Cruciadele: crime de razboi si scopuri oculte.

[MihaiG]

În prealabil postat de AlinB

Hm, dar parca "Sfanta" Inchizite considera foarte in regula si adevarate "confesiunile" smulse prin tortura, un procedeu juridic justificat si cu tarie de lege.

Idem în Ţările Române, ortodoxe, în secolul XIX.

[DragosP]

A fost inchiziţia pe la noi prin sec XIX?

[MihaiG]

Mai să reformulez:

"Hm, dar parca Biserica Ortodoxă considera foarte in regula si adevarate "confesiunile" smulse prin tortura, un procedeu juridic justificat si cu tarie de lege."

Am mai citat şi atlădată din legislaţia penală, de secol XIX, a Ţărilor Române, ortodoxe, legislaţie provenind de la legislatori ortodocşi, legislaţie împotriva căreia Biserica Ortodoxă nu a luat niciodată poziţie, legislaţie care prevedea tortura ca mijloc de smulgere a mărturisirilor.

[DragosP]

Le cam amesteci monşer. Destul de uşor.
Cam ca, offtopic fiind acum, în motivaţia sentinţei lui Năstase: "n-a luat atitudine, deci SIGUR e vinovat!".

Intre atitudinea initiatorilor cruciadelor, si cea a sefilor marilor servicii secrete/retele terosriste, nu e vreo diferenta notabila. Inainte de orice cruciada, europa vestica zumzaia ca un stup: isterie eclesiolatra, relicvomanie, si...pregatiri militare. Deopotriva masacrarea nativilor de pe noile continente de catre animalele engleze indeosebi, precum si masacrele salbatice facute de animalele cruciate, sau genocidul comis de sovietici, maoisti, etc. merita condamnate. Problema este ca "invingatorii au intotdeauna <<dreptate>>" Si in societate, si in scrierea istoriei, si in biserica.
Sa se comapre atitudinea haitelor fanatice cind cu asediul Ierusalimului, cu cea a armatei lui Saladin. Saladin l-a primit pe Francisc din Assisi sa predice in tabara lui. Vreun monarh crestin a primit vreun imam/muftiu? Nu! Asta spune multe, de fapt totul, despre spiritul de cloaca razboinic-mistica, de fapt hoteasca, a cruciadelor.
Despre cruciade, ca si despre razboiul de 30 de ani, alta dementa tipic occidentala, se potrivesc versurile sublime ale celor de la Sabaton, ca sa fiu nitel poetic: "Two ways to view the world/So similar at times/Two ways to rule the world/To justify their crimes/By kings and queens young men are sent to die in war/Their propaganda speaks those words been heard before".

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În fiecare an, pe 7 octombrie, calendarul apusean consemnează sărbătoarea "Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului". Ea aminteşte şi de dezvăluirea supranaturală făcută Sf Dominic în ceea ce priveşte devoţiunea Sf Rozariu, precum şi de victoria hotărâtoare obţinută de armata navală creştină în contra celei musulmane în teribila bătălie de la Lepanto.

Atunci, în anul 1571, în Mediterana, turcii desfăşoară o uriaşă flotă. Această ofenisvă făcea parte dintr-un plan mai general prin care musulmanii intenţionau să ajungă la Roma, să facă şi cu Basilica Sf Petru ceea ce făcuseră cu Sf Sofia: "din pristolul (altarul) de la Roma să dau calului ovăz". Superioritatea lor numerică, precum şi faima invincibilităţii erau de temut. Lupta promitea să fie una fără prea mari şanse pentru creştini. Sfântul Părinte Pius al V-lea, Papa de atunci, vestit pentru viaţa sa sfântă, cere creştinilor să facă neîncetat devoţiunea Sf Rozariu. El însuşi se închide în capela sa şi se roagă.

Lupta a început prost pentru creştini, turcii, prin experimentatul amiral Ciuluk Bey, reuşind o abilă manevră de învăluire a flancului veneţian, care reprezenta licărirea de speranţă a flotei creştine. Marina militară veneţiană era formată din viteji: o dovediseră şi la Asediul Constantinopolului, dar, ca şi atunci, părea că sunt covârşiţi de superioritatea numerică a turcilor.

În acel moment, un nor venit de nu se ştie unde acoperă cerul. Într-o clipă, un vânt extrem de favorabil începe să sufle, avantajând incredibil flota creştină. Vitejii veneţieni, ajutaţi şi de ceilalţi din alte state creştine ale Ligii Sfinte întorc soarta bătăliei, înregistrând o victorie atât de hotărâtoare, încât musulmanii nu vor mai îndrăzni niciodată, pe mare, un atac asemănător. În total, creştinii au pierdut atunci 12 nave. Agresorii musulmani au pierdut aproape 300. În următorul secol, turcii vor fi nevoiţi să se concentreze pe lupta terestră împotriva Crucii. Vor ajunge, din nou, în faţa Vienei, dar şi acolo Dumnezeu, prin vitejii lui Ian Sobieski, le va spune: "Nici pe-aicea nu se trece".

Mare pacat ca au invins "crestinii", in genere, la Poitiers, Lepanto, etc. Sunt convins ca decaderea moderna nu s-ar fi petrecut cu o Europa islamica sau "pagina".