Sfanta Mahrama a Domnului

[glykys]

Un ticalos, mesajul de mai sus al lui Erethorn este cel mai realist!
Incearca sa schimbi ceva! Din ce ai povestit, ai incercat si nu ai putut. Nu ai putut, fiindca ai incercat de unul singur. E bine ca acum ai cerut ajutor. Du-te la o clinica de dezalcolizare! Totodata, du-te la un duhovnic si spune-i tot ce ai pe suflet, pentru a primi harul dumnezeiesc si pentru a ti se ierta pacatele! Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, dar pe nimeni! Tu daca te duci la preot sa te spovedesti, sa spui exact ce ne-ai spus noua in primul post, cu multa cainta, vei primi de la Dumnezeu iertarea pacatelor. E asa de simplu...Apoi vei urma sfatul duhovnicului si te vei duce la o clinica de dezalcolizare si un psiholog. Totul se face in timp. In timp iti vei putea recastiga respectul de sine si pe cel al sotiei sale.
Nu te sinucide, ca te duci in iad! Si acolo e un iad mult mai mare decat cel pe care il traiesti tu acum!

[anita]

În prealabil postat de Un ticalos

multumesc tuturor pentru mine chiar nu mai are rost ceea a fost a fost nu se mai poate repara nimic. imi pare rau ca v-am provocat sa va risipiti sfaturile bune pentru mine. cred ca am vrut sa ma lamentez inainte de gestul final.

Daca faci gestul final,pacatul tau se va revarsa asupra familiei ,in special a copiilor.
E un gest egoist sa te sinucizi dar si un prea mare drept al diavolului asupra sufletului.
Cine isi iubeste copiii nu se sinucide ,oricat de greu ar fi.

[Un ticalos]

Am avut acele ganduri dar nu au pus din fericire stapanire pe mine. Voi incerca sa repar raul facut, ceea a fost a fost, conteaza ce va fi. Ceea ce e mai greu pentru mine este ca ceea ce va fi depinde de ceea ce a fost si nu stiu cum as putea sa uit sau sa acopar anumite intamplari care ma apasa si imi provoaca depresii nesfarsite (sau una si aceeasi depresie) si atacuri de panica, unul dupa altul, nu stiu daca am mai avut ultima saptamana, o lunga vesnicie de iad, zilele intra unele in altele, trebuie sa ma gandesc pret de cateva secunde ce zi e astazi si asta in fiecare zi, somnul nu mi-e somn, sunt bulversat, cat despre psiholog si altele, aici trebuie bani si eu nu-i am, dar primul psiholog de care am dat a fost, nesperat si de nenadajduit acum o vreme, chiar sotia mea careia i-am aratat acest forum si care mult mai lucida decat mine a reusit sa ma faca sa vad lucruri pe care le consideram neimportante dar care au transformat relatia noastra in ceva rau. Cand credeam ca totul este sfarsit am vazut ca Dumnezeu mai face minuni si astazi daca e cine sa le vada si cu mine a facut si cine stie cate pe care nu le vad nici acum la cat de ticalosit sunt dar e greu sa trec peste toate chiar si asa pentru ca ma tem si eu de mine daca voi recidiva?
Va eram dator cu aceste ganduri tuturor celor care v-ati aplecat cu mila si intelegere crestineasca asupra nebuniei mele.
Dumnezeu sa va aiba in paza, o meritati cu totii din belsug, poate ca ma va insoti si pe mine pe calea pe care vreau dar nu mai puterea sa stau drept, vedeti voi mi-e jena de toti mi-e rusine de oameni in momentul in care deschid si usa apartamentului si ies din casa cred ca toti ma privesc cu scarba de altfel de inteles. Nici nu mai stiu cui sa imi cer iertare nu mai am nici un reper moral.