Copiii nebotezati, pe picior de egalitate cu sinucigasii ?

[anamaria.petre]

În prealabil postat de Raoul

... acestea sunt tainele lui Dumnezeu si numai El stie ce are de facut! Asa ca nu trebuie sa ne consumam noi pt faptul acestea,ci sa ne vedem de mantuirea noastra,de datoriile noastre de crestini etc.

Pentru un moment am incercat sa imi imaginez daca as putea furniza o astfel de explicatie parintilor bebelusilor de la Giulesti si care ar fi impactul asupra lor.

Nu a fost placut.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de anamaria.petre

Pentru un moment am incercat sa imi imaginez daca as putea furniza o astfel de explicatie parintilor bebelusilor de la Giulesti si care ar fi impactul asupra lor.

Nu a fost placut.

Draga Anamaria, prin definitie nu exista crestin care sa nu fie botezat. Deci nu zice nimeni ca se vor chinui in iad, dar nici crestini nu sunt. Iar necrestiniilor nu li se fac slujbe in Biserica, nu ti se pare firesc? Asta nu inseamna ca Biserica zice ca nu se mantuiesc, repet (detalii si in editorialul de azi de pe site)

[Raoul]

În prealabil postat de anamaria.petre

Pentru un moment am incercat sa imi imaginez daca as putea furniza o astfel de explicatie parintilor bebelusilor de la Giulesti si care ar fi impactul asupra lor.

Nu a fost placut.

Vorbesc dpdv crestinesc,nu moral,familial etc.

În prealabil postat de Scotianul

,,Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut, zicand:Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ?Si a venit lui glas zicand: Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti."

Exact,la Sfantul Antonie faceam referire! Acesta este raspunsul,daca am putea sa-L intrebam pe Dumnezeu despre soarta acelor pruci exact asta ne-ar zice.

[Marius22]

În prealabil postat de anamaria.petre

"Daca eu merg pe strada si vad o casa in flacari in care ard 3 copii, as sparge geamurile cu mana goala sau as intra cu masina prin perete ca sa-i salvez. Dumnezeu, care -fiind omniscient- stia inca dinainte de a crea lumea ca tragedia asta se va intampla, cum a putut sa treaca nepasator pe langa suferinta groaznica a acestor copii ? A stiut si a acceptat situatia. Uite o analogie: in dreptul penal as fi condamnata 100% daca as vedea asa ceva, as putea interveni (dumnezeu e omnipotent), dar nu as face nimic. Ca atare, afirm ca eu sunt mai morala decat un astfel de dumnezeu al tau."

Cum sa ii raspund ?

Acum avem exemplul acestor copii care si-au pierdut viata in chip tragic in maternitatea Giulesti. Dar nu aceasta este drama cea mare. Zeci de mii sau poate sute de mii de copii mor anual, fara a primi botezul, din cauza avorturilor. Pe acestia cine ii mai salveaza? Dar pe parintii si medicii care ii ucid cu buna stiinta, nelasandu-i sa vada lumina zilei si nici lumina lui Hristos?

Sa nu ne miram asadar ca Dumnezeu ingaduie si astfel de lucruri tragice. Ele se intampla din cauza pacatelor noastre, doar, doar ne-om veni in fire.

In ceea ce priveste taina celor ce mor fara primi botezul, sa lasam acest lucru tot in seama lui Dumnezeu. Niciun drept al Vechiului Testament nu a primit Botezul, insa Hristos a lucrat si la mantuirea lor. Nu i-a lasat pe acestia in iad. Asa si pruncii, indraznesc sa spun ca pana la primirea Botezului, pana cand se imbraca in Hristos, se aseamana intr-un fel celor ce au trait in perioada vechitestamentara. La nivel personal, sunt in asteptarea Botezului, adica a mortii si invierii impreuna cu Hristos, dupa cum iudeii se aflau in asteptarea lui Hristos, care prin jertfa Sa avea sa ridice pacatele intregii lumi.

Sa nu fiu inteles gresit. Nu relativizez insemnatatea Tainei Botezului. Dar nici sa deznadajduim. Dumnezeu are solutii, la care noi nici macar nu putem gandi. In schimb, in loc sa ne rugam, noi susotim si carcotim.

În prealabil postat de anamaria.petre

Pentru un moment am incercat sa imi imaginez daca as putea furniza o astfel de explicatie parintilor bebelusilor de la Giulesti si care ar fi impactul asupra lor. Nu a fost placut.

Buna ziua.S-ar putea sa dai nastere unei reactii necontrolate dar acest lucru este explicabil prin prisma comportamentului uman care,in situatii paroxistice,de regula se modifica radical fata de momentul cand i-a fi oferit aceea informatie in situatii normale.Acest fapt se datoreaza nu unui neadevar cuprins in cele spuse ci in raportarea lui la o situatie care afecteaza modalitatile normale de perceptie a realitatii.Pe scurt:unui om surescitat o solutie ce nu ii explica instantaneu situatia in care se gaseste va fi o solutie ce va fi respinsa in majoritatea cazurilor.Aceiasi solutie oferita in circumstante normale va avea cu totul si cu totul un alt ecou in perceptia individuala,care nu va mai fi supusa unui stres emotional care sa ii afecteze judecata.Concluzie:trebuie sa ii explici omului in conformitate cu momentul in care se gaseste si eventual apoi poti dezvolta discutia in situatii normale.In caz contrar poti incerca sa le explici(nu ma refer la tine) rudelor unui decedat,la ceremonia funerara, despre avantajele jogging-ului si vei primi cu siguranta o lopata in cap.Aceiasi explicatie peste o perioada s-ar putea sa aiba cu totul si cu totul alt efect.

Daca nu ma insel,prin Pateric(parca),exista o pilda(o reproduc aprox) cu niste frati care aveau neclaritati si fiind framintati s-au dus mahniti la un avva.Acesta,in loc sa-i lamuresca,a inceput sa glumeasca cu ei(atipic pt un avva).Un alt frate prezent,fiind uimit de acesta metoda l-a intrebat ce face.Raspunsul a fost>precum un arc intins prea mult se rupe tot asa si un om nelinistit reactioneaza la fel daca si tu il ,,intinzi" prea mult.Ulterior acel avva,dupa ce a detensionat atmosfera,le-a explicat ce aveau nevoie si acestia au plecat linistiti.

Exista tehnici psihologice din cele mai vechi timpuri.Contrar multor opinii,daca cauti cu atentie s-ar putea sa le gasesti unde nu te astepti.O sa caut aceea intimplare si o voi posta.Cel de Sus sa fie alaturi de noi toti

[georgeval]

Recomand a se lectura cu atentie Despre pruncii care mor prematur de Sfantul Grigorie de Nyssa.
Am luat un fragment.
"Sa presupunem la un ospat o bogatie variata de mancaruri si sa ne inchipuim ca intre toti oaspetii veniti acolo era unul care cunostea exact gusturile si inclinarile tuturor invitatilor din intreaga multime, stiind si ce-i place fiecaruia si ce nu. Acestui om i s-a incredintat atata putere si raspundere, incat putea sa randuiasca, singur, pe seama fiecaruia, ceea ce credea el ca le convine sau nu, avand libertatea sa randuiasca lucrurile in asa fel incat nici sa nu-i imbolnaveasca cu mancarurile, dar si sa pregateasca mancari cat mai hranitoare fara sa provoace tulburari in stomacul oaspetilor prin multimea bucatelor. Pe langa acesta se mai afla acolo, ales din multimea pivnicerilor, si unul mai mare peste bauturi, care era si capetenia petrecerii, care trebuia sa serveasca bauturile trebuind sa fie incontinuu, de la inceput pana la sfarsit, in buna dispozitie, inveselind pe toti, dar' ferindu-se curat de orice betii si alte nebunii.
Dupa cum unuia nu-i place mirosul unor bucate, in care lipseste - zice altul - ce-i mai de dorit, acuzand pe capetenie de nepricepere, care ar face asa ceva din invidie, iar nu ca pe unul care lucreaza in numele Providentei dumnezeiesti. Daca ne gandim la cei care in urma bauturii au o tinuta necuviincioasa dedandu-se la vomitari, gesturi urate si la rostirea unor cuvinte nepotrivite, acestia multumesc celui care i-a certat mai inainte, incat acum s-a putut stapani de la astfel de fapte lipsite de masura.
Daca am inteles bine pilda spusa adineaori, ne va fi usor s-o aplicam la intelesul temei propuse. Si care-i aceasta tema? Carei cauze se datoreste faptul ca in stradania lor parintii care pun cel mai mare pret pe faptul de a-si asigura dupa ei un urmas vrednic, Dumnezeu rapeste totusi adeseori fara vreme, la o varsta prea putin dezvoltata, pe unele din fiintele pe care le-a plasmuit? Celor care pun astfel de intrebari le amintim pilda cu banchetul, caci la masa vietii sunt multe si variate bucate (sa ma intelegi bine cand ti-am vorbit de destoinicia pregatirii bucatelor si de pregatirea lor dupa diferite gusturi, caci nu toti cauta sa-si indulceasca viata cu mierea placerilor, ci pentru ei undeva viata e condimentata dupa gusturi mai piperate, cum nascocesc, de pilda, cei ce alearga dupa placeri si dupa dresuri de tot felul incat sa le gadile stomacul cu mai multa acreala, cu mai multa sare si cu mai mult piper), pentru ca nu toate indeletnicirile cer sa ne indulcim viata, facandu-ne-o mereu placuta si vesela, ci in unele cazuri viata ne-a adus prea multa saratura in bucate, alteori ea are gust piperat, otetit, cu gust amar si uneori acru, adeseori ramanandu-ne hrana nemistuita si greu de acceptat multe din intamplarile vietii, multe din vasele din care mancam fiind pline de falsitate si de inselaciune, multi din oaspeti punand sa fiarba in aceeasi oala pacatul ingamfarii la un loc cu inselaciunea gatelii, altii prajesc si beau laolalta nerusinarea cu ratacirea betiilor nesfarsite, pe cand altii pun alaturi vomitarea gresitei lor judecati cu insinuarile cele mai rusinoase ale desfranariisl. Ca sa nu intarzie prea mult cu pregatirea unui astfel de banchet, cel care nu-i in stare sa se poarte cinstit si cuviincios la masa e scos mai devreme din ceata comesenilor ca sa nu faca ceva ce nu se cade in astfel de intalniri, apucaturi care se potrivesc mai mult pornirilor dobitoacelor."

[Erethorn]

Eu mi-am format o opinie despre povestea asta cu mantuirea si botezul, nu stiu cat e de "canonica", dar e a mea si o sustin.

Calea de la moarte la viata, de la iad la rai, e ca un fluviu sau un lac care trebuie traversat.

Prin pacatul originar, omul si-a pierut capacitatea de a inota, si nu mai poate trece singur pe cealalta parte a fluviului.

Dumnezeu, in nemarginita sa indurare, a gasit cu cale sa pregateasca o corabie mare, al carei capitan este Mantuitorul nostru, o corabie careia ii spunem Biserica si care poate duce oamenii de pe o parte a fluviului pe alta, cu conditia ca ei sa doreasca sa treaca, sa doreasca sa se imbarce pe corabie, si sa fie de acord ca, pe perioada traversarii, sa I se supuna capitanului.

Pentru ca nu cumva, din prostie, din greseala, din prea mare graba, din nestiinta, unii oameni sa se napusteasca sa traverseze fluviul inot sau cu mijloace improvizate, si astfel sa riste sa se inece, oamenilor li s-a explicat foarte clar ca "numai corabia aceasta va poate trece pe celalalt mal, si numai acest capitan". Asa ca trebuie neaparat sa va luati bilet. (a se citi, numai Biserica, numai Hristos, numai botezul).

Asa fiind, mamele si tatii, care au copii mici, nu mai stau sa-i intrebe pe acestia daca vor bilet. Le cumpara bilet si ii imbarca pe corabie.

Ce se intampla insa daca un copil este scapat din brate, pierdut sau uitat pe mal inainte ca parintii sa se imbarce ?

Probabil, copilul va incerca, atat cat ii sta in putinta, din instinct, sa se tarasca si sa inoate spre malul cel bun.

Ramane intrebarea - ce va face capitanul ?

Raspunsul, asa cum il vad eu, cred ca e clar. Daca ti-ai dorit cu adevarat sa ajungi pe malul cel bun, capitanul te va ajuta. Daca nu te-ai imbarcat pe corabia cea buna, din greseala, sau daca ai cazut peste bord, si totusi iti doresti sa ajungi pe malul cel bn, capitanul se va milostivi si te va trage din apa.

Chiar daca te-ai imbarcat pe vreo alta corabie (a se citi, alta religie), si ai vaslit bezmetic, uneori in zig-zag, alteori in cerc, dar cu dorinta de a ajunge neaparat pe malul cel bun, cu dorinta de a avea un capitan adevarat, tot capitanul Hristos te va trage, pe jumatate inecat, pe mal, dupa ce corabia ta se va fi sfaramat de stanci.

In final, nimeni nu se mantuieste fara Hristos. Dar cei care, imbarcati pe corabia Bisericii crestine, plang pentru ca un copilas a ramas (din vina lor) in urma, sa nu planga, si sa aiba incredere in capitan. S-ar putea ca, ajungand pe malul cel bun, sa-l gaseasca pe copilas asteptandu-i.

[Danut7]

ajung in Rai..

[ap2010]

În prealabil postat de anamaria.petre

Doamne binecuvanteaza,

Pentru ca nu era suficient ca nu mai sunt in stare de nimic de cand cu incendiul de la maternitatea Giulesti si ca n-am mai dormit o noapte fara sa am cosmaruri, am aflat azi ca biserica nu permite familiilor sa-i inmormanteze crestineste pe copii si ca li se vor citit doar cateva pasaje din Biblie, sub forma unei asa-zise ceremonii de "mangaiere", urmand sa fie ingropati la marginea cimitirului, precum sinucigasii.

Ba mai mult, dintr-o discutie cu un prieten, care are un frate student la Teologie, am inteles ca bietii copii poarta cel mai greu dintre pacate - pacatul original - de care nu s-au lepadat prin taina Botezului si ca atare vor merge direct in iad.

Lamuriti-ma si pe mine ...

Cu drag intru Hristos,

Anamaria

Ce pacate pot avea acei copii,hai sa lasam pacatul originar,ca nu este al lor.Vina si rusinea este a celor care nu vor sa-i inmormateze crestineste.Daca erau vip-uri si s-ar fi sinucis ii ingropau cu preot si la loc de cinste.Daca nu au parte de slujba obisnuita nu inseamna ca nu vor avea parte de odihna vesnica.Sa ne gandim la cei morti in razboi care sunt pomeniti la toate slujbele.

[mihailt]

Judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.

Nu a zis Dumnezeu Iisus Hristos referitor la cum va judeca "putin ti s-a dat putin ti se cere"?
("Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere." )
A zis.
Au auzit oare acei prunci propovaduirea Sfintei Scripturi ?
Nicidecum.
Dar de facut ceva vrednic de bataie au facut acei prunci?
Nicidecum.