Suntem nematurizati, cei ce credem in Dumnezeu?

[catalin_sem]

În prealabil postat de iosif

Crestinul isi cunoaste datoria, el trebuie sa isi faca datoria, sa isi traiasca credinta in asa fel incat sa devina lumina pentru cei din jur. Insa, unii nu iubesc lumina, fug de lumina, sunt cazuri in care nu prea avem ce face. Datoria noastra ramanem sa ne dovedim a fi copii ai lui Dumnezeu, sa se cunoasca in comportamentul nostru, in viata noastra, in cuvintele noastre, in preocuparile noastre ca suntem fii ai Tatalui ceresc.

Asa este ..ai dreptate ..dar nu trebuie sa stam degeaba noi trebuie sa ne gandim si la generatia urmatoare..daca noi stam si ne pastram credinta fara sa incercam sa-i intoarcem pe altii...cand vom murii noi???...trebuie sa incercam sa intoarcem si sa invatam cat mai multi oameni ,tineri si maturi care este calea lui Dumnezeu...pentru ca religia ortodoxa sa se transmita mai departe nu sa devina o poveste..

[iosif]

Pai, daca isi face datoria, crestinul va avea grija sa si marturiseasca credinta pe care o are, o marturiseste oriunde este necesar. Marturisirea e o datorie centrala a crestinului, insa marturisirea se face in diferite feluri. Unii cred ca trebuie sa marturiseasca oricum si oriunde...nu este chiar asa!

[Negroponte]

:)Martirisirea se face respectant adevarul de credinta altfel este contra marturie care este mai grav decat ateismul.

[Laurentiu]

În prealabil postat de daniel_iordache

Am urmarit un video cu Richard Dawkins pe [link=http://www.youtube.com/watch?v=kTZONIl546c&mode=related&search=] youtube [/size] , unde acesta sustinea ca daca mai credem in Dumnezeu in ziua de azi, cind stiinta ne arata clar ca nu exista (zice el...), inseamna ca nu ne-am maturizat. Omul asta crede in ceea ce spune, e convins ca are dreptate, si e destul de cunoscut (un articol in romaneste despre ultima lui carte, Amagirea numita Dumnezeu, am gasit aici ). Cum se face totusi ca dupa doua mii de ani apele nu s-au limpezit? Cum se mai face ca mai sunt si atei convinsi (ca Dawkins) si ca mai sunt Sfintii Parinti?
daniel

Uite ce spune Arsenie Boca:"Mintea care cugeta ca nu exista Dumnezeu cade in propria sa sentinta, caci a te lupta din toate puterile impotriva a ceea ce nuexista dovedeste nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul si prin urmare si (nebunia) mintii care o conduce"


Cred ca citatul de mai sus i se potriveste si lui Richard Dawkins
Grauntele de credinta este de fapt, grauntele de comuniune in care suntem cu Dumnezeu"

[Laurentiu]

Si prin asta putem intelege ca este altcineva care lupta cu toata puterea sa-i faca pe om sa creada ca Dumnezeu nu exista.
Odata ce omul a pierdut credinta In Dumnezeu a pierdut totul.

[legionar]

În prealabil postat de Laurentiu

Uite ce spune Arsenie Boca:[i]"Mintea care cugeta ca nu exista Dumnezeu cade in propria sa sentinta, caci a te lupta din toate puterile impotriva a ceea ce nuexista dovedeste nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul si prin urmare si (nebunia) mintii care o conduce"

Foarte Tare Frate !! :D:D:D:cool::cool::D;):)

[xyz]

Nu cred ca exista vreo discrepanta intre stiinta si credinta. Prin stiinta se studiaza ceea ce a creat Dumnezeu. Si este uimitor sa vezi proprietatile creatiei de la microcosmos pana la macrocosmos. In toate se vede mana iubitoare a lui Dumnezeu, care pe toate le-a creat din marea Lui dragoste pentru noi.
Cei care spun ca esti imatur daca crezi nu au reusit niciodata sa patrunda in profunzimea revelatiei crestine. Au mers doar la suprafata; au luat poate contact doar cu culte protestante si neoprotestante, care prin ceea ce propaga nu reusesc sa implineasca fiinta umana. Ei nu au luat contact viu cu ortodoxia, cu oameni purtatori de Duh Sfant si sufletul lor nu a fost atins de har.
Un sincretism religios, care sa impace pe toata lumea, este o religie a lui Antihrist, spre care se tinde in momentul de fata. Crestinul adevarat nu a provocat niciodata razboaie sau varsari de sange. Acestea au fost aprinse de raul din noi, de patimile pe care le lucram cu buna stiinta si carora vrem sa le dam un pretext bun, cum ar fi cel religios.
Cea mai buna marturisire a credintei se face prin viata pe care o duci.

[seminaristul]

Bravo laurentiu foarte tare frate:

[georgeval]

Pentru fiecare crestin, la inceput, cred ca este valabil pariul lui Pascal. Pe scurt: "Daca Dumnezeu nu exista si eu am crezut nu am pierdut nimic, dar daca Dumnezeu exista si eu nu am crezut am pierdut totul".

[dan73]

In primul rand daca vorbesc doar de universul material trebuie sa spun ca nu exista nici o dovada ca astazi, stiinta a detectat toate obiectele si fenomenele din Univers. Campul de perceptie al organelor de simt este limitat si tot limitat este evantaiul detectarilor posibile cu senzorii artificiali inventati. Asa cum pana de curand razele ultraviolete, infrarosii sau cosmice erau ignorate, asa cum majoritatea particulelor subatomice nu erau cunoscute, tot asa mai pot exista clase de obiecte sau de manifestari care, desi prezente, sa scape investigatiei stiintifice.
In al doilea rand, daca plec in cautarea lui Dumnezeu cu aceasta privire netransfigurata, nu-L voi vedea, ma voi afla in starea in care se aflau cei doi ucenici - Luca si Cleopa, care in timp ce se indreptau spre Emaus, vorbesc cu Hristos, dar i se adreseaza Acestuia ca unui strain, nu-L recunosc.
Se invoca adesea ceea ce spunea Emil Cioran - gestul primordial al lui Adam, de a manca din marul oprit, este gestul cel mai semnificativ pentru conditia umana. Omul a optat pentru cunoasterea cosmosului, pentru decriptarea misterelor naturii sacrificand pentru aceasta fericirea si linistea paradisiaca. Poate intalni omul adevarata cunoastere atunci cand este despartit de Adevar? Sigur nu. Pentru ca nu sunt de acord cu acesta viziune a lui Cioran, voi aminti de cuvintele din Eclesiast: "Unde este multa stiinta este si multa amaraciune; cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta".