Este pacat sa ramai in tara?

[Claudiu_FT]

În prealabil postat de bmd

Omul trebuie sa munceasca ca sa traiasca dar cind muncesti sa supravietuiesti asta nu se mai cheama viata!
Sincer imi este mila de cei ramasi in tara (si eu am toata familia acolo) dar nu-i pot intelege pe cei care ramin din patriotism chinuindu-se pe ei si pe copiii lor.

"In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce". (Facere 3:19)

Din cate am observat eu, cei care se duc in alte tari sunt aceia care viseaza la o viata de abundenta lipsita de griji materiale. Visul american (occidental) e foarte ispititor.

"Natiunea nu este o intovarasire economica de productie si consum, nu este o juxtapunere de indivizi cu interesele lor subiective si egoiste, ci este un mare suflet rezultand din sufletele tuturor, stransa impreuna de amintirile trecutului, de primejdia prezentului si aspiratiile viitorului." Barbu Stefanescu Delavrancea

Hai sa nu inlocuim a fi cu a avea. Multi inteleg prin saracie, lipsa unor lucruri pur aditionale fata de cele ce au cu adevarat nevoie. Saracia pentru unii e lipsa de abundenta pe care o poftesc. Multi se plang de saracie si de lipsuri incat rar aud pe cineva care sa fie multumit cu putinul ce-l are.

Eu cred ca Dumnezeu tine aceasta tara smerita si lipsita de anumite excese materiale caci doreste mantuirea multora din acest teritoriu. Unii uita ca cel ce o duce usor in viata asta ii se va cere socoteala mult mai drastica in viata viitoare.

"Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu." (Matei 19:24)

As fi ipocrit sa zic ca nu sunt tentat sa plec, dar mai mult as face-o pentru o experienta culturala, pentru progresul meu intelectual, insa aici e identitatea mea si aici as vrea sa imi intemeiez o familie. E o scuza ipocrita sa zici ca vrei pentru copiii tai ceea ce nu ai avut tu, iar in clipa urmatoare povestesti cu nostalgie cat de frumoasa era copilaria in simplitatea ei materiala cu care ne-au crescut parintii nostri.

Nu stiu cine a zis vorba asta: "Poate copilul meu nu o sa fie un om mare, insa vreau sa fie un om cumsecade''.

Oare care e mediul ideal pentru copiii nostri ca ei sa ajunga ''oameni cumsecade''? Un loc strain, departe de spiritualitatea stramosilor, unde e rasfatat de toate deliciile materiale? Sau un loc unde sa se vorbeasca limba parintilor si a bunicilor, unde e inconjurat de Bisericile unde stramosii s-au rugat pentru noi; greutatile ii invata sa fie oameni puternici, iar nedreptatile sociale sa le aduca aminte ca toate sunt din voia lui Dumnezeu si ca va veni rasplata pentru fiecare?

Asta e opinia mea! Toate cele bune!

[Ekaterina]

În prealabil postat de Claudiu_FT

"In sudoarea fetei tale iti vei manca painea ta, pana te vei intoarce in pamantul din care esti luat; caci pamant esti si in pamant te vei intoarce". (Facere 3:19)

Din cate am observat eu, cei care se duc in alte tari sunt aceia care viseaza la o viata de abundenta lipsita de griji materiale. Visul american (occidental) e foarte ispititor.

Eu cred ca cei ce merg in alte tari isi doresc o viata decenta, normala. Trebuie sa recunosti ca in Romania normalitatea este pasare rara. In sudoarea fruntii isi mananca si cei ce pleaca din tara painea, ca nu le da nimeni nimic daca nu muncesc.

În prealabil postat de Claudiu_FT

Hai sa nu inlocuim a fi cu a avea. Multi inteleg prin saracie, lipsa unor lucruri pur aditionale fata de cele ce au cu adevarat nevoie. Saracia pentru unii e lipsa de abundenta pe care o poftesc. Multi se plang de saracie si de lipsuri incat rar aud pe cineva care sa fie multumit cu putinul ce-l are.

Totusi sa nu ai o casa in care sa locuiesti, sa nu ai siguranta locului de munca si in consecinta nici ce sa pui pe masa, sunt lucruri grave la care se adauga stresul, birocratia, coruptia, care se intalnesc mai mult decat oriunde in tara noastra. Toate astea te fac sa-ti doresti sa pleci si sa traiesti intr-o tara civilizata si normala.

În prealabil postat de Claudiu_FT

Oare care e mediul ideal pentru copiii nostri ca ei sa ajunga ''oameni cumsecade''? Un loc strain, departe de spiritualitatea stramosilor, unde e rasfatat de toate deliciile materiale? Sau un loc unde sa se vorbeasca limba parintilor si a bunicilor, unde e inconjurat de Bisericile unde stramosii s-au rugat pentru noi; greutatile ii invata sa fie oameni puternici, iar nedreptatile sociale sa le aduca aminte ca toate sunt din voia lui Dumnezeu si ca va veni rasplata pentru fiecare?

Asta e opinia mea! Toate cele bune!

Consider ca privesti lucrurile la modul idealist. Pierzi din vedere si calea de mijloc. Cu siguranta ca ne dorim sa ramanem in tara, dar sa se poata trai si aici, nu vrem bogatie, dar nici umilinta la care asistam neputinciosi nu ne face bine si nu ne ajuta, sa nu credem ca avem masura sfintilor.

[Claudiu_FT]

Ekaterina, ai perfecta dreptate. Insa, cred ca daca oamenii de calitate din tara asta nu ar mai fugi si s-ar zbate aici ar face o diferenta. Eu inca nu am trecut prin jugul de a intretine o familie si probabil mi-as arata coltii cand lipsurile ar intrista oamenii dragi.

Imi iubesc pamantul care Pronia mi l-a daruit si daca e sa ofer ceva bun lumii, trebuie sa ma zbat pentru oamenii de acelasi sange roman ca mine.

Schimbarea nu trebuie sa vina in sistem si economie, e nevoie de revolutie spirituala si morala, de o putere ce sa eclipseze nevoile materiale. Nu blamez oamenii care pleaca, insa imi pare rau cand vad atata potential in jur, e nevoie doar de o scanteie. Poate sunt putin nationalist....

Toate cele bune!

În prealabil postat de Claudiu_FT

Ekaterina, ai perfecta dreptate. Insa, cred ca daca oamenii de calitate din tara asta nu ar mai fugi si s-ar zbate aici ar face o diferenta. Eu inca nu am trecut prin jugul de a intretine o familie si probabil mi-as arata coltii cand lipsurile ar intrista oamenii dragi.

Imi iubesc pamantul care Pronia mi l-a daruit si daca e sa ofer ceva bun lumii, trebuie sa ma zbat pentru oamenii de acelasi sange roman ca mine.

Schimbarea nu trebuie sa vina in sistem si economie, e nevoie de revolutie spirituala si morala, de o putere ce sa eclipseze nevoile materiale. Nu blamez oamenii care pleaca, insa imi pare rau cand vad atata potential in jur, e nevoie doar de o scanteie. Poate sunt putin nationalist....

Toate cele bune!

Foarte frumos ceea ce afirmi!

[Ekaterina]

În prealabil postat de Claudiu_FT

Ekaterina, ai perfecta dreptate. Insa, cred ca daca oamenii de calitate din tara asta nu ar mai fugi si s-ar zbate aici ar face o diferenta. Eu inca nu am trecut prin jugul de a intretine o familie si probabil mi-as arata coltii cand lipsurile ar intrista oamenii dragi.

Imi iubesc pamantul care Pronia mi l-a daruit si daca e sa ofer ceva bun lumii, trebuie sa ma zbat pentru oamenii de acelasi sange roman ca mine.

Schimbarea nu trebuie sa vina in sistem si economie, e nevoie de revolutie spirituala si morala, de o putere ce sa eclipseze nevoile materiale. Nu blamez oamenii care pleaca, insa imi pare rau cand vad atata potential in jur, e nevoie doar de o scanteie. Poate sunt putin nationalist....

Toate cele bune!

Ceea ce ai scris m-a dus cu gandul la marele doctor Octavian Udriste, care ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului. A fost insa sabotat si respins de colegii de breasla, invidiosi pe munca si rezultatele sale. In Romania nu se mai recunoaste valoarea, oamenii competenti sau super capabili nu sunt valorificati, nu trec de gasca celor smecheri si cu multi bani, sunt umiliti si nu sunt lasati sa-si puna in valoare talantul. Asta este chiar mare pacat.

"Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului. Chiar daca a publicat cateva carti pe aceasta tema si a salvat mii de bolnavi incurabili, dr. Octavian Udriste a murit sarac si dispretuit de toata floarea cea vestita a lumii stiintifice romanesti. In urma lui a ramas o arhiva impresionanta. Nimeni nu pare interesat sa o cerceteze. Lespedea grea a uitarii ingroapa nu doar o munca de o viata, ci si speranta ca boala neagra a secolului poate fi pusa la zid."
http://www.formula-as.ro/2003/588/di...-cancerul-4487

[tabitha]

În prealabil postat de Ekaterina

Ceea ce ai scris m-a dus cu gandul la marele doctor Octavian Udriste, care ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului. A fost insa sabotat si respins de colegii de breasla, invidiosi pe munca si rezultatele sale. In Romania nu se mai recunoaste valoarea, oamenii competenti sau super capabili nu sunt valorificati, nu trec de gasca celor smecheri si cu multi bani, sunt umiliti si nu sunt lasati sa-si puna in valoare talantul. Asta este chiar mare pacat.

"Ar fi putut sa obtina premiul Nobel pentru una din cele mai mari descoperiri ale acestui secol: gena marker ancestrala si originea cancerului. Chiar daca a publicat cateva carti pe aceasta tema si a salvat mii de bolnavi incurabili, dr. Octavian Udriste a murit sarac si dispretuit de toata floarea cea vestita a lumii stiintifice romanesti. In urma lui a ramas o arhiva impresionanta. Nimeni nu pare interesat sa o cerceteze. Lespedea grea a uitarii ingroapa nu doar o munca de o viata, ci si speranta ca boala neagra a secolului poate fi pusa la zid."
http://www.formula-as.ro/2003/588/di...-cancerul-4487

Multumim pentru link Ekaterina, foarte interesant articolul despre dr. Octavian Udriste. Inteleg ca el a fost apreciat de pacienti, dar ignorat de colegii de breasla. Se intampla in Romania. Trist.