|
#21
|
||||
|
||||
In genere e bine sa iei de buna ce iti spune preotul. Ei nu invata niciodata de rau. Chiar daca noua ni se pare ca nu are dreptate, asta nu inseamna ca nu are. Personal am avut momente de cumpana, dar Dumnezeu mi-a descoperit ca el- preotul duhovnic- a avut dreptate si nu eu.
Dar si, a critica preotii si a-i vorbi de rau este un mare pacat.
__________________
" Arde Doamne, Te rugam, cu lumina Ta tot raul din jurul nostru si lumineaza intunericul cu Dumnezeiasca-Ti Lumina, Iti multumim. Amin" |
#22
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#23
|
|||
|
|||
Citat:
Cred ca un copil obisnuit cu blandete intelege mai bine decat un copil obligat. Si cred ca este mai impiortant ca un copil sa inteleaga ca impartasania este in slujba la un anumit moment, acelasi pentru toata lumea, nu este un act particular de pietate. Aceasta intelegere vine din copilarie, nu este numai una rationala. Cred ca se greseste cand se da prea usor impartasania in afara liturghiei (daca cineva este bolnav este altceva..)
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#24
|
|||
|
|||
Citat:
Si eu stiu ca sunt preoti care impartasesc copiii chiar daca acestia au mancat acum cateva ore ceva. Insa eu aleg sa impartasesc copilul numai pe nemancate, indif de varsta lui. De putut se poate. Daca iti doresti foarte mult sa imparatasesti copilul, daca constientizezi importanta Sfintei Taine a Impartasaniei, te rogi Sfintei Treimi sa se randuiasca lucrurile de asa natura ca copilul sa poate fi impartasit pe stomacul gol, fara alte piedici. Si asa va fi. |
#25
|
|||
|
|||
Eu stiu ca pana la 7. Dupa 7 ani trebuie sa se spovedeasca. Formal sau neformal, daca asa scrie la carte, asa trebuie sa fie. Daca preotul refuza spovednaia copilului si il impartaseste, este treaba lui.
|
#26
|
|||
|
|||
Citat:
Una e sa nu stii si alta e sa stii si totusi sa faci in ciuda povetelor i scrierilor crestine. |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
Eu cred ca ajunarea dinainte de impartasanie trebuie inceputa treptat, si nu inainte de a intelege copilul, de a ii putea explica un pic, si de a fi capabil sa astepte chiar cu bucurie, ca primeste papa buna de la preot (cum zicea prietena noastra Jenica parca). Al meu are un an si cand vede potirul incepe sa sara de bucurie si sa zixca 'miam miam'! Eu zic ca la inceput copilul trebuie sa invete bucuria impartasaniei, si pe urma si asceza. Sa renunte mai intai la ceva, si abia mai tarziu sa ajuneze complet.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#28
|
|||
|
|||
Citat:
Cred ca se fac grave confuzii intre post si a lua Sfanta Impartasanie pe stomacul gol (adica a nu mai manca nimic de la miezul noptii pana dimineata). Pt sugari e lesne de inteles cum sta treaba (sau poate nu e chiar asa lesne pt unii). Insa in privinta copilasilor mai mari eu cred ca lucrurile stau cam asa: atata timp cat copilul pe timpul noptii nu se mai trezeste sa manace (lucru care teoretic se intampla de pe la 6-8 luni si practic dupa 1 an) nu vad de ce copilul nu s-ar putea impartasi pe stomacul gol. Nu vad unde este dificultatea. Il imbraci in 5 minute si in alte 5-10 minute ai si ajuns la biserica. Cel putin in Bucuresti sunt atat de multe biserica ca ajungi imediat - daca doresti - la una din imediata apropiere. E adevarat ca daca parintele (in special mama) nu este un crestin ortodox practicant, nu amator sau vreun crestin pasiv, ii este greu sa inteleaga anumite aspecte si sa aprofundeze anumite invataturi ale sfintilor parinti si/sau ale duhovnicilor. Eu personal imi ascult duhovnicul, adica duc copilul la Sfanta Impartasanie pe stomacul gol, insa nu-l duc sa fie impartasit de duhovnicul meu, in a carui parohie ajung in 30 deminute, ci intr-o bisericuta foarte aproape de casa, pana unde fac 5 minute de mers pe jos. In aceeasi parohie a duhovnicului meu, celalalt preot isi impartaseste fetita chiar daca aceasta a mancat acum cateva ore, dar asta nici nu ma tulbura, nici nu ma face sa nu ascult de duhovnicul meu dar nici sa il judeca pe parintele respectiv de ce face asa si pe dincolo. Deci, daca aveti duhovnic, e bine sa ascultati de duhovnic. Daca nu aveti, poate ar fi bine sa aveti unul mai intai de a actiona dupa cum spun unii si altii. Daca duhovnicul imartaseste copiii chiar daca acestia au mancat, prin faptul ca dati ascultare duhovnicului, voi, ca si parinti, sunteti absolviti de vreo vina in cazul in care Sfanta Impartasanie a fost data pe 'nemerit'. Insa daca faceti cum va dicteaza logica pamanteasca, fara a intelege mai in profunzime adevartele taine ale ortodoxiei, la tolba de pacate pe care fiecare o poarta cu sine se mai adauga o greseala. Citat:
Iar 'papa bun de la preot' in conceptia mea este o explicatie primitiva. Copilul nu primeste papa bun de la preot decat cand preotul ofera ceva de mancare copilului, ori Sfanta Impartasanie nu este nicidecum 'papa bun' ci Sfanta Impartasanie. Papa bun se poate refuza, papa bun se poate scuipa pe cand Sfanta Impartasanie atata timp cat ti se ofera NU se refuza, nu se scuipa. Deci, e bine ca inca de la o varsta frageda copilul sa faca o diferentiere corecta intre lucruri. Citat:
In schimb ma surpind repetand : nu am vorbit nici de post, nici de asceza. Daca noi, ca si adulti nu putem citi corect niste propozitii si nu suntem capabili sa fim atenti la adevarul inteles al cuvintelor interlocutorului, ce pretentii sa avem de la niste copii. Pt cultura noastra generala si pentru a evita confuziile deja facute: ASCÉZĂ s.f. Stare de spirit a asceților ; aspirație către cele mai înalte virtuți ; viață austeră impusă benevol. [< fr. ascèse]. POST3, posturi, s.n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ♢ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ♢ Loc. vb. A ține post = a posti. ♢ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ♢ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ♢ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ. si: A AJUN//Á ~éz intranz. 1) rel. A ține post complet; a se abține cu totul de la mâncare. ~ vinerea. 2) A îndura foame; a nu mânca nimic. /<lat. adjunare |
#29
|
|||||
|
|||||
Citat:
Citat:
Impartasania este atat cu Trupul si Sangele lui Hristos, cat si cu ceilalti credinciosi - unirea tuturor intru Hristos, trupul Bisericii cu Capul. De altfel, nu toata lumea sta la Bucuresti. Ce faci cand biserica cea mai apropiata este la 30 de mlinute? in cazul cel mai bun (cei care traiti in strainatate intelegeti despre ce vorbesc). Preotii pe care ii cunosc si duhovnicul meu sunt pentru obisnuirea treptata a copilului cu regulile de ajunare. Mai intai deloc - trebuie sa mai intreb pana cand, oricum nu inainte de 2 ani cred -, pe urma poate o renuntare partiala la ceva, pe urma ajunare completa. Depinde si de caracterul copilului si de conditiile parohiei (cat de tarziu e liturghia, etc) Cred totusi ca o astfel de hotarare trebuie sa o ia nu numai preotul cat si parintii care isi cunosc copilul si stiu cat poate rezista. Ii pot explica preotului, si el va intelege. Citat:
Noi facem ce putem, le explicam la nivelul pe care ni se pare noua ca il au, si Dumnezeu face restul. Poate daca un bebelus ar putea vorbi ne-ar explica el noua.. Citat:
Insa 'papa bun' este o parafraza copilaroasa a psalmului 33, 'Gustati si vedeti ce bun este Dumnul', care se canta uneori dupa impartasanie (traditia ruseasca daca nu ma insel). Bineinteles, trebuie sa inteleaga ca este o papa speciala, dar la inceput faptul ca este buna si ca i se da intr-un anumit mod special cred ca ajunge. Daca un copîl este dus la impartasanie regulat, de la botez, nu va scupa. Al meu nu a refuzat niciodata impartasania si nu a scuipat-o niciodata, ba dimpotriva, cum ziceam, nu mai poate dupa ea. Pot spune ca baietelul meu a ajunat prima data duminica trecuta: a vazut un vas mare cu anafura chiar inainte sa ajunga la impartasanie, si a zis miam miam, si cand nu i-am dat a plans... Primul act ascetic ;-) :-) Citat:
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#30
|
|||
|
|||
servus
intervin si eu. cand era mai mica fetitza mea, o duceam la impartasit duminica si lua fara sa zica nimica impartasania, acuma dupa o pauza mare(5-6-luni_ in care nu am mai duso nu mai vrea sa ia ce ii da preotul nu stiu cum sa o conving. degeaba ii explicam eu ca si copii din fata ei papa..si asa sa pape si ea..ca nu vrea ma gandeam sa o iau pe fetita unei vecine cu noi...sa o vada pe ea si poate o imita. dar fetita(vecina) are 4 si nu stiam daca are voie fara spovedanie sau fara sa manance, a mea (1,7 ani)
preotii de la biserica noastra impartasesc copii si nu am vazut sa ii intrebe pe parinti daca au mancat sau nu |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
impartasirea copiilor | liclic27 | Preotul | 94 | 26.12.2017 21:05:13 |
Poezii pentru cei mici | Ekaterina | Generalitati | 14 | 20.03.2013 14:25:14 |
Importanta lucrurilor mici | glykys | Spiritualitatea ortodoxa | 19 | 02.11.2012 18:40:48 |
Carnavalul copiilor( Mosul copiilor din centrele de plasament) | mirela1990 | Umanitare | 0 | 11.12.2010 23:27:05 |
|