|
#21
|
|||
|
|||
Citat:
Sunt acolo exact intrebarile pe care le pui si explicatiile. Daca imi aduc aminte acum cateva zile l-ai citat pe parintele Pruteanu spunand ceva ce era gresit (nu stiu exact aca tu ai scris). Sunt cumva acestea luate tot de la parintele Pruteanu? Citat:
Iar despre biliard la noi in tara poti citi aici, se juca la inceput mai mult pe bani: https://www.historia.ro/sectiune/gen...i-protagonisti Citat:
Oricum, poti gasi toate explicatiile in acea introducere. |
#22
|
|||||
|
|||||
1. Nu reiese clar cine a păstrat până în 1990 Îndreptarul și dacă a fost interzis și confiscat sau ars, sau care a fost soarta scrierilor până în zilele noastre.
Nu se înțelege nici dacă Îndreptarul a fost publicat exact așa fără adăugiri și în anii 1930, sau este de fapt desprins dintr-o serie de lucrări publicate în jurul anilor 30 de părintele și încropit în forma contemporană de către alții ? Ce scrie în prefața îndreptarului îmbogățit că ar fi zis părintele Măndiță în altă lucrare: Citat:
Cine le-a scos ? Am făcut o mențiune update încă de ieri cu privire la faptul că Agapis vinde o ediție îmbogățită a îndreptarului în, postarea aceasta dar cred că e tipărită de altă editură(versiunea îmbunătățită cu explicații), e clar că a avut nevoie de o aranjare versiunea 2000, că altfel nu-l îmbunătățeau. Nu cred că în ediția îmbogățită mai apare biliardul și popicele, ca desfrânare, rugăciunea cu ochii închiși ca sectarii. Lumea încă citește îndreptarul din 2000 de pe net, de aceea fac referire la el, nu știu mulți că are un update. Citat:
Citat:
Pot să întreb orice preot despre treaba aceasta și-mi va confirma că nu e așa, că e o exagerare și nu e nici raționalist, nici scolastic. Popicele nu se numeau așa la început, după cum reiese din articol e o disciplină sportivă și atât, la început se juca și el în zone restrânse, în jurul Bucureștiului în familii burgheze sau în familia regală nu la Agapia sau în satele unde a fost părintele preot misionar. Ulterior nu erau multe săli nici în timpul comunismului, nu avea mulți practicanți, erau alte jocuri cu mai mulți practicanți și mai populare. Citat:
Și Mitropolia Ungrovlahiei a închiriat în subantepriză o sală cu biliard: Nu știm dacă biliardul s-a bucurat de mare succes la public, următoarea pomenire a sa făcându-se abia pe 20 aprilie 1823, când Grigorie, Mitropolitul Ungrovlahiei, dă în antepriză unui anume Ștefan Saghiiadinvis, pe timp de trei ani, „prăvălia cea noă ot baia de lângă Dâmbovița, ce se numește bileard În continuare se spune în act că sus numitul antrepenor „să-și facă alișverișul său într-ânsa, cu bileard sau cum va voi [...] ”. Dacă era păcat desființa de tot chiar Mitropolia Ungrovlahiei în 1823. Citat:
Cine purta așa nici nu avea interes să se împărtășească în anii 50-60, că nu-i păsa de Biserică.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 30.07.2018 at 22:37:19. |
#23
|
||||
|
||||
Citat:
Se pare ca ai o obsesie cu Par. Pruteanu, chiar si atunci când nu are de a face cu subiectul, iti place sa-l aduci in discutie ca sa ce ? Sa iti depasesti frustrarile si complexele atacând o voce autentica a Ortodoxiei contemporane ?!
__________________
"If you take the Christian Bible and put it out in the wind and the rain, soon the paper on which the words are printed will disintegrate and the words will be gone. Our bible IS the wind and the rain." Herbalist Carol McGrath as told to her by a Native-American woman. "Laudato si, mi Signore, per frate Uento et per aere et nubilo et sereno et onne tempo, per lo quale, a le Tue creature dài sustentamento" - Sfântul Francisc de Assisi |
#24
|
||||
|
||||
Citat:
Ridicola si îndrumarea din așa zisul îndreptar, ridicol și modul în care îi iei tu apărarea. P.S. Pentru că te cunosc, știu că reacția ta va fi să te dai lovit, să începi să te smiorcăi și să ameninți cu reclamația la admin, în loc să-ți recunoști greșeala....
__________________
"If you take the Christian Bible and put it out in the wind and the rain, soon the paper on which the words are printed will disintegrate and the words will be gone. Our bible IS the wind and the rain." Herbalist Carol McGrath as told to her by a Native-American woman. "Laudato si, mi Signore, per frate Uento et per aere et nubilo et sereno et onne tempo, per lo quale, a le Tue creature dài sustentamento" - Sfântul Francisc de Assisi |
#25
|
||||
|
||||
Citat:
Nicodim Mandita este un om mare al Bisericii care a scris multe lucrari. Hai sa ne uitam la tipul de afirmatii pe care il combati si modalitatea in care jignesti pe cineva care pus enorm de mult timp si cu folos pentru multi in scrierea cartilor. Acum ti se par nevinovate toate lucrurile mentionate de preot. Insa tu chiar stii in vremurile in care a fost scris indrumarul cat de mult timp se pierdea fara folos cu toate cele mentionate? Ca se pierdeau zile si saptamani la jocuri? Si da, in acel context acel lucru este un pacat mare. Pe langa pierderea de timp se pierdeau si bani. Chiar daca in alte contexte sunt jocuri nevinovate, sunt si contexte in care sunt lucruri care dauneaza, cu consecinte, si pot fi trecute in categoria pacate. La fel, sunt multe alte afirmatii care pot parea exagerate, insa ele ar trebui gandite putin si nu luate in mod absolut. Foloseste-ti si tu putin filtrul gandirii si nu exagera, nu duce in absolut afirmatii care pot fi interpretate de la un punct incolo. Hristos ne-a dat exemple de lucruri grave care ne impiedica la mantuire. Sunt multe indreptare de spovedanie care ne atrag atentia si asupra acelor pacate grele dar si asupra multor greseli care in timp au consecinte asupra omului. Ti-as recomanda sa citesti cartea parintelui Cleopa, vieti de pustnici romani imbunatatiti si sa citesti si depre Nicodim Mandita. O sa iti cam piara cheful sa mai comentezi despre el. Si a avut mult folos in popor la timpul lor. O carte nu trebuie sa fie o suma de sentinte, este si un indrumar care iti aduce aminte despre lucruri care nefolosite corect pot avea consecinte grele. |
#26
|
|||
|
|||
Citat:
-cultura teologica si duhovniceasca? partial cultura teologica, 100% cea duhovniceasca, dar iti dau dreptate. -despre varsta poate discutam cate ceva altadata, gresesti, varsta nu merita respect prin ea insasi, unii varstnici nici macar atat, iar la rumunica, ca un caz particular, as zice ca dimpotriva, cu cat mai varstnic cu atat mai blamabil. Citat:
si pot merge tot asa, rand dupa rand... hmmm, oare a zis Hristos pe undeva ca omul nu are voie sa se bucure de viata? micile placeri fac bucuria vietii... de unde ideea asta ca omul e facut de Dumnezeu ca sa stea toata viata ca o taratoare, sa se roage si sa fie umil? de unde la scoateti? "lasati mortii sa-si ingroape mortii lor!" este o binecuvantare a vietii, un dispret total adus mortii, omul e facut sa se bucure de viata! luati-i voi tot, ca sunteti destepti! nasol e ca omul, numai el, s-a dezrobit si acum e in stare sa gandeasca si singur, nu trebuie sa faca numai ce le spun preotii.
__________________
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul. |
#27
|
|||
|
|||
Istoricul Alfabetizării în România:
1912 – 39,3 % 1930- 57% 1948- 77% Părintele Nicodim Măndiță s-a călugărit din anul 1920, deci dacă a început să scrie din acea perioadă undeva între 39.3 și 57 la sută din populație l-ar fi putut citi, mulți dintre fiii lui duhovnicești erau analfabeți și din mediul rural, nici nu ajungea mesajul scris la ei. Alfabetizat însemna în vremea aia și unul care citește cu întreruperi și greoi care azi ar fi încadrat la copil cu dificultăți la citire și analfabet funcțional, erau mulți cu maxim 4-5 clase, se abandona școala pentru munca pământului și creșterea animalelor. Cam cât o fi putut tipări părintele într-o vreme când nu existau mijloace de difuzare în masă accesibile ca preț și era limitată tehnologic capacitatea de tipărire - că nu se scriau cărți pe laptop ? Abia în 1948 sunt 77% oameni alfabetizați e posibil să fi măsluit comuniștii cifrele, ei au început școlarizarea centralizată dar populația nu s-a alfabetizat peste noapte, deja din anul 1948 funcționa cenzura și părintele nu-și mai putea tipări scrierile către popor. Cât privește Urbanizarea României, în anii 30 - 80% din populație trăia la sat, chiar și în 1948 erau doar 3,7 milioane de Români în mediul urban. Dacă îndreptarul e scris pentru „cei simpli”, bună parte dintre fiii duhovnicești nici nu știau să citească la vremea respectivă. Cine juca popice și biliard, când 80% din populație trăia la sat și mergea cu animalele la păscut ? Un duhovnic s-ar fi apucat să critice un sport nepopular pe care-l joacă vreo 1000-2000 de oameni undeva într-un colț de țară îndepărtat de mănăstirea și parohiile misionare de la sat unde a păstorit ? Dacă era așa se lua de alte sporturi popularizate. E ca și cum azi un preot călugăr sau un preot de țară ar critica jocul de darts în parohia lui, în fața unora care nici nu știu regulile dartsului, în loc să comenteze despre fotbal care are zeci de mii de legitimați și milioane de spectatori. Cine lua împărtășania „împodobită după moda seminudului (aproape despuiată)” cum scrie în îndreptar (exemplul 89, pag.21), într-o vreme când 80% din populație trăia la țară cu rușinea satului, sau în zonele unde a slujit părintele parohii de țară și mănăstiri de maici ? Deci nu că umblau așa pe stradă și era moda prin reviste, ci s-ar fi apropiat să ia împărtășania așa, în Biserică. Prin 94-2000 de când a început tipărirea îndreptarului, se întâmpla la nunți asta că așa erau unele rochii de mireasă făcute.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 31.07.2018 at 18:14:59. |
#28
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Citat:
|
#29
|
|||
|
|||
Citat:
Cine anume întrebuința substanțele respective în 1934 într-o populație rurală 80% care avea o dinamică restrânsă, (nu erau drumuri dezvoltate, aeroporturi, călătoriile durau luni de zile, nu erau schimburi culturale dese) ? Așa scria un român, preot misionar de țară în 1934 pentru contemporanii lui care se presupune că aveau activitățile acelea, atâtea modalități psihotrope existau în acei ani și se și practicau efectiv de săteni, nu așa la nivel teoretic ? Sau de ce le menționează dacă se adresează oamenilor simpli (cum scrie în prefața îndreptarului îmbunătățit) și ei nu le foloseau ? Prima descriere e aproape rău de contemporaneitate - anii 90 – 2000 când s-a tipărit Îndreptarul Agapis, atunci a și fost explozia de consumatori, în zona București în special de unde e și editura (și unde era o nevoie misionară să se facă astfel de mențiuni). Mai departe, un om care împrumută un foc ori chibrit are același păcat cu fumătorul ? Pravila spune doar despre cel care ascunde bunul furat că are canonul hoțului, în rest extinderea aceasta este o forțare a interpretărilor, nu se poate extinde așa pe teoria vaselor comunicante peste tot. Așa orice casier vinde într-un supermarket brichetă, pahare are părtășie la păcatul fumatului și al băuturii pentru că s-ar putea ca cineva să-și aprindă o țigară sau să-și toarne băutură. E o extindere exagerată, Sfântul Nectarie a lucrat la un comerciant de tutun: Citat:
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 31.07.2018 at 21:22:13. |
#30
|
|||
|
|||
Citat:
https://www.crestinortodox.ro/carti-...rit-80110.html E clar acum ca este o invatatura, nu o alegere aleatorie sau inventata intr-o anumita epoca. Ramane de stabilit daca e pacat sau nu, excluzand rugaciunea inimii sau o alta rugaciune rostita in gand. Mai putem observa ceva, e vorba de inchinare, care presupune si metanie, sau cel putin crucea. Deci nu e vorba si de rugaciunea in gand. De aceea trebuie inteles tot contextul, inainte de a acuza de ceva. |
|