Citat:
În prealabil postat de Razvan_Mihai
Buna ziua. Ma numesc Razvan si desi sunt crestin ortodox am avut si alte "religii" . Prima a fost una "diabolica" sa o numesc asa. Am fost o persoana negativa.Nu l-am negat niciodata pe Dumnezeu. Am crezut mereu intr-o "Fiinta Suprema" insa l-am respins pe Iisus ca divinitate si nu am trait dupa principiile crestine. Urmatoarea religie pe care am intentionat sa o imbratisez a fost Kabbalah. Am citit Kabbalah. Unele invataturi mi s-au parut foarte "rationale" , in raport cu unele ganduri si idei ale mele despre Dumnezeu, insa per total nu. Am contemplat si am ajuns la concluzia ca nu este pentru mine. Nu cred ca este f buna pentru umanitate in general. Nu am "simtit-o" si intr-un final am renuntat. Dupa o perioada de timp, interactionand cu oameni convertiti la Islam si interesandu-ma foarte mult despre aceasta religie am hotarat sa citesc Coranul. Am fost putin sceptic la inceput pentru ca inca aveam "esenta" de crestin in mine dar dupa un timp a inceput sa capete un sens. Am inceput sa il neg pe Iisus ca divinitate. Imi spuneam "a fost doar un om. un om bun care s-a sacrificat pentru ceea ce iubea" desi inca il iubeam pe acest "om" .Am si trait dupa anumite idei si principii musulmane. A venit o perioada in care am avut o inclinatie spre "stiinta" . Am inceput sa citesc multa filozofie. Egoismul meu luase proportii. Mi se parea prea "comuna" religia. Vroiam sa fiu "deosebit".Am fost atras de misticism. Nu dupa f mult timp, din diferite motive, am suferit o depresie. Nu sunt adeptul medicilor, anti-depresivelor etc. Am cautat alt "leac". Si am inceput sa citesc invataturile lui Buddha. Pot sa spun ca au avut sens pentru mine, insa nu mi s-au parut ceva "Divin" . Doar o chestie psihologica. Cred ca a fost mai mult ca o auto-sugestie. Dupa toate aceste "aventuri" am revenit la prima "religie". Negativismul. Acum am un sentiment de vinovatie. Nu sunt in pace cu mine insumi. M-am gandit f mult la asta si am constientizat ca am gresit f mult. In acelasi timp ma gandesc ca a fost ca un "test" si ma simt bine pentru ca in sinea mea stiu ca pana la urma nu am fost niciodata o "persoana rea", nu am avut intentii rele, si poate toate acestea s-au intamplat cu un motiv. Si asta mi se intampla in fiecare zi. Lupta asta permanenta. Cateodata simt ca innebunesc. E mai mult decat "un sentiment de vina". S-a tranformat in ceva f urat. Ganduri negative, diabolice, neliniste, stare de nervozitate, insomnie, ganduri de suicid... Probabil nu acesta e singurul motiv. E si stilul meu de viata, mediul in care traiesc. Dar joaca un rol f important.
A mai trecut cineva prin asa ceva? Daca imi poate explica cineva....
Si in primul rand... ce spune Iisus si Biblia... dspre aceste lucruri...
Multumesc.
|
Chiar daca nu am trecut prin toate aceste experiente, iti pot spune ca acestea pot fi leac sau otrava de acum incolo. Depinde de tine cum le vei utiliza. Daca vei face o intoarcere de 180 de grade si vei avea puterea sa cauti un duhovnic si sa te spovedesti, atunci poti sa-ti revii, poti sa pui inceput bun si sa fii un adevarat crestin. Sfantul Apostol Pavel mai intai i-a prigonit pe crestini.
Un alt exemplu este d-l Danion Vasile, actualmente scriitor si misionar crestin. Si dumnealui a trecut prin experiente asemanatoare, dar a avut puterea de a se desprinde de acestea si de a incepe un drum nou alaturi de Hristos. Daca vrei, poti sa-i adresezi chiar dumnealui intrebari. Daca nu, citeste-i cartile. Parintele Paisie Aghioritul de asemenea a scris o carte pe aceasta tema.
Daca nu venim de bunavoie la Dumnezeu, s-ar putea sa venim taras, sau sa ne aduca Dumnezeu tinandu-ne de urechi. Iar daca nici asa nu vrem, apoi de! Si in iad trebuie sa fie cineva. Dracii sa someze? Dar acum sa ne ingrijim de noi si sa vedem cum o scoatem la capat ca sa nu-i vedem totusi pe draci atunci cand sufletul ni se va desprinde de trup.
Cu gandurile negative trebuie luptat. Sa stii ca acestea nu sunt gandurile tale ci ganduri pe care dracii ti le vara in cap, ca sa te duca mai repede in iad si sa-si bata joc de tine in veci. Despre razboiul nevazut si despre modul cum se lupta demonii cu noi scrie foarte frumos Nicodim Aghioritul in cartea
Razboiul nevazut.
Lupta pe viata si pe moarte alaturi de un duhovnic. Smereste-te si cere-i ajutor! Nu te fuduli, indiferent ce functie ai avea. Fa-ti canonul pe care ti-l va da, citeste carti duhovnicesti, alunga gandurile de mandrie si cere-i iertare lui Dumnezeu cu lacrimi. Cainta sincera te va ajuta enorm. Dumnezeu sa-ti ajute!