|
#21
|
|||
|
|||
Ce dialog extraordinar! Bașca, atât de amuzant pe cât e de grav. Una peste alta, o frumusețe de text! Mărturisesc că am râs cu poftă!
Și ca să îmi iau și eu partea, dacă-mi dai voie: ai văzut cum se folosește "popa" de psihologie ca să îi aducă pe necredincioși la Teologie? Toate argumentele pe care le-a adus Părintele Cleopa sunt argumentele de la primele lecții de psihologie. Voi la liceu nu ați făcut psihologie? Nu ați avut un profesor care să vă pună întrebările ridicate de Părintele Cleopa? Sunt chestiuni minimale dar extrem de importante pentru pătrunderea în alt duh decât cel materialist vulgar. Amintește-le așadar colegilor ce ați discutat la primele ore de psihologie despre suflet, despre natura psihicului, despre însușirile lui de a fi imaterial, imponderabil, nemăsurabil, nelocalizabil, fără însușiri concrete (miros, gust, lungime, grosime - că doar nu poate spune nimeni câte grame are un gând sau ce înălțime are o senzație de acru etc.) Amintește-le și despre modul în care psihicul se manifestă în activitate, încât să devină observabil. Deși tainic ca existență el devine vizibil atunci când se manifestă. Așa și Dumnezeu! Se manifestă, iar pentru a-L percepe nu e nevoie decât de credință, de un simț al prezenței Lui pretutindeni. Amintește-le că putem cunoaște sufletul unui om fiind atenți la manifestările sale vizibile - ce spune, cum spune, ce mimică are, cum intonează, când se oprește, cum merge, cum mănâncă, cum bea etc. Cum scrie, ce scrie etc. La fel și pe Dumnezeu Îl cunoaștem din cele lucrate de El: cosmosul, legile pe care le studiați la școală în științele exacte și nu numai, alcătuirea și funcționarea propriului corp etc. Poți începe așadar cu evocarea unor banale ore de psihologie, cu noțiuni elementare pe care, științific, le acceptă orice ateu (că ateii pun la mare preț psihologia - deși din păcate se opresc în ea, idolatricește, în loc să o folosească pe post de scară sau cale de acces la niveluri mai profunde, ori poate mai înalte) și astfel veți intra în țara tainelor unde, cine știe, dincolo de materialismul vulgra al unor lucruri văzute, veți aproxima, cumva și apropierea de Nevăzut, de Cel tainic și Sfânt. În orice caz, însă, pe calea discuțiilor în contradictoriu nu poți ajunge nicăieri. Deși poate fi un bun început, e important ca apoi să rămână mereu un timp pentru meditație și reflecție personală. Fără această libertate și pornire spre meditație nu veți ajunge nicăieri, ci vă veți învârti în cerc... Iar dovada pe care o caută ei, poate chiar și tu, nu e în religie. Religia e o teorie, o încropeală la marginea Adevărului. Dovada vie este în credință, adică în experiența trăită, concret, a celor bisericești. Dacă oamenii aceia nu voiesc să facă experiența Duhului Sfânt, venind în primul rând la biserică, nu vor putea să cunoască ceva din Dumnezeire. Spune-le deci că modul cel mai bun de a afla cum e cu omul și cu Dumnezeu e însăși viața de credință. Practica ei. Toate cele bune! |
#22
|
|||
|
|||
Frumos si foarte util comentariu, subscriu !
|
#23
|
||||
|
||||
Citat:
Functia moralitatii este aceea de a diminua raul, de a creste binele pe care-l resimtim. Este stiintific - perfect observabil - nu este nevoie de credinta oarba. Chiar moralitatea de suprafata, de convenienta produce efecte imediate. Moralitatea este un zacamant de energie inepuizabil. Cine este dispus sa studieze cu atentie ce este de fapt "moralitatea" va descoperi sub banala ei infatisare munti de comori. Ce se intampla atunci cand reusim sa-i descoperim miezul, sa exploatam energia nucleara a "moralitatii"? Binele imens, covarsitor pe care-l elibereaza in fiinta noastra produce mutatii evolutive profunde. Transforma fiinta in super-fiinta. Dumnezeu este corpul moralitatii in ansamblul ei - este magistrala catre atingerea potentialului nostru maxim. O stare de fiintare inconceptibila, extatica, lucida, atotcunoscatoare. Imoralitatea ne seaca de puteri, indiferent de aspectul ei. Moralitatea ne umple de putere. Puterea de a birui moartea.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 19.01.2015 at 21:20:24. |
#24
|
||||
|
||||
Citat:
Marea majoritate a lucrurilor despre care credem ca exista nu le-am vazut, nu le vedem si nici nu le vom vedea vreodata. Ai vazut vreodata Antarctica ? Nu ai vazut-o. Nici eu. Nimeni dintre colegii tai nu a vazut-o. Nimeni dintre colegii mei nu a vazut-o si e extrem de improbabil sa o vedem in viata aceasta. Si totusi, niciunul dintre noi nu se indoieste catusi de putin ca Antarctica exista si ca e ditamai continentul. De fapt, pe ce se bazeaza credinta noastra ca Antarctica exista ? Pe ce scrie in niste carti. Pe ce ne-au transmis (foarte indirect) acei foarte putini oameni care au vazut-o. Pe ceea ce ne-au transmis profesorii nostri din ce au primit de la profesorii lor, care au primit de la exploratorii care s-au apropiat de ea si au cercetat-o. Ei bine, tot pe asta se bazeaza (mutatis mutandis) si credinta noastra ca Dumnezeu exista. Pe carti si pa marturii ajunse la noi de la cei care L-au vazut. Care s-au apropiat de El si L-au cercetat. La fel e si cu curentul electric. Daca Antarctica a fost vazuta de cativa oameni (dintre care nu am cunoscut pe niciunul), in schimb curentul electric nu a fost vazut de niciun om, niciodata. Spre deosebire de Dumnezeu, care a fost vazut de mii si mii de oameni. Ceea ce percepem noi sunt efectele curentului electric. De exemplu, un fulger. Sau aprinderea unui bec cand inchidem un circuit. Dar curentul electric insusi, sau vantul insusi noi nu il putem vedea. Si totusi, nimeni nu se indoieste in mod rezonabil ca exista curent electric si exista vant. Iar in legatura cu postarea de deschidere, scuze, dar nu am inteles bine teza. Spune-le prietenilor tai sa o formuleze mai limpede. Deci, crestinismul a fost fondat de cine si in ce scop ?
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#25
|
|||
|
|||
|
#26
|
|||
|
|||
Ba nu, corect e Art-tactica!
|
#27
|
|||
|
|||
iuliu46, Ioan_Cezar, ce parere o sa-si faca Wryetui despre Dvs, ca nu ati auzit de Altantida ?
Dl Mihnea Dragomir, imi cer eu scuze in locul dansilor, de ieri au inceput sa glumeasca si nu se mai pot opri, inca o data imi cer scuze. Citat:
|
#28
|
|||
|
|||
Nu inteleg ce ai cu mine, pune mana pe carte si mai invata si o sa vezi ca numele continentului respectiv este Antarctida.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctida Antarctida este un continent situat la Polul Sud, acoperit de ghețari. http://ro.wikipedia.org/wiki/Polul_Sud Polul Sud este punctul cel mai sudic al planetei noastre; este situat pe continentul Antarctida. http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctica Antarctica este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. |
#29
|
|||
|
|||
Citat:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctica Ce a afirmat Dl Mihnea Dragomir: Citat:
Dar si Altantida exista, nu stiai ? Uite aici: https://prezi.com/_p-1kz1m4tl9/altantida/ Last edited by AlbertX; 20.01.2015 at 01:53:36. |
#30
|
|||
|
|||
Citat:
"Antarctica exista si e ditamai continentul. " - Antarctica exista dar nu e ditamai continentul pentru ca acel continent se numeste altfel. Noapte buna. |
|