asa cum este acum, repetam mereu pacatele si nu ne temem sa le facem, ca pe unele nici nu le stim daca sunt pacate, sau chiar ca le facem. Stim doar ca EL ne iarta. Ce va fi pe urma, la Judecata de Apoi, nu stim. Si oricum ne este frica si de asta ( la unii cel putin).
Si nu este tot frica pana la urma? Dar mai bine sa fie la timp si sa traim fara a face rau aproapelui.
Tu de unde stii lucrurile pe care le scrii? De unde stii ca omul a fost facut in felul in care spui si ca a avut forta sa reziste ispitei dar n-a vrut.
Eu nu stiu exact ce a vrut Dumnezeu cu noi si de ce ne-a creat asa.
Nu cartile lipsesc, poate, ci explicatiile, lamuririle . Cele lasate de Sfintii Parinti , sunt acele explicatii de care avem nevoie, multe se lamuresc citindu-le.

[Noesisaa]

[quote=sophia;141970]
Noesisaa, tu spui ca ar fi o credinta cu forta. Eu nu cred.
Cand parintii tai te cearta sau pocnesc pentru o fapta rea, nu inseamna ca nu-i mai iubesti, sau ca ii ai cu forta. Tot la ei ramai sau revii, pentru ca stii ca ei sunt sprijinul tau, nadejdea si ei te iubesc. Ti-e si frica, evident si atunci nu mai faci prostia a doua oara.
Si Dumnezeu poate fi acel parinte care sa ne corecteze cu intelepciune, fara forta si bubuit neaparat si mai ales sa ne opreasca inainte sa facem raul.
EL doar este Tatal nostru.
[QUOTE/]

Sophia, eu nu am fost crescuta cu bataia, si am ascultat nu fiindca ma temeam de bataia pe care o pot lua daca nu fac anumite lucruri, ci fiindca ii iubeam pe parintii mei, si apoi ma temeam sa nu ii dezamagesc. Dupa cum se spune in popor, "mustrarea invinge, dar nu convinge"
Ascultarea de frica bataii este doar de moment. Indata ce copilul nu se simte supravegheat, sau creste in varsta nu mai asculta si tot ce vrea el face.

Apoi se stie ca e bine sa iti lasi copiii sa se descurce singuri, si sa nu ii protejezi de orice problema pe care o intampina. Numai asa invata din propria experienta.

Mi-e foarte greu sa incerc sa imi dau cu parerea la ce spui tu. Practic fiecare rand de al tau e o intrebare sau o nedumerire, fara prea multa ordine in idei. Iar impresia mea este ca tu de fapt stii raspunsurile, iar intrebarile nu se nasc din nestiinta ci din revolta. Asta e, nimeni nu spune ca viata ar fi dreapta.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de sophia

Multumesc pentru raspunsuri, mai intai.
Pe urma as vrea sa-i raspund lui Alin ca mai intai greseste: exista intrebari pe care si le pune orice om si orice crestin, indiferent de gradul de cateheza avut. Si as indrazni sa afirm ca dimpotriva, cu cat citesti si incerci mai mult sa te informezi si sa intelegi, cu atat mai nelamurit esti si mai multe intrebari iti pui, pentru ca religia este ceva greu, filozofic, nu sunt lucruri explicate clar undeva, multe nici nu sunt scrise undeva, fiecare intelege cum si cat poate. De aceea se si greseste mult, inlcusiv teologi si clerici.
In plus fiecare isi trece cele citite si prin mintea si sufletul lui si nu poti sa judeci sa condamni pe nimeni.
In al doilea rand legat de liberul arbitru si ceea ce au mai spus altii:
Mie nu mi-e clar daca exista acest liber arbitru. Culmea, tocmai voi care va considerati mai cititi si profunzi in credinta, admiteti ca exista, iar eu spun si simt ca totul este de la Dumnezeu.
Raul, pacatele nu le-am inventat noi. Noi le mai facem, dar de inventat nu le-am inventat noi, asa cum nu l-am inventat nici pe diavol.
In N.T se spune ca si Iisus a fost ispitit. EL a avut forta (data prin Tatal si prin ceea ce trebuia sa savarseasca, sa invinga aceasta ispita, altfel ar fi stat lucrurile in alt mod acum). In plus si EL s-a luptat cu cel rau, si l-a alungat in multe cazuri din om.
In V.T se spune ca omul nu a stiut de la inceput de pacate, de rele. A fost invatat ulterior (tot ispita a fost si acolo, dar omul nu a rezistat ei). Si ispita cine a pus-o acolo, prin copacul cu pricina? Omul? Nu. Acolo a fost.
Deci ele au existat inainte si omul doar le-a atins si a deschis "cutia", a fost pedepsit atunci (pe loc!), dar ele sau dus in lume.
Dumnezeu ni le-a lasat sa ne descurcam cu ele.
Dupa intelegerea mea omul nici n-a avut (nu i s-a dat) vreodata forta sa reziste la ispita. A fost creat cu o slabiciune, voit sau nu, iar nu stiu.
Nici la biserica nu ni se explica clar cine a creat raul, pe diavol, si de ce. Unele teze sustin ca Dumnezeu a creat si raul, altii ca este o forta separata.
Exact nu stiu sa explic partea cu destinul sau/si liberul arbitru.
La biserica ni se spune mereu: "asa a vrut Dumnezeu", indiferent de situatie.
Chiar si Maria ii spunea arhanghelului: "Fie mie dupa cuvantul Sau",
iar in rugaciunea "Tatal nostru" se spune: "faca-se voia Ta."
Si atunci eu (in general noi toti) de unde sa avem liberul arbitru.
Da, stiu ca se poate pune atunci si intrebarea: de ce facem totusi raul, pacatele? Eu nu stiu raspunsul.
Mai intai ma intreb cum stim ce e rau (pacat) si ce e bine, in afara de ceea ce ne spune sufletul si constiinta noastra. Aici apare subiectivismul, caci fiecare vede lucrurile altfel, fiecare zice ca este bine asa cum face sau zice el.
Ne-ar trebui vesnic un judecator in fata.
Pe urma ca sa avem liberul arbitru ar trebuie sa avem vesnic posibile in fata ochilor mai multe variante pentru fiecare fapta pe care o facem, si de multe ori nu le avem.
De multe ori in viata am vrea sa facem ceva, dar nu se poate dupa voia noastra si se intampla altfel, nu inseamna atunci ca altcineva (in speta Cel de Sus) decide pentru noi si uneori chiar spre binele nostru?
Ehe, daca lucrurile ar fi asa simple, in alb sau negru, cum le vedeti voi, am stii toti ce avem de facut.
Ma si intreb daca acest liber arbitru este compatibil cu credinta. Eu as zice ca nu.

Dar credința ce este, din punctul dumneavoastră de vedere? Vă întreb pentru că din ceea ce scrieți nu răzbate. Suferințele sunt căile prin care Domnul ne învață ce este smerenia, iubirea de aproapele... Grele încercări, e drept. Dar drepte și mântuitoare.

”Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!”

[andreicozia]

În prealabil postat de Anca-Miha

Citat Sophia: În prealabil postat de sophia
Eu stiam ca toate sunt de la Dumnezeu, de la nastere si pana la moarte. Nu putem alege noi nimic.



Nu se anuleza astfel liberul arbitru? Sau dam cumva vina pe Dumnezeu, pentru tot raul pe care il facem noi? Nu prea merge...

Asta este interpretarea ta personala, ca am da vina pe Dumnezeu ca sa-ti formezi o replica, un argument la afirmatia mea ca in mare parte suntem complet iesiti de sub control.

Daca, totusi citesti mai atenta intelegi ca nu scrie nimeni decit tu ca ai da vina pe Dumnezeu, eu nu am insinuat asa ceva, si la fel renuntarea la liberul arbitru este emisa tot de tine.

Liberul arbitru perceput nu numai de mine ci si de multi ati ginditori si chiar de Fiul(Iarta-i Doamne CA NU STIU CE FAC!!!) ...ESTE deci o iluzie

[andreicozia]

Deci ca sa revin libertatea de a alege este o mare iluzie, suntem complet in stare de nani si chiar cu sfoaraituri(mai ales cind ne luptam unii cu altii ca chiorii si orbii), insa nu putem percepe in totalitate aberatiile in jurul carora pendulam, deoarece NE-AM OBISNUIT CU ANORMALITATEA, aici este cheia.
Hristos insa a venit pe pamint sa ne trezeasca din aceasta iluzie si ne-a indicat clat ca numai urmind caile Sale ne putem trezi, inmsa din pacate foarte multe au fost interpretate si RE-interpretate gresit ca in mare parte IAR ne-am ratacit.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Scriam la un alt fir de discutie, legat de suferinta sufleteasca ce si-o provoaca oamenii intre ei si am ajuns sa ma intreb.
De ce nu ne judeca Dumnezeu atunci cand facem fapta rea, cand gresim? Sa ne arate ca gresim si sa ne putem corecta, sa ne cerem iertare?

In primul rand vreau sa spun ca Alin a dat un raspuns foarte frumos, eu vreau sa adaug un punct de vedere particular.
Tin minte cand eram mica m-a auzit bunica spunand surorii mele "o sa te bata Dumnezeu pentru asta!". Mi-a explicat atunci (si am tinut minte toata viata desi nu am inteles pe moment) sa nu doresc nimanui sa ajunga la pedeapsa lui Dumnezeu.
Pe pamant ne bucuram in fiecare clipa de mila Lui. Dupa moarte vom afla dreptatea.

Atunci am fi mai buni si n-am mai suferi!
De ce ne judeca numai dupa ce plecam de aici?
E cumva ca si cum ne-ar lasa sa ne chinuim intre noi in mod inutil.

.
Tot ceea ce suferim aici este mult prea putin fata de ceea ce ne astepta dincolo daca nu facem voia lui Dumnezeu.
In plus, cred ca majoritatea oamenilor STIU cand fac rau. Daca toti ar gresi doar din nestiinta, viata ar fi cu totul alta pe pamant.
Crezi ca cel care minte nu a aflat niciodata ca este gresit? Sau cel care inseala? Sau cea care face avort ? Nu stiu ei bine ca este pacat? Dar aleg sa faca astfel.
Eu ii spun copilului meu o data, de doua ori ca nu are voie sa se catere pe un gard, de ex. A treia oara nu voi mai spune nimic, dar inca voi sta langa el sa-l ridic dupa ce cade.
Eu vad ca Dumnezeu ne vegheaza in permanenta, iar pedepse exista, dar suntem noi prea mandri pentru a admite ca gresim.

[BogdanF2]

În prealabil postat de sophia

Scriam la un alt fir de discutie, legat de suferinta sufleteasca ce si-o provoaca oamenii intre ei si am ajuns sa ma intreb.
De ce nu ne judeca Dumnezeu atunci cand facem fapta rea, cand gresim? Sa ne arate ca gresim si sa ne putem corecta, sa ne cerem iertare?
Atunci am fi mai buni si n-am mai suferi!
De ce ne judeca numai dupa ce plecam de aici?
E cumva ca si cum ne-ar lasa sa ne chinuim intre noi in mod inutil.
Parintii nostri pamanteni ne dadeau doua la fund si in general invatam din asta nu mai faceam a doua oara. Pe adulti nu mai are cine sa-i corecteze ca sa nu mai faca, judecatile pamantesti nu sunt prea drepte si uite asa.
Ne ducem la spovedanie cu cele ce consideram noi, dar multe nici nu le stim ca le-am facut, altele nici nu le-am facut, dar le spunem, ca asa scrie in lista de pactae etc. Si noi suntem iertati, dar cel caruia i-am facut rau?
Nu mi-e clar. Ma iertati daca spun prostii.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou26.htm

Cand Sf. Antonie se intreba de ce unii traiesc mult, altii putini, unii sunt bogati, unii saraci, Dumnezeu i-a raspuns: "Vezi de tine Antonie, ca astea sunt judecati ale lui Dumnezeu, nu-ti este tie de folos sa le cunosti."

Bogdan.

[sophia]

@Noesisaa - ai dreptate in felul tau in unele. Mai este si chestie de educatie.
Eu n-as putea lasa copilul singur cand are nevoie (si nici un om adult), dar l-as si mustra imediat cand a gresit si i-as explica ce a gresit.
Intrebarile mele vin si din nestiinta (deruta mai degraba) si din revolta (este prea multa durere in lume, pe care ne-o facem noi intre noi).

@andrei - ai dreptate

@La petite moc - credinta este pentru mine practica, ajutarea celui de langa tine si a duce o viata in voia lui Dumnezeu. Cu teoria e mai greu la mine. Si la scoala tot asa mi se intampla - nu prea reuseam sa pricep totul si sa invat teorii si daca nu le pricepeam logic, nu le tineam nici minte. Imi placeau in schimb exercitiile si partile aplicative.
@ana - asa este, si eu as face la fel cu copiii mei. Si da, multi stiu ca fac rau si totusi il fac. Cine sa-i opreasca? Aici este problema. Si cei care nu stiu ca ceea fac este rau, cine sa le spuna? Si cred ca fiecare din acesti nici nu-si dau seama ca doare ceea ce fac (pe altul)
Bunica ta avea si dansa dreptate. Eu nu spun pedeapsa dura, ci numai de ex. sa simta si ei durerea ce o fac altuia. Poate ar fi suficient si ar pricepe. Nu, n-ar fi razbunare. De ex. in momentul in care ar face raul, ar simti mai intai ei si atunci ar zice: "au, dar doare ceea ce sunt pe cale sa fac..."

[andreicozia]

HRISTOS spune CLAR
Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac! (toata lumea)

iar noi preferam sa stam cu coada pe sus, ca stim mai bine, si zicem ca STIM ce facem.

E uite ca nu stim!(NE SPUNE INSUSI DUMNEZEU) ca suntem complet adormiti! si nu avem cum sa iesim din starea asta decit prin conditii speciale...dar pe care nu le urmam , din nou pentru ca suntem mai destepti

Iar El nu s-a referit numai la soldatii care-l chinuiau, asa cum nu o facea niciodata cind se adresa poporului, ci erau legi generale! care ne privesc pe toti

[windorin]

În prealabil postat de sophia

De ce nu ne judeca Dumnezeu atunci cand facem fapta rea, cand gresim? Sa ne arate ca gresim si sa ne putem corecta, sa ne cerem iertare? Atunci am fi mai buni si n-am mai suferi! De ce ne judeca numai dupa ce plecam de aici?

Cred ca te va ajuta un text din Sfanta Scriptura. (Matei 16,19-31)

"Era un om bogat care se imbraca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele in chip stralucit. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube, poftind sa se sature din cele ce cadeau de la masa bogatului; dar si cainii venind, lingeau bubele lui.

Si a murit saracul si a fost dus de catre ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul si a fost inmormantat. Si in iad, ridicandu-si ochii, fiind in chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar in sanul lui. Si el, strigand, a zis: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine si trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie.

Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte ca ai primit cele bune ale tale in viata ta, si Lazar, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mangaie, iar tu te chinuiesti. Si peste toate acestea, intre noi si voi s-a intarit prapastie mare, ca cei care voiesc sa treaca de aici la voi sa nu poata, nici cei de acolo sa treaca la noi.

Iar el a zis: Rogu-te, dar, parinte, sa-l trimiti in casa tatalui meu, Caci am cinci frati, sa le spuna lor acestea, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. Si i-a zis Avraam: [COLOR=darkred]Au pe Moise si pe prooroci; sa asculte de ei[/COLOR]. Iar el a zis: Nu, parinte Avraam, ci, daca cineva dintre morti se va duce la ei, se vor pocai. Si i-a zis Avraam: [COLOR=darkred]Daca nu asculta de Moise si de prooroci, nu vor crede nici daca ar invia cineva dintre morti[/COLOR]."