|
#21
|
||||
|
||||
Citat:
Insa traind adevarata credinta si umplandu-ne de dragoste dumnezeiasca , poti schimba oamenii din jurul tau. Nu tu insuti, ci Dumnezeu prin tine. La asta s-a referit Ioana. Caci traind tu intru Hristos, celalalt de langa tine va simti asta si se va schimba. Caci si el, intr-o oarecare masura e cuprins de har prin tine. La fel si ispita. Cand sunteti doi, uniti , este ispitit cel mai slab. Iar cel mai tare trebuie sa lupte si pentru cel slab. Indemnul sfintilor este cat se poate de concludent: urmati calea sfinteniei si mii de oameni din jurul vostru se vor schimba.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#22
|
||||
|
||||
sigur e e ateu?!
nu e ateu,daca nu saruta Sf.Cruce si Icoanele!...poate fi orice-martorul lui iehova,penticostal,orice!nu exista cale de mijloc-"CE E DA,DA.CE E NU,NU"!nu sunt casatorita,de aceea tot incerc sa ma pun intr-o situatie de genul acesta!...e o ispita,mare ispita!eu cred ca as alege sa nu ma las ispitita!nu va lasati pacalita,Hristos nu s-a jertfit pentru noi pe jumatate!si ce a spus Dumnezeu?"iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti,iar pe Dumnezeu mai presus decat orice!"deci,dorinta lui de "schimbare" nu e motivata de iubirea pentru Dumnezeu.vrea sa se schimbe doar un pic si de dragul d-voastra.
("2. Lăuda-voi pe Domnul în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi. 3. Nu vă încredeți în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. 4. Ieși-va duhul lor și se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor."-P.145 Eu nu m-as grabi sa ma casatoresc cu un barbat care nu crede in Sf.Treime si in Biserica Ortodoxa! asta e un inceput bun-sa crezi si sa-ti pui toata nadejdea in Dumnezeu;sa te simti dator fata de Dumnezeu;sa-ti doresti sa te schimbi pentru Dumnezeu;sa-L iubesti pe Dumnezeu!nicidecum dragostea pentru o alta persoana! va rog sa ma iertati,dar dragostea dintre 2 oameni e cam asa...EL O IUBESTE PE EA SI EA IL IUBESTE INAPOI!E CA SI CUM AS MUTA GRAUL DINTR-UN SAC IN ALTUL,UN SCHIMB SI ATAT.ASTA E DRAGOSTEA FARA DUMNEZEU. Citat:
|
#23
|
|||
|
|||
Nu stiu sa dau un sfat in situatia de fata.
Scriu insa pentru ca s-au facuta aici niste afirmatii care nu prea sunt corecte: 1. Ca nu poate sa traiasca o crestina cu un ateu, ca va fi impiedicata in credinta. Depinde. Daca el nu se opune si o lasa sa se ocupe de credinta ei. Sunt cazuri in care oameni de confesiuni diferite cel putin, reusesc. Si pana la urma invata impreuna. Problema apare intr-adevar la copii. Si inclin sa fiu de acord cu Ioanna. Se poate ca pe parcurs omul sa priceapa anumite lucruri si sa prinda gust, sa caute si sa vrea mai mult. Un refuz, o alungare, o despartire, il va arunca mai jos si ii va confirma ce rea este credinta (ideea lui adica). Sa ne reamintim ca nu ne mantuim singuri totusi. Este posibil sa ajutam si pe altul de langa noi sa se mantuiasca. Exista mai multe in acest sens in Scripturi. 2. Ca asta nu este iubire - m-am gandit de multe ori si inca n-am inteles de ce un om nu poate fi bun si avea calitati daca nu este crestin, sau ortodox. Sigur ca pentru noi ortodoxia este ceva in plus si "unde este Dumnezeu este iubire". Uneori poate fi si invers. Am intalnit multe astfel de cauze. Cineva scrie: "dragoste fara Dumnezeu nu exista". Cum asa? Cand El spune "ceea ce faceti lor, faceti mie". Iubind oamenii de langa noi, il iubim si pe Dumnezeu. Si ma refer aici la iubirea din suflet si din fapte, nu la cea din pat. 3. Noi nu stim exact ce este cu acest om, daca a fost vreodata botezat in vreo credinta si a renunta ulterior din anumite motive. Nu stim de ce este ateu. Nu stim ce este in sufletu lui. Ca de multe ori vorbim numai despre o parte implicata. N-am inteles ideea: "nu e ateu, daca nu vrea sa sarute icoane si cruce". Parca asa scria cineva. Ce legatura este intre credinta sau ateism si sarutat aceste obiecte? Nu inteleg la ce faceti referire. 4. Pe de o parte este greu de gasit o solutie. Nu se poate cununa in biserica un om care nu crede in ea. Este ceva formal. Este o minicuna si pentru el insusi pana la urma. Pe de alta parte cati sunt botezati ortodox si cununati in biserica, amandoi ortodocsi si care totusi nu traiesc (corect) in ortodoxie. Sunt si destui ortodocsi care nu accepta imparatasirea cu aceeasi lingurita, sau sarutatul icoanelor. Mai era un fir de discutie in acest sens. Am impresia ca s-a ajuns la o lupta intre credinta in fapt si scris, cu cea din suflet. Intreceea ce porti in suflet si ceea ce faci in fata altora. Aici trebuie lucrat. Adica voi (multi) vedeti cam asa - se trece la ortodoxie, se face botez, apoi se face cununia in biserica. Si este O.K. Bun, practic se face asa. Dar sufleteste oare merge chiar asa? Pe de alta parte daca unul merge sufleteste in directia ortodoxa, dar nu face procedurile, nu este bun, nu este acceptat. Eu asta nu pricep. Ce este mai important: procedura, sau sufletul? 5. Problema este alta. Casatoria este o loterie. Indiferent daca este facuta si in fata lui Dumnezeu. Poate sa functioneze sau nu. Sunt si preoti/preotese care divorteaza. Teoretic ar trebui sa fie asa: credinta (la noi ortodoxie) inseamna/implica automat iubire si oameni buni si casnicia minunata. Practic nu este asa. In schimb este posibil ca iubirea adevarata, pana la urma sa duca la mari minuni, treptat. Eu cred in asta. Iubirea poate face multe, chiar daca nu imediat. 6. Unii scriu (si se da de ex. Parintele Papacioc) ca nu se pot schimba oamenii. Altcineva (dobrin7m) scrie foarte frumos ca prin credinta traita adevarat si adaug eu prin iubire adevarata se pot face minuni. Eu acest scepticism al unor nu-l inteleg. Sigur ca sunt si exceptii, ca anumite lucruri sunt mai greu de schimbat. Dar ma gandesc si la atatia care pana la urma, la o varsta, au trecut la ortodoxie. Primul exemplu: Maria Egipteanca. Ce transformare. Repet: mi se pare ca s-a ajuns sa dam importanta numai procedurilor, normelor, canoanelor si omoram sufletul. Nu stiu cum se poate face in situatia de fata. Garantie nu exista. Dar si sa desfiintam totul de la inceput? Si ultimul cuvant de spus il are intotdeauna Dumnezeu. Iisus Hristos a adus la ortodoxie si pe Petru, Andrei si multi altii. Si nu erau copii, erau la o varsta, ba Petru era si casatorit (in alta credinta). La Dumnezeu totul este posibil. La om, nu.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape Last edited by sophia; 10.11.2013 at 12:38:06. |
#24
|
|||
|
|||
Problema este ca eu cunosc crestini ortodocsi si chiar nasi crestini ortodocsi, care merg la biserica, se spovedesc, dar care sunt plini de fatarnicie, invidie si ganduri viclene.
Se comporta mai rau decat ateii. Si chiar casatoriile ajung sa fie facute ca un fel de "aranjamente" intre crestini. Ne casatorim, desi nu prea ne iubim, doar fiindca suntem amandoi ortodocsi practicanti si vrem o casnicie comoda, fara probleme. Un fel de aranjament burghez, de genul :Esti crestin? Te iau. Daca mai esti si un pic habotnic e si mai bine. Nu conteaza ca nu prea te iubesc. Eu vreau barbat ortodox. |
#25
|
|||
|
|||
Ca sa nu se creada ca vorbesc ipotetic, o sa dau un exemplu concret.
Am un prieten ortodox practicant. S-a casatorit tot cu o ortodoxa practicanta. Dar nu se iubeau. Le facuse duhovnicul cunostinta. S-au luat, mai ales ca era cu "binecuvantarea" duhovnicului. Lipsind insa dragostea, fireste, nu s-au inteles. Dupa 5 ani au divortat. Fusese doar un aranjament, e drept, aranjament "duhovnicesc", dar tot aranjament. Iar faptul ca era doar aranjament si ca nu se iubeau cu adevarat se vedea cu ochiul liber. |
#26
|
|||
|
|||
Si acum vine intrebarea finala:
O astfel de cununie religioasa, intre doi oameni ortodocsi practicanti, care mai au si binecuvantarea duhovnicului, dar care se casatoresc fara sa se prea iubeasca, doar ca sa aiba o casnicie "crestina", este cu adevarat o cununie? Dar cati nu se casatoresc asa? |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Citat:
Dar stiu ca te pricepi sa judeci oamenii. Desi afirmatia este in sine adevarata - au divortat pentru ca nu se iubeau, judecata ta este de genul "nu se iubeau pentru ca a fost o casatorie aranjata" ceea ce e absolut gresit. Cu alte cuvinte, daca le-a lipsit suportul hormonal care sa le ofere impresia ca se iubesc de numa-numa', a fost o casatorie viciata din start.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#28
|
|||
|
|||
Citat:
Cu nervi poate. Ca nevasta e la biserica cand el o vrea in pat acasa, fierbinte si doritoare. Ca nu vrea sa foloseasca anticonceptionale sau un sterilet sau o mica sterilizare. Ca tine posturile si isi face mancare separat, cand el vrea fripturica. Ca ii invata pe copii de Dumnezeu cand lui i-a spus clar un inger, ca Dumnezeu nu exista. Si tot asa. Sunt sigur ca te-ai gandit la toate aspectele inainte sa faci minunata afirmatie de mai sus, si probabil ai gasit raspunsuri care as fi curios sa le aflu. Desigur, vorbim de un caz in afara celui de pe acest topic, pentru ca aici e clar ca nu e vorba de o crestina practicanta. Sau o persoana reala macar. Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#29
|
|||
|
|||
Alin,
Nu cunosti situatia asa ca discutia e de prisos. Nu pot sa dau aici pe forum toate amanuntele ca nu ar fi frumos din partea mea sa fac asta. Nu tin sa fiu crezut pe cuvant. Eu spun ce am observat. |
#30
|
|||
|
|||
Si ca sa fiu rau pana la capat o sa spun si ca impresia mea e urmatoarea: ca multi ortodocsi de-aia se si grabesc cu casatoria: ca urla hormonii in ei.
Am vazut multi ortodocsi care se casatoresc la cateva luni dupa ce le-a facut duhovnicul cunostinta sau alte rude. Cu alte cuvinte, casatoria devine un fel de acoperire pentru relatii sexuale. |
|