|
#21
|
|||
|
|||
Citat:
Cunosc si eu cel putin trei astfel de oameni si stiu cat rau pot face DACA NU AI HABAR CU CINE AI DE A FACE. Dar daca ajungi sa ii cunosti (acesta este de fapt pasul cel mai greu pt ca in relatia cu ei te arata cu degetul ca TU esti de vina si iti consumi tot timpul si energia sa te autoindrepti dupa cerintele manipulatorului), isi pierd considerabil din influenta. Practic ii lasi sa se agite/comenteze sau sa faca pe victimele si tu (sora) iti vezi de ale tale. Din experienta am aflat ca manipulatorul incepe sa se "agite" daca victima devine imprevizibila, isi iese din tipare.. M-a preocupat si pe mine luni intregi subiectul acesta. Devenise aproape o obsesie. Vroiam si eu sa deschid un thread pe care sa postez (pt tinerele domnisoare naive) semnele dupa poti recunoaste din timp astfel de oameni (ca un lucru este sigur: sunt multi!!!). Parerea mea este ca nu este necesar sa impingi sora la separare, mai ales daca are copii. Stiu ca opinia comuna (documentata.. Carti etc..) este ca nu o scoti la capat cu astfel de oameni. Eu zic ca se poate trai cu ei. Un exemplu care azi mi se pare amuzant este al unei verisoare care s-a casatorit cu un astfel de om. Eu nu stiam atunci de abuseri emotionali dar ma mira sa vad ca el ii spunea cum sa se imbrace, cum sa-si aranjeze parul, ce sa manance (efectiv i-a luat mancarea din fata la noi in casa, zicand "te-ai cam ingrasat". Ea era flamanda, abia ajunsesera la noi dupa o calatorie indelungata.. Nu zicea nimic, executa docil tot ce spunea el..). Ei bine, dupa vreo cativa ani situatia era inversa: el nu cracnea, ea dadea ordinele! Nu zic ca in toate cazurile este posibil, dar cred ca uiti ca un abuser emotional este in realitate o fiinta nesigura, inspaimantata (de aici nevoia de control!!), cu mari probleme ascunse in subsidiar. Nu sunt nici monstrii, nici superoameni.. Au exact atata putere cat le cedeaza.. victima. Daca vrei sa o ajuti pe sora ta, parerea mea este sa o ajuti sa se debaraseze de imaginea despre ea pe care a preluat-o de la el (ca sotii isi sunt oglinda, nu?) Eu cunosc un cuplu disfunctional ajuns la batranete in care el este manipulativ (dar egocentric si incarcat de manie), iar ea intotdeauna nefericita. Sunt socrii mei. Eu o consider pe ea vinovata de soarta ei pentru ca a acceptat necritic viziunea lui despre lume si s-a conformat total. In plus, mai sufera azi pentru ca intotdeauna a cautat la el sursa ei de acceptare, afectiune si mai stiu eu ce... Stiu ca e normal ca in familie sa cauti sursa de confort si afectiune, dar aceasta nu inseamna sa il transformi pe celalalt intr-un idol caruia sa ii slujesti! Fiecare are discernamant. Trebuie sa stabilesti niste limite de la care sa nu te abati, iar intr-un final celalalt (dupa lupte?) va invata ca nu treci de anumite repere (care te definesc! Ca renuntarea la ele ar fi o renuntare simbolica la propria identitate). Pe de alta parte, manipulatorii au si ei "butoane". Stiu ca o "batalie" cu ei este sortita esecului pt ca au multa experienta, dar (din experienta mea) stiu ca o critica oricat de mica are effect devastator.. Dar cu o lauda (merge orice fel de lauda, dar ar fi bine sa fie una realista) ajungi departe! Manipulatorii pe care ii stiu eu sufera ca nu sunt apreciati. Ei bine, cu un simplu multumesc (multumesc ca ai luat azi paine! Multumesc ca ai stat 5 minute cu copilul! Lucruri fffff marunte) poti obtine bunavointa lor si deschidere catre compromis. Poate esantionul meu de manipulatori si abuseri emotionali nu este vast sau reprezentativ, dar merita sa incerce si alte abordari in afara de furie si critica. Ca langa aproapele nostru ne mantuim: sot, frate, tata... Stie Dumnezeu de ce a lasat lucrurile asa. Nu ca sa schimbam lumea, ci sa ne schimbam pe noi. |
#22
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Se simt în pericol de înec, și atunci se agață de cel care le întinde mâna, reușind, de multe ori să-l sufoce sau să-l tragă și pe el la fund. Situația e tragică pentru amândoi. Poate fi vorba și de o imensă nevoie de dragoste, niciodată satisfăcută pe deplin. Dar sunt persoane egocentrice, poate tocmai din cauză că au un minus, un gol care trebuie cumva umplut. Și atunci caută, instinctiv, persoane sănătoase afectiv, echilibrate, generoase, pe care tind să le absoarbă în sine ca niște găuri negre, lăsându-le lipsite de energie, depersonalizându-le. Aș vrea să înțeleg care este cauza (probabil spirituală) a acestui deficit, a acestei mari nevoie de afecțiune, de atenție, a acestei centrări pe sine și a neputinței, în fond, de a iubi (căci nu au putere) Bune sfaturile pe care le-ai dat în continuare, cu privire la felul în care trebuie tratați. Cred că e e nevoie de mai multe, poate și de la alții; eventual recomandați niște cărți la subiect. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ultima arma a diavolului: Eu nu exist ! | bubulyna | Intrebari utilizatori | 15 | 05.03.2010 09:49:47 |
creatia omului | dram | Din Vechiul Testament | 15 | 18.06.2008 17:43:57 |
nat. geographic-o arma impotriva crestinismului? | alexandra28 | Generalitati | 61 | 02.09.2007 01:05:03 |
Libertatea omului | Laurentiu | Generalitati | 0 | 05.07.2007 10:12:44 |
|