Parintii Vs Iubirea vietii mele !

[Iustin44]

Ce vei face daca si urmatoarele 2-3 fete nu vor place parintilor tai din motive la fel de bine intemeiate?

[ory]

Intr-adevar,se presupune ca parintii nostri au trecut prin viata si detin o experienta vasta in priviinta acesteia,insa si ei mai gresesc,sau uneori manati de un dispret nejustificat fata de partenerul copilului lor,acestia apuca pe un drum al rautatilor si prejudecatilor fata de acesta,incercand sa-l desparta de persoana iubita.
Este dureros pentru un parinte sa-si vada copilul cum se rataceste,in unele cazuri,aventurandu-se intr-o relatie compromisa,cu oameni a caror viata si personalitate lasa de dorit.Insa exista si multi parinti care gresesc amarnic in incercarea de-a ordona,efectiv,odraslei lor sa renunte categoric la relatia pe care o are cu o terta persoana.Unii parinti,pe acest motiv,chiar ajung sa-si renege proprii copii,si aceasta atitudine extrema nu mai constituie o grija fata de acesta,ci deja un vast egoism propriu.
Sa nu uitam ca generatiile sociale sunt intr-o continua schimbare,mai ales la noi in tara cand generatia tanara a apucat un cu totul alt regim fata de gea in varsta,si deci aceasta diferenta este evidenta,puind in calcul si trasaturile tineretii fata de cele varstei mai inaintate.Practic este absurd sa pretinda parintii,ca tinerii,respectiv copii lor,sa gandeasca atat de matur,ca pentru varsta aceastora,fiecare om are perioada lui de vietuire,si deci experientele si trairile specifice.
Din punctul meu de vedere,parintii trebuie sa-si invete copii,sa-i educe in spiritul responsabilitatii si al adevarului,acestia le vor asimila asa cum si le vor aplica asa cum cred de cuviinta,insa daca dau gres,nu trebuiesc pusi la zid sau renegati,fiindca timpul va clarifica lucrurile in cele din urma,si fiecare individ,odata cu pasirea spre maturitate este strict raspunzator pentru faptele sale si va suporta consecintele.
Am vazut la televizor multe emisiuni de divertisment in care diferiti parinti,in speta mame,erau pornite asupra partenerului de viata a copilului lor,dar nu porniti usor,ci efectiv impatimiti de-o ura inimaginabila asupra acestuia,astfel mergand pe un drum presarat numai cu necazuri si ura fata de propriul copil.Aceasta atitudine nu justifica in nici un fel dragostea si grija fata de acesta,ci mai degraba slaba intelepciune si educatie sociala din partea parintelui respectiv.
Este bine ca generatiile sa-si traiasca viata in locuri specifice fiecareia,n-am fost de-acord niciodata cu,convietuirea cuplurilor casatorite,impreuna cu parintii,respectiv socrii,inteleg din motive materiale.Dar este foarte greu,aproape majoritatea cuplurilor care vietuiesc impreuna cu socrii,suporta deseori certuri si incompatibilitati,astfel ajungandu-se la deteriorarea,uneori iremediabila,a relatiei tinerilor,si asta e pacat...pacat de viata cuplului pe care doar moartea ar trebui sa-l desparta,din pacate uneori mai suporta aceste consecinte si niste suflete nevinovate de copii.
Cred ca un baiat sau o fata nu trebuie sa se lase influientati de atitudinea potrivnica a parintilor fata de partenerul ales,chiar daca alegerea nu se dovedeste a fi chiar inteleapta,acestia trebuie sa asculte sfatul parintilor,dar sa judece cu propria minte,dar si inima,ceea ce trebuie sa faca.Tinerii au dreptul la iubire,si nu doar tinerii,dar in general acestia sunt mai dominati de farmecul ei razvratit si atat de minunat.Au dreptul sa-si consume aceasta energie,de neimaginat de altfel,sa simta porniri si frumuseti,de multe ori inlacrimate,pe care toata viata si le vor aminti.
Se stie ca socrii sunt socrii,mereu au ceva de comentat indiferent de personalitatea celui "strain" nou venit in familie,pentru ca in definitiv este un strain pentru ei,de aceia isi permit sa imprime pretentii inaintea acesteia.
Slava Domnului ca am reusit sa-mi iau cu propriile puteri o casa inca de la 24 de ani,astfel ca am fost independenta cu prietenul meu,si ulterior sotul meu,nici nu-mi imaginez cum ar fi fost sa locuim impreuna cu mama sau cu soacra mea,dar cu siguranta nu ar fi fost prea bine,mai ales ca pentru mama nici un barbat nu este bun pentru fetele ei,iar pentru soacramea "femeia trebuie sa taca intotdeauna si sa se supuna barbatului indiferent de situatie",nu de alta,dar tocmai pentru firea mea independenta m-am casatorit tarziu...
Sunt mama de baiat,dar sper ca peste ani sa nu ajung o soacra zgrimturoaica si plina de resentimente fata de viitoarea mea nora,sper sa am judecata vie si inteleapta astfel incat sa nu dau in extreme,ori sa asupresc pe nedrept un suflet la fel de mult de iubit de parintii sai,asa cum imi iubesc eu baiatul.
Parintii care protesteaza asupra prietenilor sau partenerilor de viata a odraslelor lor,de regula nu au o motivatie anume,si ca atare vor reactiona la fel fata de fiecare "intrus" care apare in familia sa,exista insa si exceptii.

[dillema]

În prealabil postat de dorul3tz

Salutare la toata lumea.Am aflat de curand de acest forum si am ramas foarte placut impresionat de oamenii de aici si de sfaturile utile pe care le ofera unii.Am si eu o problema, daca ii pot spune asa: Iubesc o fata,cred ca o iubesc cu adevarat,chiar nu e o joaca sau altceva,cu ea ma simt implinit,cand sunt cu ea nu-mi mai trebuie nimic,traiesc ceva de nedescris si nu ma vad fara ea.Relatia noastra merge destul de bine,ma iubeste si ea la fel de mult si chiar o ador.Acum nu ca am vrea sa ne casatorim, dar peste ceva timp (1-2 ani) nu vad alt deznodamant.Am facut gestul de o aduce acasa sa o cunoasca parintii si de atunci au inceput "surprizele " pt mine:au placut-o ca persoana,dar minune mare nu le convine ca e mica de statura si ca eu sunt mult mai inalt ca ea.Am ramas traznit,am luat-o ca pe o gluma initial dar ei au insistat si deja nu stiu ce sa fac.Imi iubesc parintii enorm si as face orice sa nu ii supar,dar cum ramane si cu fericirea mea.Sunt intr-o mare dilema.Deja am inceput sa ma gandesc sa ma despart de iubita mea,doar ca sa fac pe placul parintilor.Va multumesc pt. timpu acordat si sper sa nu deranjeze topic-ul meu .

Prima intrebare ar fi...cati ani ai matale? Ai terminat gradinita?
Nu pot sa cred ca aud asa ceva...sa te desparti pentru ca parintii tai nu sunt de acord cu dimensiunile "obiectului" pe care ti l-ai ales. Daca ar fi fost legat de caracter....poate...dar sa te desparti ca asa ti-au cerut parintii ca nu ti se potriveste la numarul de pantofi...mai lasa-ma...Ai grija ca parintii tai au o problema la bilibica si iti vor conduce viata asa cum vor ei...de fapt e un semn de gelozie reactia lor...faptul ca ei (parintii) vor fi pe locul doi si au cautat orice motiv tampit sa te controleze. Ai grija sa nu ramai la fusta mamei...oare ce ai sa faci cand vor muri ei? Fii barbat frate. Dimensiunile -suprafata e importanta? Si daca intr-o si fata iti zice... pai...instrumentul tau de facut copii e c-am micut...ar trebui sa divorteze??????? Daca gasesti o tipa cu care in final maicata si taicatu is de acord, te insori si apoi li se nazare ca are o alunita pe fund si te obliga sa divortezi. Scuze...da chiar e lata faza...ba iti vine sa razi ba iti vine sa plangi...

[dillema]

În prealabil postat de dorul3tz

Dar ...nici o sansa,povestea e mai lunga..mai am un frate mai mare si la fel si la el ,aceeasi poveste,el chiar e hotarat sa se insoare dar parintii nu sunt de acord pur si simplu.Au idei preconcepute...Poate ca as merge mai departe dar mereu as avea un ghimpe in inima,mereu o sa ma gandesc la asta.Imi iubesc parintii si chiar nu vreau sa-i fac sa sufere.As prefera sa sufar eu decat ei sincer.Chiar nu stiu cum ar fi corect.Merg pe o idee in viata: Ca nimic nu este intamplator pe lumea asta si ca Dumnezeu are grija de noi si ne vrea binele.O sa astept cu incredere ca totu se va rezolva,e tot ce mai pot sa fac.

Nenica...postarea asta mi-a confirmat temerile...parintii tai au nevoie de un duhovnic si de un psiholog ca e tare nashpa treaba... si cred ca ai nevoie si tu de un tratament. Mai bine lasa fata aia in pace sa nu o nenorocesti dupa ce te insori cu ea...ca nu-i a buna cu tine.

[dillema]

În prealabil postat de cozia

Dorulet, parerea mea este ca desi tendinta "naturala" este sa nu faci ascultare de parinti nu uita ca porunca este sa faci ascultare, si asta nu numai de Duhovnic la care trebuie neaparat sa mergi(singur) dar si de parinti, mai ales in aceasta problema care eventual te va lega pe viata.
De acord, Dumnezeu are grija de noi insa numai daca noi vrem acest lucru si nu ne incapatinam. Sa nu uitam ca lumea asta apartine necuratului, cu el trebuie sa luptam si multe din cele pe care "nu sunt intimplatoare" vin si de la el.
Noi iti vrem binele si vorbim din experiente similare...

Nu uita desemenea ca dragostea te orbeste partial iar cei din afara cate iubesc si-ti vor binele, si care nu sunt sub vraja ei vad lucruri si situatii pe care tu nu le vezi si nu ai cum sa le intelegi , deocamdata!.
Iarta daca nu este ceea ce ai fi vrut sa auzi...

Parerea ta e ciudata...individul e vaccinat si destul de matur presupun, iar ascultarea de parinti e de ordine spirituala si relationala...dar cand parintii iti dicteaza de cate ori sa folosesti WC, sau sa iti paresesti viitoarea aleasa ca e prea scunda....ori parintii sunt bolnavi ori toti is bolnavi...

[dillema]

În prealabil postat de dorul3tz

Va multumesc tuturor pt. sfaturi si ca m-ati ascultat.Am hotarat sa ma despart de fata,caci cu parintii mei nu se poate vb.Sper sa-mi treaca suferinta pe care o port in suflet.Sper sa pot fi fericit cu o fata pe care o vor placea si parintii mei.

Ma gandesc oare cine se insoara ? Tu sau parintii tai? Veti petrece toti patru in aceeasi camera noaptea nuntii? eventual parintii sa iti dicteze si cum sa...Doamne iarta-ma, dar e bune de gluma "problema"asta

Stiu ca parintii trebuie sa-si dea binecuvantarea pentru ca tinerii sa se casatoreasca.
Cautand pe "Darvari", am gasit acest raspuns dar de pr. Eftemie:
"Este foarte importanta binecuvantarea parintilor. Spune o rugaciune de la cununie, foarte frumos: "Rugaciunile parintilor intaresc temeliile caselor copiilor". Daca asa un dar aduc rugaciunile parintilor, cu siguranta ca este bine sa fie si ei de acord.
Pe de alta parte, nu cred ca exista vreun canon al Bisericii prin care sa se interzica savrasirea cununiei fara acordul parintilor.
Depinde foarte mult de parinti. Conteaza si motivul pt care sunt impotriva. In orice caz, copiii sunt datori sa asculte pe parinti si sa incerce sa inteleaga motivele lor. Chiar daca parintii nu sunt de acord nu trebuie - pe cat posibil - sa se ajunga la cuvinte grele, de reprosuri. Adica sa existe respect.
Totusi, in cele din urma, se casatoresc copiii intre ei, si nu parintii. Asadar copiii trebuie sa aiba totusi ultimul cuvant, cautandu-se solutia prin care sa nu se ajunga la o ruptura cu parintii care sunt impotriva."

În prealabil postat de ancah

Stiu ca parintii trebuie sa-si dea binecuvantarea pentru ca tinerii sa se casatoreasca.

si eu stiu si CRED la fel. fratilor, cei care aveti probleme cu cei care v-au dat viata si s-au ingrijit de voi, sa ne respectam parintii, nu sa-i mahnim prin neascultare, chiar daca ni se pare ca am ajuns noi mai destepti decat ei !

În prealabil postat de Iustin44

Ce vei face daca si urmatoarele 2-3 fete nu vor place parintilor tai din motive la fel de bine intemeiate?

asta suna a "scenarita"... nu cred ca parintii acestui copil sufera de asa ceva :D

[costel]

E mai ziditor sa privim in lume dupa cum ne spune duhovnicul si nu dupa cum ne spun parintii. E adevarat ca nu trebuie uitat nici parintele, dar asta nu inseamna ca privirea si simtirea lui, trebuie sa devina privirea si simtirea mea. Sa nu uitam, Dumnezeu nu ne vrea "trasi" la xerox dupa parintii trupesti.