|
#21
|
|||
|
|||
cu placere !
-ma gandeam sa mai amintim de cei care au suferit in temnitele comuniste |
#22
|
|||
|
|||
Părintele Adrian Făgețeanu- „În închisoare am fost cel mai aproape de Dumnezeu”
"...Imi amintesc ca la Aiud imi facusem un calendar pe degete, dupa metoda Gauss. Am calculat data Pastelui si mi-am dat seama ca era exact in acea noapte. Fara sa ma mai gandesc la urmari, am inceput sa strig: „Hristos a inviat!” si imediat din toate celulele a inceput sa razbata spre cer cantarea cea minunata: „Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le!”. Rasuna Aiudul de chemarea sperantei, de strigatul nostru de bucurie, spre disperarea gardienilor, care credeau ca am inceput o revolta. Alergau nebuneste prin curte si trageau focuri de avertisment, dadeau telefoane si cereau intariri. Erau speriati de glasurile noastre reunite, de forta spirituala a credintei, pe care nici o fereastra zabrelita nu o poate opri." |
#23
|
|||
|
|||
Radu Gyr – O lumină pentru întreg neamul românesc
Îndemn la luptă Nu dor nici luptele pierdute nici rănile din piept nu dor cum dor acele brate slute care să lupte nu mai vor. Cât timp în piept inima-ti cântă ce-nseamnă-n luptă-un brat răpus ? Ce-ti pasă-colb de-o spadă frântă când te ridici c-un steag mai sus ? Înfrânt nu esti atunci când sângeri si când ochii-n lacrimi ti-s. Adevăratele înfrângeri sunt renuntările la vis. “Un om legendar și reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său și a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generații, un munte de suferință, de demnitate și de disperare – acesta este Radu Gyr. El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar și marea credință a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos și trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei epoci. L-au prigonit din pricina ei, au vrut să-l nimicească, a căzut dar va via mereu." RUGĂCIUNE Stăpâne-nsângerat, Domn al luminii și Veșnicie limpede, Iisuse ! Tu, care ai primit pe frunte spinii și cuie-adânci în mâinile-Ți supuse, Tu, Domn al Răstignirii și-nvierii care din cruce ne-ai făcut lumină și Răsărit din rănile tăcerii și cântec din osânda-Ți fără vină – dă-ne- ncleștarea Ta, dă-ne puterea din ceasul pironirii-nsângerate, să ne primim și cuiele și fierea ca Tine-n marea Ta sigurătate. Pe fruntea țării zâmbetul ți-l pune și Neamul care-acum osânda-și duce învață-l Tu amara rugăciune din clipele suirilor pe cruce. Cu mâna Ta ca borangicul lunii, din răni oprește sângele fierbinte, închide-n piepturi geamătul furtunii, sărută-i țării lacrimile sfinte ! și sus pe crucea crâncenă, pe care stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie, Iisuse, un aprins inel de soare, ca semn al Învierii ce-o să vină. Și spune morților din lut să nu blesteme, ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secară, să-aștepte pașii Tăi călcând prin țară și semnul munților ce vor aprinde steme. Și spune morților de sub troițe sfinte că va veni cândva o dimineață când Neamu-ntreg va fulgera la viață, cuminecat prin morții din morminte. "Opera lui este vastă. A compus zeci de mii de versuri, fără a le scrie, ci memorându-le, căci în temniță nu se permitea scrisul și nici cititul. Poeziile treceau din om în om prin închisori și de acolo în țară. Toată suflarea românească se regăsea în poezia lui. Ea a constituit factorul ideologic al rezistenței românești, a fost în același timp mesajul nostru, strigătul nostru de disperare și descrierea crudei realități dar mai presus de toate a fost forța credinței și afirmării noastre." RUGĂ Doamne, răcorește țara ! Suflă-I vântul peste răni și alină ușor seara plânsul mamelor vădăni. Pruncii mângâie-i pe frunte și-i dezmiardă-ncetișor și le spune să Te-asculte, că Tu ești tăticul lor. Fă din lacrimi apă vie și cununi din suferinți. Neamului dă-i veșnicie și ocean de biruinți. Dă-ne, Doamne, mântuirea pentru jertfa ce-am adus și ne curmă sângiuirea . . . Dă-ne Pacea Ta de sus ! Și ca semn de împăcare, odihnește morții lin. De veghe la fiecare, dă-le, Doamne, câte-un crin. |
#24
|
|||
|
|||
Numai oamenii pot fi capabili de asemenea atrocitati fizice si psihice...tocmai de aceea imi revizuiesc de fiecare data credinta, atunci cand este vorba de "noi"
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti " |
#25
|
||||
|
||||
Da Ory, dar dincolo de aceste caderi de neimaginat, exista si sfintenia. Multa suferinta a adus si aduce anumite persoane, dar multa bucurie a adus si aduce altele. Asa ca omul e capabil nu doar de atrocitati.
|
#26
|
|||
|
|||
Părintele Nicolae Grebenea – o viață de vajnic luptător, martir și mărturisitor
http://carteromaneasca.files.wordpre...-intuneric.pdf "Pentru dragostea pe care o are pentru adevăr și pentru Dumnezeu, pentru sfinția sa e tot una: că vorbește cu cel mai mare dușman al vieții lui sau al vieții neamului lui, părintele este același – deschis, curat, frumos la suflet, elegant în răspuns, de cea mai înaltă ținută academică, drept pe toată linia – atât cu vrăjmașii, cât și cu oricine altcineva. Este omul care întruchipează cuvintele Sfântului Apostol Pavel: “Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (Corinteni 13: 7-8) Cine a fost și ce a făcut acest om firav luminos la față și neluat de nimeni în seamă. Marginalizat, umilit, uitat, batjocorit, mutat și trimis din loc în loc, așa parcă printr-o lucrătură diabolică, părintele Nicolae Grebenea știa să se bucure de fiecare clipă, de fiecare firmitură de viață, de fiecare lucru mărunt care pentru el valora foarte mult. La Aiud petrece 18 ani în cele mai oribile chinuri. Întîlnește acolo 800 de deținuți legionari elevi și studenți cu care stabilește o caldă relație de camaraderie. De la Aiud este adus la Penitenciarul Ploiești, de la Ploiești din nou la Aiud; anii ‘49 – ‘50, ani grei de înfometări și ucideri programate. Este mutat la muncă în minele de plumb de la Baia Sprie, unde se întîlnește cu părintele Iustin Pîrvu și unde cîntă “Hristos a înviat” în pîntecul pămîntului, împreună cu ceilalți deținuți de Sfintele Paști. Privesc chipul în noapte și aud vocea inconfundabilă a părintelui Nicolae ca și vocea marelui Petre Țuțea: la judecata viitoare fi-vom cîntăriți cu o singură măsură; măsura iubirii de Dumnezeu și de neam. Am sentimentul și acum ca și atunci cînd am aflat vestea morții sale, că încă un stîlp al neamului și al credinței românești este retezat. Dar el nu moare. Din viața și faptele sale răsări-vor alți stejari în Cîmpia Libertății neamului românesc, așa cum magnific ne învăța: “Sursum corda!” (Sus să avem inimile!). Sîntem încredințați că pentru patimile și suferințele sale, pentru crucea purtată cu atîta devoțiune și demnitate Mirele și Mielul Hristos îl va primi să slujească liturghia îngerilor. Binecuvîntată să-i fie amintirea și pomenirea.” |
#27
|
|||
|
|||
Conferinta Dan Puric, Parintele Amfilohie Branza de la Manastirea Diaconesti, si Monahul Moise de la Manastirea Petru Voda - Lansarea Cartilor ' Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor ' si ' Viata Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa
http://www.youtube.com/watch?v=CuPBN...eature=g-all-u |
#28
|
||||
|
||||
Școala de vară „Fenomenul Pitești“
"Centrul de Studii în Istorie Contemporană organizează și în aceast an Școala de vară „Fenomenul Pitești“, care se va desfășura la Pitești, în perioada 22-26 iulie. Cei 15 participanți sunt tineri studenți, masteranzi sau doctoranzi din întreaga țară, care doresc să cunoască și să se întâlnească cu cei care au suferit și au supraviețuit chinurilor din închisoarea comunistă, cu cercetători și intelectuali. De asemenea, un alt scop al Școlii de vară „Fenomenul Pitești“ este promovarea modelelor de demnitate și rezistență din perioada comunistă pentru a trezi interesul tinerilor față de „cea mai cumplită experiență de dezumanizare pe care a cunoscut-o epoca noastră“, după cum afirma istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze. Vor fi îmbinate prelegerile și dezbaterile cu proiecții de filme documentare, vizite în fostele închisori Pitești și Jilava.
În închisoarea de la Pitești, în perioada 1949-1952, autoritățile comuniste au „reeducat“ sute de deținuți politici, în majoritate studenți, în mod intensiv și înfiorător. Acest experiment sau fenomen a rămas în conștiința oamenilor și a istoriei drept „cel mai înfiorător din întreaga geografie penitenciară comunistă“, după cum afirma Virgil Ierunca. Faima „Fenomenului Pitești“ vine de la faptul că deținuții erau transformați în călăi sau în cei care trebuia să-i tortureze tocmai pe prietenii sau colegii lor de cameră, după ce fuseseră mai înainte supuși chinurilor greu de imaginat. Pe lângă umilirea și maltratarea reciprocă a deținuților, Securitatea folosea și alte metode de tortură psihică pentru ca tinerii să se lepede de credința în Dumnezeu, cea care le alina durerile și care îi întărea după fiecare tortură zilnică. Centrul de Studii în Istorie Contemporană este o organizație non-profit, înființată în februarie 2012 din dorința de a trezi interesul pentru cercetarea trecutului țării și de a face cunoscute evenimente și persoane reprezentative ale istoriei contemporane." (Sursa: Ziarul Lumina) |
#29
|
|||
|
|||
|
#30
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
|
Tags |
pitesti, reeducare |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Eugen Turcanu, calaul de la Pitesti | Stefan Ghioc | Intrebari utilizatori | 2 | 07.10.2011 10:58:37 |
Cine este din orasul Pitesti? | David Andrei | Intrebari utilizatori | 1 | 15.08.2010 23:31:40 |
Asociatia PRO FILIIS - Pitesti, 8 iunie | Laurentiu | Stiri, actualitati, anunturi | 0 | 07.06.2008 23:06:20 |
|