Citat:
În prealabil postat de costel
Marius, omul contemporan este superficial. Nu mai mediteaza deloc asupra sensului lucrurilor. Se blocheaza in imediat. Asa ca eu cred ca daca si astazi ar fi fost de actualitate semanatul, neputinta de a se deschide lui Dumnezeu l-ar face pe om cel mult sa spuna "voi mari hambarele", desi cred ca cel din zilele noastre nu se mai gandeste nici la hambar.
|
Bine observat. Din pacate, insa, sunt si multi "semanatori" la fel de superficiali. Ba, as spune ca s-au inmultit tocmai semanatorii superficiali. Se stie ca apostolilor, inainte de a primi insarcinarea sau porunca de-a invata neamurile, de-a semana cuvantul lui Hristos, li s-a daruit si Duh Sfant. Nu poti merge doar cu adevaruri, si acelea "facute" cu copy-paste, la semanat fara sa ai si pe Duhul Sfant cu tine. Arunci semintele degeaba. Ele nu patrund la adancime, raman la suprafata si sunt "ciugulite de pasari". Cu alte cuvinte, te crezi semanator, dar de fapt esti doar risipitor de cuvinte. Ba, unii se mai si bucura zicand cam asa: "Aha, acum ca ti-am spus eu adevarul, nu mai ai nicio scuza in fata lui Hristos! Vei merge in iad!". In vechime, Sfintii Parinti interziceau ucenicilor sa predice cuvantul atata timp cat nu ajungeau la nepatimire sau indelunga pocainta (cum bine indeamna si fratele Ioan Cezar), caci doar atunci stiau ca au si Duh Sfant. Caci a semana Adevarul cere multe virtuti: rabdare, blandete, a stii cand sa spui, cui sa spui, cat sa spui, ce sa spui, unde sa spui si cand sa te opresti. Si astea toate au nevoie de dreapta socoteala, de smerenie, de iubire. Adica, de Duh Sfant. Daca inchinarea la Dumnezeu trebuie facuta in Duh si Adevar atunci si propovaduirea Cuvantului trebuie, la fel, facuta in Duh si Adevar, dar si trairea noastra trebuie tot in Duh si Adevar facuta. A face doar pe jumatate e treaba superficiala, ba poate fi chiar daunatoare si pentru cel ce o face si pentru cel ce asculta.
Har, smerenie si jertfa de sine.