este prea tarziu pt iertare?

În prealabil postat de ioana30

(...) ar trebui probabil sa ma rog mai mult pt el, dar nu prea stiu cum?...

Deja o faci in felul tau si o faci bine. Parastasele, milostenia, dialogul in sine cu Dumnezeu, sunt ceea ce conteaza. Nu uita sa ai grija si de sufletul tau si a celor de langa tine. Dedica-te cu dragoste, nu cu vinovatie!

[IonelS]

În prealabil postat de ioana30

am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Ca sa fi impacata imagineaza-ti ca el acum nu-i cu sfintii si are nevoie de ajutor in rugaciune: rugaciunea ta personala, zilnic, sarindare, pomeni. Fa toate acestea pana il scoti de "acolo" si cand o sa se intample acest lucru o sa primesti si "semn", si iertarea de care ai atata nevoie.

[Rodica50]

Exista o vorba- "Sa nu apuna soarele peste mania ta!" - spune mult!

[camivero19]

În prealabil postat de ioana30

am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Stii ce cred ca te-ar ajuta? Sa faci seminarul iertarii de aici http://sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand
Si tati meu a murit si am avut mii de regrete fata de modul in care m-am comportat in ultimele lui clipe de viata. Stii ce m-a ajutat? Sa il iert si eu pe el. Desi te simti tu vinovata, sunt sigura ca ai si tu multe sa ii ierti. Iarta-l, iarta-te si apoi vei simti si iertarea lui, caci sufletul tau va fi gata sa o primeasca.
Doamne ajuta!

[costel]

În prealabil postat de ioana30

am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

In momentul in care iti faci rugaciunea, rosteste si cateva cuvinte ca si cand l-ai avea in fata, ca si cand ai sta de vorba cu el. Vei vedea cat folos vei avea.

[ioana30]

buna, vreau doar sa va spun ca am fost foarte placut surprinsa sa vad ca inca mai am primit mesaje de la voi, o sa incerc sa iau din toate, ce este mai bun si mai potrivit pt mine.
va multumesc inca o data pt cuvintele voastre frumoase!!! Numai bine!

[mihele_m]

În prealabil postat de ioana30

am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Bunica mea avea o vorba "dragul maichi omul este mai tare decit piatra in incercari " Asa ca o sa depasesti momentul ,mergi la Duhovnicul tau si spunei si lui ce ai pe suflet si o sa te linistesti .Si tatal tau cu siguranta te-a iertat .

[Mihaita]

În prealabil postat de ioana30

am mai scris acum cateva zile...in primul rand faptul ca am "descoperit" acest forum este un lucru minunat, practic pot sa spun tot ce am pe suflet fara sa am frica ca,poate, cineva ar gandi ceva rau sau bine despre mine,si faptul ca nu am pe nimeni in fata imi da curajul sa spun ce gandesc.
as vrea sa va povestesc ceva si as vrea parerea voastra...
dupa cum am mai spus-o anul trecut a murit tatal meu. parintii mei au fost despartiti de cand aveam eu 7 ani si e ceva de atunci...pe tata il vedeam din cand in cand, uneori o data pe luna, alteori o data pe an, alteori la 2 ani si tot asa. cu toate cca nu a "participat" la cresterea mea si a surorii mele, l-am iubit amandoua tot timpul!!! uneori il uram pt ca nu a fost alaturi de noi, dar trecea repede datorita bucuriei de a-l vedea totusi.
anul trecut in vara,cu 3luni inainte sa moara, a venit la mama acasa si intamplator l-am vazut eu, era beat, m-am enervat si l-am gonit de la poarta.Ultimele mele cuvinta catre el au fost: "dispari si sa nu mai vii niciodata pe aici". Stiu ca-s groaznice cuvintele,dar nu le-am zis din suflet, au fost totusi ultimele si nu le mai pot lua inapoi. Imi cer aprope zilnic iertare de la el, ce ma enerveaza si ma distruge ii ca nu stiu daca ma aude acolo unde ii???
i-am aranjat mormantul superb,macar ultimul lucru l-am facut bine,dar parca as incerca sa-mi cumpar iertarea lui pt ce i-am zis...uneori ma simt ca un monstru,,,nu stiu cum o sa traiesc cu regretele astea...

Roaga-te pentru sufletul Lui, pomenestel in Acatiste.
Si roaga-te Maicii Domnului si Sfintilor pentru mantuirea sufletului Lui.
Dragostea este totul ! Am spus intr-un post anterior ! Oricata credinta ai avea fara dragoste nu inseamna nimic !
Iar dragostea este in sufletul tau ! Tatal tau este mandru de tine ! Si zilnic se roaga pentru tine ! Si mereu este alaturi de tine, chiar daca nu il vezi !
Fi linistita, oricum e foarte bine sa te confesezi unui Duhovnic.
O sa iti ofere o tarie in plus !
Doamne Ajuta !

PS : Am uitat ceva !
NOI NU MURIM !
Ne ducem la odihna plina de bucurie vesnica !

Recunosc spasit ca si eu mi-am pus si eu de multe ori acesta intrebare,,Este oare prea tarziu pentru iertare?".Cat putem oare sa perseveram in mod diabolic in caderea si pacatul nostru?Voi avea oare si eu sansa in extremis a talharului pe cruce? Oare ma va ierta pentru toate caderile mele teribile si ratacirile fara de sfarsit?Cum voi sta oare in fata Lui?Nu cumva este prea tarziu pentru mine,poate ca balanta pacatelor mele deja atarna in mod implacabil spre abisul intunecat.Am citit recent o opinie pe acesta tema care mi s-a parut foarte interesanta.

Daca ne uitam in The Holy Bible,in Geneza,atunci vom observa ca Cel de Sus a creat lumea intr-un termen fix de zile,nimic nu a fost haotic sau la voia intimplarii.O ordine perfecta precum Creatorul ei.De multe ori,cand analizam aceste aspecte,cu greu reusim sa acceptam modul cum Cel de Sus a creat lumea.La nivelul nostru pur uman si folosind filtrul perceptiei noastre educate dar profund limitate,constatam ca ne este imposibil sa intelegem.Pur si implu pare ceva,raportat la imensitatea creatiei,de domeniul basmelor.Siguri pe noi,privind cu compatimire la cei care timid incearca sa vada cu ochi sinceri de copii acesta scena,spunem cu o aroganta usor hazlie:,,Trebuie sa mai existe un sens.Sa vedem ce spune si stiinta,sunt mai multe interpretari,pina la urma vorbim de perioade de timp uriase,acele zile sunt o metafora,sa fim rezonabili".

Concluzii corecte pina la un punct,adica pina unde ne duce pe noi mintea.Limita respectiva este limita noastra de intelegere,nu adevarul in sine si acesta concluzie ar trebui sa o rememoram mai des.Insa o intrebare ne tot framinta:,,Cum a facut efectiv Cel de Sus?Ce metoda a folosit?Cum adica ,,La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul"? Poate ca ne vom agata de acest neajuns al mintii noastre pina la final dar este foarte interesant nu numai cum a facut Cel de Sus lumea ci si cum s-a comportat pe parcursul acestei creatii fara precedent.

Ei bine, Cel de Sus observa mai intai fiecare etapa in parte si trage o concluzie cu valoare de confirmare a perfectiunii ,,Şi a văzut Dumnezeu că este bine."Adica Cel de Sus trebuia sa vada ce face,nu stia ca tot ce face este bine?Bineinteles ca stia dar cumva se comporta ca un sculptor care framinta in maini lutul din care se va naste creatia.Stie ca este bun,stie ca va iesi bine,dar se mai uita cu ochiul celui care stie tainele nasterii perfectiunii metodei.La final urmeaza privirea de ansamblu:,,Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte".Imaginati-va un moment static sau de miscare al lumii,cand Cel de Sus se uita la ea,Creatorul isi priveste creatia.Privirea lui Dumnezeu asupra creatiei sale.Va puteti imagina asa ceva?Eu nu am reusit niciodata,grandoarea si maretia momentului m-au redus la stadiul de fir de praf.

Un element interesant ne este furnizat in Geneza 2:3>,,Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială".
Asadar totul era pus in aceea ordine perfecta de inceput,totul statea sau se misca asa cum le pusese Cel de Sus,in ordine,iar cand spun acest cuvant referitor la Cel de Sus inseamna perfectiune.In Geneza avem primul moment de perfectiune a lumii create,totul era pus in ordinea Lui.

Cu toatea acestea reactia Celui de Sus ne da de gandit.Noi,cei din prezent,antrenati sa ne declamam cat mai des,mai ales in public,reusitele noastre, raminem perplecsi.Am auzit pareri de tipul,,Frate,eu daca cream lumea s-ar fi zguduit cerul de bucurie!Cine mai putea asa ceva?".Deh,vechia noastra aroganta si fanfaronada dar cu radacina strict umana.Asa am fi reactionat noi.Cel de Sus cum reactionat insa?A privit,a facut,a observat,a pus in ordine si a sfintit.Un echilibru al comportamentului divin de neinteles pentru noi.Nimic strident,nici o manifestare megalomana precum la vechii zei pagini.Daca aici deja vom avea reale dificultati de intelegere este scuzabil din prisma la ce va urma.

Uitati-va va rog in Cartea Profetului Sofonie(Tefania).Pentru o prezentare pe scurt voi apela la Sfanta Scriptura,versiunea Anania.

,,Scrierea este alcătuită din trei părţi: Ziua Domnului; ameninţări asupra neamurilor păgâne; mustrări, dar şi făgăduinţe asupra regatului Iuda.

Ziua Domnului va fi, în fapt, ziua mâniei Domnului, temă care în Evul Mediu îi va furniza imnografiei creştine apusene celebra Dies irae, parte a misei catolice, copios exploatată de numeroşi compozitori. Profetul o înfăţişează în culori sumbre, ca pe o revărsare a urgiei divine asupra unor cugete înnebunite de spaimă. E perioada purificării generale, un proces care implică arderi, decantări, nimicire şi salvare.

Ea însă nu va veni înainte ca Domnul să-Şi fi istovit mustrările,avertismentele, ameninţările. Aceasta, nu de dragul de a înspăimânta, ci spre a le oferi păcătoşilor şansa de a se îndrepta înainte de dezastru şi, pe de altă parte, spre a-i face pe nelegiuiţi să priceapă că în ziua judecăţii finale nu vor avea nici o scuză; este ceea ce Însuşi Iisus va rosti asupra acestui soi de oameni: „De n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n-ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor“ (In 15, 22).

Se cădea aşadar ca fiii lui Iuda – şi îndeosebi locuitorii Ierusalimului – să nu fie cruţaţi de asprimea mustrărilor lui Dumnezeu, începând cu demnitarii şi cârmuitorii spirituali; principii sunt lei înfometaţi, judecătorii sunt lupi răpitori, profeţii sunt nişte simpli „cărători de vânt“, preoţii au ajuns profanatori. Decadenţa şi nepocăinţa vor stârni mânia Domnului şi vor grăbi sfârşitul, dar îndurarea divină şi, mai mult, iubirea lui Dumnezeu faţă de om vor face ca minoritatea celor drepţi, celebra „rămăşiţă a lui Israel“ să constituie nucleul regenerării universale".

Daca o citim cu atentie vom observa o imagine terifianta:

,,Voi nimici tatul de pe faţa pământului", zice Domnul." ,,Voi nimici oamenii şi dobitoacele, păsările cerului şi peştii mării! Voi face să se poticnească nelegiuiţii şi voi pierde pe oameni de pe faţa pământului", zice Domnul",,Zi de mânie este ziua aceea, zi de strâmtorare şi de jale, zi de pustiire şi de nimicire, zi de întuneric şi de beznă, zi de nori şi de negură"

Pina aici celebrii sustintori ai tezei ,,Dumnezeu cel rau al vechiului Testament"probabil ca isi vor freca mainile cu satisfactie.,,Vedeti?V-am spus noi!Este un Dumnezeu rau,violent,razbunator".In acest punct le recomnad sa citeasca iar introducerea Anania dar mai ales sa se uite cu atentie in continuare.

Cum se comporta Cel de Sus cu cei care se intorc la EL,poate plini de pacate,cazuti din Credinta in trecut,plini de fapte de care s-ar rusina?Sa vedem>,,Şi voi lăsa în mijlocul tău un neam smerit şi sărac, care va nădăjdui întru numele Domnului."Asadar cel doua calitati primordiale apar iar:sarac si smerit,cu suflet plin de iubire fata de Cel de Sus si fara legaturi cu posesiile materiale ale lumii acesteia.

,,Ci ei vor putea să mănânce şi să se odihnească, fără să se teamă de cineva".Da,vor putea face asta avandu-L pe Cel de Sus drept scut(Tefania inseamna Scutul Domnului sau Domnul ocroteste) si cand il ai pe EL drept scut langa tine poti intelege ce a spus psalmistul cand a scris ,,Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. "

Ei bine,aici vroiam sa ajung,cand acesta ramasita,poate plina de pacatosi,de cazuti,de nevrednici de mila Lui,revin la EL,smeriti si cautand sprijinul Lui,oare ce face Cel de Sus? Este incredibil:

,,Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un izbăvitor puternic. El se va bucura foarte de tine şi în dragostea Lui va tresălta şi va cânta de bucurie pentru tine."(Sofonie 3:17)

Dumnezeu tresalta si canta de bucurie.Va puteti imagina asa ceva,o asemenea dragoste?Daca EL este totul,cum ar fi ca acest tot sa-si cante dragostea Lui pentru noi si bucuria a ne vedeam intorsi precum pe fii risipitori?Un cantec cosmic,o simfonie divina,un cor al ingerilor,oare cum ar suna cantecul lui Dumnezeu din dragostea Lui pntru noi?Eu cred ca tot universul s-ar opri inmarmurit in loc.

Asadar nu a cantat de bucurie cand a creat lumea dar canta si tresalta cand o mina de oameni pacatosi,nevrednici dar smeriti revin la EL.Tot universul nu a valorat cat cainta si intoarcerea acelor oameni.

Da, eu cred ca exista mereu iertare daca ne intoarcem la EL si as cita la final cuvintele psalmistului:

,,Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte."

Daca postul meu amator a suparat pe cineva,il rog sa ma ierte asa cum si Cel de Sus ne iarta pe noi toti.

[ioana30]

"Roaga-te pentru sufletul Lui, pomenestel in Acatiste.
Si roaga-te Maicii Domnului si Sfintilor pentru mantuirea sufletului Lui.
Dragostea este totul ! Am spus intr-un post anterior ! Oricata credinta ai avea fara dragoste nu inseamna nimic !
Iar dragostea este in sufletul tau ! Tatal tau este mandru de tine ! Si zilnic se roaga pentru tine ! Si mereu este alaturi de tine, chiar daca nu il vezi !
Fi linistita, oricum e foarte bine sa te confesezi unui Duhovnic.
O sa iti ofere o tarie in plus !
Doamne Ajuta !

PS : Am uitat ceva !
NOI NU MURIM !
Ne ducem la odihna plina de bucurie vesnica ! "
__________________
Multumesc mult Mihaita, asa de frumos ai scris!! multumesc mult si numai bine!