Sfânta Parascheva - Iasi 2016

[cristiboss56]

Miercuri, 12 octombrie, vor sosi la Iaşi moaştele Sfântului Cuvios Neofit Zăvorâtul care au fost aduse cu prilejul Sărbătorii de anul acesta. De asemenea, spre seară va avea loc tradiţionala procesiune Calea Sfinţilor.

În fiecare an, la manifestările religioase dedicate Sfintei Cuvioase Parascheva participă sute de mii de pelerini veniţi din toată ţara care aşteaptă să se închine la racla cu moaştele sfinţilor.



Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. După trecerea sa la cele veşnice, în anul 1235, moaștele Sfintei au fost luate de împăratul Ioan Asan al II-lea, al românilor și bulgarilor (1218-1241), și au fost așezate cu cinste la Târnovo. Mai târziu, în anul 1393, au fost strămutate la Belgrad, și, apoi, în 1521, au fost aduse la Constantinopol, la biserica Patriarhiei. Aceste moaște, mai pe urmă, le-a adus Voievodul Vasile Lupu (1634-1653) din Constantinopol la Iași, în Moldova, la minunata lui ctitorie, Mănăstirea Sfinților Trei Ierarhi, în anul 1641. Sfintele moaște au fost dăruite Moldovei de patriarhul Constantinopolului Partenie I (1639-1644), ca recunoștință pentru dărnicia domnitorului Vasile Lupu, care plătise toate datoriile Patriarhiei ecumenice. Prima mențiune în limba română despre Cuvioasa Parascheva de la Iași apare în Cartea românească de învățătură a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, apărută la Iași în 1643. Astăzi, moaștele Sfintei Parascheva se află în Catedrala mitropolitană din Iași.

Întrucât Sfânta Cuvioasă Parascheva este grabnic-ajutătoare și mult-folositoare, credincioșii ortodocși, mai ales românii, bulgarii, sârbii și grecii o cinstesc cu multă evlavie.

[Mihnea Dragomir]

Sunt suprins de numele de "Sf. PAraschEva". Am copilarit in Moldova, sunt moldovean de origine si toata copilaria nu am auzit decat de Sfanta ParaschIva. De ce aceasta grecizare, daca suntem romani ? Inca putin, si Sfantului Gheorghe o sa-i spunem Gheorghios.

[ioan67]

Si in Baragan batranii ii spuneau Paraschiva.

[cristiboss56]

Ne-am întrebat şi noi, oare de ce are nevoie Sfânta Parascheva de o schimbare a veşmintelor sale de mai multe ori într-un an de zile? Şi răspunsul deosebit de mulţumitor sufletului nostru ni l-a dat Părintele Arhimandrit Constantin Chirilă. El amintea că aşa cum noi ne bucuram în copilărie de hainele pe care le primeam în dar de la părinţii noştri sau de la cei apropiaţi, tot aşa se bucură şi Sfânta Parascheva de prinosul nostru de mulţumire smerită pe care i-l aducem noi păcătoşii. „Nu că Sfânta ar avea nevoie de veşminte”, ci schimbarea lor vrea să arate dragostea noastră faţă de ocrotitoarea şi ajutătoarea noastră în nevoi.
Înveşmântarea moaştelor Sfintei Parascheva are loc în cinci perioade ale anului, după o ceremonie bine stabilită, la care participă doar câţiva din preoţii slujitori ai Catedralei Mitropolitane din Iaşi. Pe toată durata desfăşurării acestui ritual, biserica este închisă şi nimeni din exterior nu are acces la acest eveniment deosebit. Ritualul are loc seara, după terminarea programului religios în Catedrală, în general după ora 22.00.
Ceremonialul inveşmântării Sfintei Parascheva începe prin cântarea Troparului Sfintei, după care toţi preoţii participanţi se închină şi sărută sfintele moaşte. Alături de racla Sfintei, slujitorii Catedralei aşază două mese special pregătite pentru această ocazie. Pe acestea sunt aşezate sfintele moaşte. Vechiul veşmânt este prins peste moaştele Sfintei Parascheva cu mai multe agrafe care sunt înlăturate acum, sfânta rămânând doar în vechiul acoperământ sigilat de domnul Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei: „Se spune că acela este veşmântul în care s-au adus sfintele moaşte şi este ca un fel de sigiliu. De-a lungul timpului s-au format nişte găurele, dar nu putem să-l schimbăm pentru că acesta este ca un sigiliu al ctitorilor care au adus moaştele”.
La ceremonia schimbării veşmântului care acoperă moaştele Sfintei Parascheva participă câţiva preoţi şi diaconi de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fără ca numărul să fie unul limitat. La această ceremonie au participat în anumite momente şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan sau Preasfinţitul Părinte Calinic Botoşăneanul, precum şi alţi preoţi şi diaconi de la Mitropolie, dar pot participa şi măicuţele de la Centrul Eparhial. Pregătirea pentru această cere*monie religioasă presupune o trăire sufletească deosebită. Părintele Arhimandril Constantin Chirilă, întrebat fiind cum se pregăteşte pentru acest moment, a răspuns că „ aşa cum preotul se pregăteşte pentru Sfânta Liturghie şi Sfânta Împărtăşanie, tot la fel şi noi ne pregătim pentru întâlnirea cu Sfânta Cuvioasă Parascheva”. De menţionat că, începând cu anul 2013, există o condică specială păstrată în care se precizează când s-a schimbat veşmântul, cine a participat la acest ritual şi dacă s-au semnalat nereguli privitoare la veşminte, sfintele moaşte etc. De fiecare dată când este schimbat veşmântul Sfintei Parascheva, în această condică se semnalează dacă ultimul sigiliu este intact sau deteriorat, apoi este pus veşmântul cel nou, se curăţă şi racla sfintei, pentru că în timp se adună praf, bucăţele de busuioc, foi împăturite. După ce este aşezat veşmântul cel nou, veşmântul vechi este împăturit şi dus la Reşedinţa Mitropolitană. Aici secretarul mitropolitan are o listă, întocmită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, în care sunt trecute toate veşmintele şi parohia la care trebuie fiecare dintre acestea să ajungă. După ce este aşezat veşmântul cel nou pe sfintele moaşte şi după ce s-a terminat de rostit Acatistul Sfintei Parascheva, preoţii participanţi, cântând troparul sfintei, aşază cu multă evlavie şi grijă moaştele sfintei în raclă.
Astăzi, după mărturia părinţilor de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi care participă la ritualul schimbării veşmintelor Cuvioasei, moaştele Sfintei Parascheva sunt înfăşurare în trei rânduri de materiale speciale. Aceste materiale speciale sunt fiecare dintre ele sigilate. Aceste sigilii speciale sunt, în ordinea lor, puse în veacul al XVII-ltea (după cum am amintit mai sus), în veacul al XIX-lea şi ultimul în zilele noastre (în anul 2010).
Dacă despre sigiliul aşezat pe acoperământul Sfintei Parascheva în timpul în care moaştele au fost aduse în Moldova avem câteva informaţii de care am amintit în această lucrare, despre cel de-al doilea rând de sigilii nu se cunosc foarte multe lucruri. După toate probabilităţile, acest al doilea sigiliu a fost aşezat peste primul acoperământ cu sigiliu de ceară imediat după momentul arderii raclei Sfintei Parascheva la Mănăstirea „Trei Ierarhi”. Şi acest sigiliu este aşezat peste un rând de acoperăminte pe care le sigilează fără posibilitatea de a se umbla sub el. Spunem că acest sigiliu ar aparţine secolului al XIX-lea pentru că menţiunile referitoare la arderea raclei Sfintei Parascheva amintesc de sigiliul de ceară roşie pus din vechime. Astăzi, acest sigiliu nu mai poate fi văzut din cauza celui de-al doilea sigiliu de ceară. Al treilea sigiliu a fost aşezat peste un acoperământ cusut, în zona picioarelor Sfintei Parascheva, în timpul păstoririi în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan. Spre deosebire de sigiliile anterioare, acesta este realizat din plumb şi are însemnele Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
După ce este îndepărtat veşmântul vechi, în jurul moaştelor sfintei este înfăşurat un veşmânt nou, care se prinde cu agrafe pe partea din spate în diferite locuri. După mărturia părintelui Arhi*mandrit Dosoftei, mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane din laşi, „ Coroana pe care o vedem în zona capului Sfintei vine, de fapt, peste gât şi peste faţă. Această coroană fixează veşmântul ca
pe o broboadă. După aceea, se schimbă şi pernuţele care sunt în raclă ‒ pernuţa de la capul sifntei şi pernuţa de la picioare”.
Prima coroană aşezată pe capul Sfintei Parascheva a fost realizată din argint şi era îmbogăţită cu câteva pietre preţioase. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate momentul în care a fost realizată această coroană, cel mai probabil ea a fost executată în timpul Mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902), fiind contemporană cu racla realizată în 1891. Analizând atât argintăria, cât mai ales modul de confecţionare al acesteia, nu este exclus ca această coroană să fi fost realizată tot de meşterul Gheorghe C. Ropală din Iaşi, fie la comanda doamnei Ana Botez, fie la cea a mitropolitului Moldovei. Această coroană se păstrează astăzi în patrimoniul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
O altă coroană închinată Sfintei Parascheva a fost făcută de o creştină din oraşul Piatra Neamţ împreună cu familia sa, înainte de anul 2007. Aceasta era din aur masiv, dar foarte subţire. Deoarece, în decursul unui an, veşmintele Sfintei Parascheva sunt schimbate de mai multe ori, coroana nu a rezistat din cauza inflexibilităţii sale şi s-a fisurat în mai multe locuri. Şi această coroană se păstrează în patrimoniul Mitropoliei şi cel mai probabil va fi expusă în viitorul muzeu mitropolitan.
Actuala coroană a fost comandată în anul 2007 (10 iulie) de Doamna Mariana Bodo din Bucureşti, după ce, cu un an înainte, participase la hramul Sfintei Parascheva. Această doamnă, iubitoare de Hristos şi având mare dragoste faţă de Sfânta Parascheva, a vorbit cu Părintele Dosoftei de la Catedrală exprimându-şi dorinţa de a face o coroană frumoasă sfintei. Părintele, cunoscându-l pe domnul director Vasile Vasile de la Monetăria Statului, a intervenit pentru realizarea acestei coroane. Cu acest scop a fost dusă la Bucureşti şi vechea coroană din argint, după aceasta realizându-se noua coroană, din aur. Coroana a fost confecţionată în atelierele Monetăriei Statului după modelul din argint, are 1700 gr. şi este realizată din aur masiv de 18k. Mai mult, şi această coroană a fost făcută de două ori, în primă fază ea fiind mai puţin flexibilă. Pentru că exista posibilitatea ca şi aceasta să se fisureze, a fost retopită şi refăcută după specificaţiile primite de la donatoare. Coroana, deosebit de frumos realizată, este acoperită cu pietre preţioase, iar costurile totale ale confecţionării sale s-au ridicat la 180.000 ron. Doamna Mariana Boda, cea care a dorit realizarea acestei coroane, a fost ajutată în împlinirea dorinţei sale şi de familia sa, însă cea mai mare parte a costurilor realizării coroanei au căzut în grija sa.
Un lucru important de ştiut este că veşmintele Sfintei Cuvioasei Parascheva sunt schimbate de cinci ori pe an, după cum urmează: cu o seară înainte de pelerinajul ‒Calea Sfinţilor”; după ziua hramului din luna octombrie (acum veşmintele sunt schimbate în primul rând pentru că ele se murdăresc); de Crăciun, Sfânta primeşte un veşmânt nou; la începutul Postului Mare (acum acesta are o culoare mai închisă tocmai pentru a sublinia perioada postului atât de important pentru creştini); în ajunul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos veşmântul este schimbat iarăşi cu unul alb (el rămând până după Rusalii) şi, în sfârşit, după Perioada sărbătorilor închinate Învierii, Sfânta Parascheva primeşte un nou veş*mânt, acesta fiind schimbat la următoarea sărbătoare a Sfintei din luna octombrie. După ce sfânta este îmbrăcată în noile veşminte, este aşezată în raclă spre închinarea credincioşilor.

[Copacel]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sunt suprins de numele de "Sf. PAraschEva". Am copilarit in Moldova, sunt moldovean de origine si toata copilaria nu am auzit decat de Sfanta ParaschIva. De ce aceasta grecizare, daca suntem romani ? Inca putin, si Sfantului Gheorghe o sa-i spunem Gheorghios.

Parascheva sau Paraschiva tot aia este.Problema "grecizarii" apare numai dupa ce lepezi botezul ortodox si treci la ereteci.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Copacel

treci la ereteci.

"Ereteci". Poftim. Boala asta, cu grecizarea, se ia, mai Copacil !

[crincrin]

Iar eu ma straduiesc sa nu mai zic Paste ci Pasti.
Tu cum spuneai mai Dragomir, cand erai copil in Moldova, nu Paste?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de crincrin

Tu cum spuneai mai Dragomir, cand erai copil in Moldova, nu Paste?

Nu, in niciun caz. De "Paste" nu s-o auzit cat ii Moldova. De Pasti, da!

Măi omule, măi! Ai să te duci în fundul iadului, şi n-are să aibă cine te scoate, dacă nu te-i sili să-ţi faci un băiat popă! De spovedanie fugi ca dracul de tămâie. La biserică mergi din Paşti în Paşti. Aşa cauţi tu de suflet?
(Ion Creanga, Amintiri din Copilarie)

[cristiboss56]

Au sosit la Iași moaștele Sfântului Neofit Zăvorâtul din Pafos, insula Cipru.

[cristiboss56]

S-a născut la 1134 în Lefkara, din regiunea Larnaka din insula Cipru. La vârsta de 18 ani a părăsit lumea și nunta pe care i-o pregătiseră părinții lui și a plecat la Mănăstirea Sfântului Ioan Gură de Aur din Koutsouventi la poalele Pentadactilului cu scopul de a deveni monah, deoarece a văzut deșertăciunea lumii acesteia. La mănăstirea Sfântului Ioan a învățat literele, căci în momentul plecării era analfabet, a învățat să scrie și să citească singur și apoi a învățat pe de rost toată Psaltirea. La mănăstire l-au pus în ascultare la viile mănăstirii și apoi în ascultarea de eclesiarh și astfel intra în contact cu multă lume și acest lucru i-a displăcut. După șapte ani de ascultare la aceată mănăstire, s-a hotărât să plece în căutarea unui loc mai liniștit și a ales Sfintele Locuri, pe care le-a și vizitat, s-a închinat la Sfântul Mormânt, dar negăsind un loc potrivit pentru asceza pe care o dorea, s-a întors în Cipru, cu scopul de a se îmbarca într-o corabie pentru a se duce în muntele Latrous din Asia Mică. Dar în port are o ispită din care a înțeles că nu este voia lui Dumnezeu să părăsească insula Ciprului. Niște funcționari ai statului l-au luat drept răufăcător și l-au închis noaptea în temniță, confiscându-i bănuții pe care-i avea pregătiți pentru călătorie. A fost eliberat de niște cunoscuți și odată ieșit din temniță s-a îndreptat spre Melissobouno (Muntele albinelor), care se află la nord-vest de Pafos, a găsit o peșteră mică unde a rămas pentru 4 luni ca să se asigure că locul era liniștit. După ce s-a convins că locul nu era frecventat, s-a stabilit definitiv în peșteră pe care a numit-o Enkleistra (adică zăvorniță) pe care o afierosește Sfintei Cruci. Mai târziu a mărit peștera și a despărțit-o în mai multe încăperi, în biserică, trapeză și chilie, încăperi pe care le-a pictat cu fresce minunate. Faima sfințeniei lui Neofit s-a răspândit în toate zonele Ciprului și închinători de pretutindeni veneau la Enkleistra sfântului. Sfântul nu a plecat niciodată din peștera lui, iar când închinătorii s-au înmulțit, s-a mutat într-o peșteră de mai sus și de acolo sfătuia pe credincioși. În ciuda faptului că nu și-a părăsit peștera, avea o imagine completă a evenimentelor epocii lui pe care le-a și descris în scrierile sale. Informațiile lui sunt exacte și semnifictive, ceea ce îl situează printre istoricii importanți ai vremii sale. Printre altele, ne informează despre căderea Ierusalimului în mâinile armatei lui Saladin, în 1187, deplânge căderea Constantinopolului sub franci în 1204, trăiește și suferă de pe urma tiranului Isaac Comnenul, și predarea Ciprului lui Richard Inimă de Leu, vânzarea Ciprului Naiților și Lousignan-ilor și începutul Francocrației în Cipru.

Adevărat anahoret și monah, model pentru toți monahii, Sfântul Neofit a trăit pentru 60 de ani întregi în peștera lui, unde a scris multe lucrări ermineutice la Sfânta Scriptură, rânduieli tipiconale pentru corecta funcționare a mănăstirilor, lucrări istorice, panegyrice sau cuvinte de laudă la sfinți în care se regăsesc biografiile unor sfinți cunoscuți și mai puțin cunoscuți sau chiar cu totul necunoscuți ai Ciprului, fiind astfel o sursă aghiografică importantă, slujbe pentru pomenirea sfinților, cateheze pentru monahi și multe altele. Sfântul a părăsit viața aceasta la bătrâneți adânci pe 12 Aprilie 1219. Mai înainte de adormirea lui a organizat Encleistra și a pus temeliile bisericii închinate Adormirii Maicii Domnului, care există până astăzi.

Pe 28 Septembrie 1750 a fost aflat în chip minunat mormântul sfântului care fusese uitat cu trecerea timpului și s-a făcut mutarea moaștelor lui. În această zi, adică 28 septembrie se face mare prăznuire a sfântului în Mănătirea lui, care astăzi este una din cele patru mănastiri stavropighii din Cipru. O altă adunare pentru cinstirea Sfântului are loc pe 24 Ianuarie în amintirea minunii din 1198 când a fost salvat în chip minunat după ce căzuse de pe pisc în timp ce tăia în piatră ca să zidească peștera de sus. Mai cu seamă sfântul ținea această sărbătoare și a alcătuit și o slujbă pentru ea.

Mănăstirea Sfântului Neofit a oferit neprețuite slujiri elenismului cipriot. În anii grei ai ocupației străine a oferit sprijin material și duhovnicesc poporului din Pafos. Mare a fost și contribuția ei la lupta de eliberare. Dincolo de participarea activă a părinților mănăstirii în luptă, mănăstirea a găzduit și ocrotit pe luptători și a furnizat cele necesare grupurilor de luptători care erau implicați în luptele care se duceau în zonă.

Pentru Cipru, Sfântul Neofit Zăvorâtul constituie unul din cele mai importante elemente ale identității grecești și creștine a insulei. Este o verigă care leagă generațiile următoare cu vestita împărăție grecească bizantină.