Menirea fiecaruia

[DragosP]

Nici cu tine nu-s de acord, dar nu contează prea mult...
În fond, la ce ai scris tu în postarea ta, se poate face trimitere la purtarea de fiecare a crucii sale.
Gata, am terminat, scuze pentru prostiile pe care le-am debitat pe aici.

[costel]

Florin, daca ne uitam cu atentie la noi vedem ca sunt anumite lucruri pe care le putem face usor si altele pe care nu le putem face nici daca ne-am darui ani, nu doar luni. Noi ajungem sa ne credem a fi altii, adica buni si la altele si de aici problemele. Daca mana nu va putea tine niciodata locul ochilor, nici noi nu vom putea face lucruri pentru care nu am fost inzestrati.

[kikyo_ea]

Si eu am.simtit de mai multe ori ca locul meu era altul... Incercam sa fac un anumit lucru dar drumul se schimba constant (ca pe gps... ma redirectiona). Asa am ajuns sa lucrez in gradinita. Eu am vrut sa fac ASE-ul... Deci imaginati-va pentru ce ma pregateam eu si unde sunt acum. "Intampator" am fost la examenul de admitere la Colegiul Universitar de institutori. Am dat examenul si am intrat la buget. Nici nu m.am mai dus sa incerc la ASE. Initial am vrut sa predau la I-IV dar drumul meu m.a dus catre gradinita. Nu imi doresc altceva. Este cea mai frumoasa profesie in sufletul meu. Este varsta la care copiii sunt puri, sinceri... Daca ati sti cat este de frumos cand imi spun "te iubesc doamna!" sau cand vin.cu o mica floricica pe care o rup in drum spre scoala... E minunat :)

[costel]

În prealabil postat de kikyo_ea

Initial am vrut sa predau la I-IV dar drumul meu m.a dus catre gradinita. Nu imi doresc altceva. Este cea mai frumoasa profesie in sufletul meu. Este varsta la care copiii sunt puri, sinceri... Daca ati sti cat este de frumos cand imi spun "te iubesc doamna!" sau cand vin.cu o mica floricica pe care o rup in drum spre scoala... E minunat :)

Sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru acest lucru si sa-ti implinesti profesia ca si cand ai lucra pentru Dumnezeu, dupa cum spunea un parinte.

Am avut şi eu o perioadă în care îmi căutam cu ardoare menirea... Şi l-am întrebat pe părintele duhovnic, care mi-a răspuns "să stau sub ascultare"!
Nu tu sacrificii, familie, doctorate, carieră sau mai ştiu eu ce ar fi putut să-mi treacă mie prin minte, în căutarea unei vocaţii...
Dar e tare bine să ai de cine să asculţi :-)

[costel]

În prealabil postat de Annyta

Am avut şi eu o perioadă în care îmi căutam cu ardoare menirea... Şi l-am întrebat pe părintele duhovnic, care mi-a răspuns "să stau sub ascultare"!

Dumnezeu a asezat in noi niste daruri. Cel mai sigur mod de a afla care sunt acelea e sa fim in legatura cu Cel ce le-a asezat.

[anisoara]

Si eu mi-as dori sa stiu care imi e menirea.Nu ma simt bine nicaieri ,nici acasa,nici la serviciu.Muncesc de 20 de ani si nu am acumulat nimic material.Am avut mereu salariu mic si am trait de azi pe maine.Ma intrebam , eu spre ce ma indrept?Acum 7 ani am plecat din tara ,dupa o perioada in care credeam ca viata mea are un sens aici ,ma intorc la acelasi intrebare"Eu spre ce ma indrept?"Parintii mi-au murit ,casatorita nu sunt,copii nu am ,locuiesc cu chirie ...cu teama zilei de maine si de singuratate.

În prealabil postat de anisoara

Si eu mi-as dori sa stiu care imi e menirea.Nu ma simt bine nicaieri ,nici acasa,nici la serviciu.Muncesc de 20 de ani si nu am acumulat nimic material.Am avut mereu salariu mic si am trait de azi pe maine.Ma intrebam , eu spre ce ma indrept?Acum 7 ani am plecat din tara ,dupa o perioada in care credeam ca viata mea are un sens aici ,ma intorc la acelasi intrebare"Eu spre ce ma indrept?"Parintii mi-au murit ,casatorita nu sunt,copii nu am ,locuiesc cu chirie ...cu teama zilei de maine si de singuratate.

Deocamdata, bine ca ne-ai spus si noua aceasta... Iata, acum nu mai esti singura, esti printre forumisti. Ca urmare, cineva chiar de aici, de pe pamant, sigur se gandeste la tine! ...:)

Curaj!
Mai scrie, te rog. Sunt multi care te vor sustine, cand voiesti sa primesti.
Iar singura nu esti, nicidecum. Sentimentul de singuratate e doar un nor trecator.
Scrie-ne, asadar!

În prealabil postat de anisoara

Si eu mi-as dori sa stiu care imi e menirea.Nu ma simt bine nicaieri ,nici acasa,nici la serviciu.Muncesc de 20 de ani si nu am acumulat nimic material.Am avut mereu salariu mic si am trait de azi pe maine.Ma intrebam , eu spre ce ma indrept?Acum 7 ani am plecat din tara ,dupa o perioada in care credeam ca viata mea are un sens aici ,ma intorc la acelasi intrebare"Eu spre ce ma indrept?"Parintii mi-au murit ,casatorita nu sunt,copii nu am ,locuiesc cu chirie ...cu teama zilei de maine si de singuratate.

Anişoara, are dreptate Ioan Cezar, nu eşti singură, încearcă să nu te laşi copleşită de tristeţe. Fiecare avem o cruce de dus, dar Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare dintre noi şi nu ne lasă la greu... Pe mine mă ajută foarte mult mersul la biserică şi faptul că pot să mă spovedesc şi să îi împărtăşesc părintelui duhovnic frământările mele.
Mai scrie-ne, poţi afla idei bune pe aici...

[kikyo_ea]

În prealabil postat de costel

Sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru acest lucru si sa-ti implinesti profesia ca si cand ai lucra pentru Dumnezeu, dupa cum spunea un parinte.

Cu siguranta asta fac. Domnul sa ne lumineze pe toti!