Mantuirea la protestanti!

[Geony]

În prealabil postat de devatv

Mantuirea am primit-o in dar - fara sa fi avut noi vreun merit - toti cei care avem (sau nu) nevoie de ea!

Neamul omenesc a primit mantuirea in dar, dar oamenii pot sa "umble" dupa ea, sau pot sa fie nepasatori fata de ea...

În prealabil postat de devatv

Gandeste-te la talharul de pe cruce..... o fi fost el inainte monah sau sfant? Cu siguranta ca foarte multi monahi vor putea fi mantuiti, insa nu e o garantie! Daca vrei sa fii mantuit aplica ceea ce insusi Isus Hristos afirma in Evanghelia dupa Ioan la capitolul 14 versetele 21 si 22*"Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.
Cine nu Mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul pe care-l auziţi, nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis."

Talharul de pe cruce a cerut mantuirea, si-a recunoscut vina, si a dobandit mantuirea.
NP si P sunt de parere ca se pot mantui doar pe baza CREDINTEI...talharul a crezut, dar a simtit nevoia ca trebuie sa mai faca ceva...

În prealabil postat de devatv

Poruncile Lui trebuie pazite toate... fara exeptie! :)

....si implinite!

În prealabil postat de devatv

E simplu... Alegerea manturii (care nu vine printr-un merit al nostru) ne apartine in schimb noua! Isus Hristos a platit pentru mantuirea fiecaruia dintre noi!

...noua celor care facem ceva ca sa o meritam!: vezi Matei 25, 31-46.; pilda talantilor 25, 14-30; etc...

[Iosif77]

În prealabil postat de devatv

Alegerea manturii (care nu vine printr-un merit al nostru) ne apartine in schimb noua! Isus Hristos a platit pentru mantuirea fiecaruia dintre noi!

Probabil ca asta e diferenta majora in ceea ce priveste legatura intre faptele bune si mantuire.

1. Unii cred ca mantuirea este prin credinta
   Faptele bune sunt o urmare a credintei. Ele insotesc intotdeauna credinta mantuitoare.
   Dar faptele bune nu sunt meritul lor si mantuirea nu poate fi castigata prin meritele lor.
   
   
2. Ceilalti cred ca mantuirea este prin credinta + fapte.
   Pe langa credinta ei trebuie sa faca si fapte bune. Faptele bune sunt o conditie separata a mantuirii.
   Cei care reusesc sa faca si fapte bune vor fi matuiti. Mantuirea se castiga prin meritele lor.

Si unii si altii considera ca credinta si faptele sunt esentiale in mantuire.

1. Dar pentru unii faptele sunt un rezultat al credintei, nu sunt meritul lor.
   Si, prin urmare, mantuirea nu e meritul lor. Este darul lui Dumnezeu.
   
2. Pentru ceilalti faptele bune sunt meritul lor.
   Mantuirea este, prin urmare meritul lor.

Tu din ce categorie faci parte?

[dianagroza]

În prealabil postat de Iosif77

Probabil ca asta e diferenta majora in ceea ce priveste legatura intre faptele bune si mantuire.



[*]Ceilalti cred ca mantuirea este prin credinta + fapte.
Pe langa credinta ei trebuie sa faca si fapte bune. Faptele bune sunt o conditie separata a mantuirii.
Cei care reusesc sa faca si fapte bune vor fi matuiti. Mantuirea se castiga prin meritele lor.[/list]Si unii si altii considera ca credinta si faptele sunt esentiale in mantuire.

1. Dar pentru unii faptele sunt urmarea credintei, nu sunt meritul lor.
   Si, prin urmare, mantuirea nu e meritul lor. Este darul lui Dumnezeu.
   
2. Pentru ceilalti faptele bune sunt meritul lor.
   Mantuirea este, prin urmare meritul lor.

Faptele nu sunt o conditie separata, faptele si credinta sunt interdependente, prin ele se poate ajunge la a fi mantuit.
Faptele bune sunt facute de om, cu ajutor de la Dumnezeu... deci sunt meritele celui de le face, precum si faptele rele, facute de om, atribuite lui chiar daca sunt cu ispita. Vom raspunde si pentru faptele bune si pentru cele rele. Daca faptele mele bune sunt atribuite lui Dumnezeu si faptele rele diavolului, unde este libertatea mea de a alege. Nu as fi decat un pion miscat la stanga si la dreapta.
Deci trebuie sa ne asumam responsabilitate pentru ceea ce facem.
De mantuit ne mantuieste Dumnezeu, daca meritam, ca sa meritam trebuie sa facem ceva: fapte de credinta.

[Iosif77]

În prealabil postat de dianagroza

Daca faptele mele bune sunt atribuite lui Dumnezeu si faptele rele diavolului, unde este libertatea mea de a alege. Nu as fi decat un pion miscat la stanga si la dreapta.

Eu nu cred ca, pentru faptele mele rele, pot arunca responsabilitatea asupra diavolului.

Dar cred ca faptele mele bune nu sunt meritul meu ci al lui Dumnezeu.
Nu este o superspiritualitate pioasa. Biblia ma indreptateste sa cred asa:

1. Orice avem bun in noi vine de sus.

Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. Iacov 1:17

2. Orice atitudine buna, orice gand bun, orice sfat bun, orice fapta buna nu este de la mine.
Am primit-o in dar de la Dumnezeu.

Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?1 Corinteni 4:7

3. Orice fapta buna pe care o fac, de fapt Dumnezeu a pregatit-o mai dinainte pentru ca eu sa o pot face astazi.

Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.Efeseni 2:10

În prealabil postat de dianagroza

De mantuit ne mantuieste Dumnezeu, daca meritam, ca sa meritam trebuie sa facem ceva: fapte de credinta.

Da, exact aici este problema. Fisura conceptiei mantuirea = credinta + fapte.
Unii cred ca mantuirea este ceva meritat de ei. Ca ei trebuie sa faca fapte pentru a merita mantuirea.

Dupa cum am aratat mai sus, sunt crestini care cred ca faptele bune nu sunt meritul lor si, prin urmare, nici mantuirea este meritul lor. Este un dar al lui Dumnezeu.

[costel]

Iosif, faptele bune nu sunt cai prin care il obligam pe Dumnezeu sa ne ofere recompense. Ele sunt rodul prezentei lui Dumnezeu in noi. A exclude faptele bune din urcusul spre indumnezeire, inseamna a accepta invatatura protestanta, conform careia natura umana a fost distrusa de pacat si ea nu mai poate face fapte bune.

[dianagroza]

În prealabil postat de Iosif77

Eu nu cred ca, pentru faptele mele rele, pot arunca responsabilitatea asupra diavolului.

Dar cred ca faptele mele bune nu sunt meritul meu ci al lui Dumnezeu.
Nu este o superspiritualitate pioasa. Biblia ma indreptateste sa cred asa:

1. Orice avem bun in noi vine de sus.

Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. Iacov 1:17

2. Orice atitudine buna, orice gand bun, orice sfat bun, orice fapta buna nu este de la mine.
Am primit-o in dar de la Dumnezeu.

Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?1 Corinteni 4:7

3. Orice fapta buna pe care o fac, de fapt Dumnezeu a pregatit-o mai dinainte pentru ca eu sa o pot face astazi.

Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.Efeseni 2:10

.

Pai si daca faci mai multe fapte rele inseamna ca Dumnezeu nu ti-a pregatit mai multe fapte bune, si asa nu poti sa fii mantuit. Cam asa ceva inteleg eu. In final, de fapt Dumnezeu este vinovat de putinele fapte bune si doar tu vinovat de cele rele. Parca am vorbi despre persoane diferite.
Pai si normal ca tot ce este bun este de la Dumnezeu, dar pentru faptele noastre noi ne facem responsabili, precum Adam si Eva. Daca ei au cazut inseamna ca nu au primit de la Dumnezeu gandul bun, fapta buna sau atitudine buna si de asta au fost alungati din Eden?

În prealabil postat de Iosif77

Dupa cum am aratat mai sus, sunt crestini care cred ca faptele bune nu sunt meritul lor si, prin urmare, nici mantuirea este meritul lor. Este un dar al lui Dumnezeu.

Daca faptele bune conduc la a fi mantuit, dar nu din meritul meu, atunci care este rostul?
Care este rostul meu pe pamant, daca nu acela de a ma feri de pacate si axa pe fapte bune pentru a ajunge la fericire? Deci care este meritul meu ca om pacatos?