Despre spirala tacerii

[savonarola]

DESPRE SPIRALA TĂCERII
(Prelucrat după: Virgiliu Gheorghe, Efectele televizinii asupra minţii umane).

Într-un articol trecut scriam despre rolul televizorului în viaţa noastră. Am văzut atunci impactul micului ecran asupra imaginaţiei(care este redusă seminificativ până la pierderea „vederii interioare”), asupra creierului, asupra lecturii şi scrisului(care pierd tot mai mult teren, deoarece presupun mai mult efort). Răul cel mai mare, spuneam atunci, promovat de televizor, este atitudinea mentală pasivă. În faţa televizorului, nu mai gândim, nu mai reflectăm ce este bun sau rău, deoarece o fac alţii în locul nostru. Parcă ar vrea să ne spună: „Trăiţi-vă viaţa! De restul ne ocupăm noi”. Inversarea valorilor în lumea TV este la fel de nocivă pentru că ghidează lumea „reală” în viaţa de zi cu zi. Iar efectul subliminal(mesajul din spatele imaginii) ghidează persoanele ca nişte roboţi. Televizorul iţi spune ce trebuie să cumperi şi tu chiar aşa faci. Dar, chiar ai nevoie? Chiar este cel mai bun produs?Cu alte cuvinte, televizorul este prietenul ce ne trădează cel mai des, când ne este lumea mai dragă.Acum, să vedem şi alte părţi ascunse ale televizorului.Cum reuşeşte televizorul să ne menţină atenţi, ba chiar să ne captiveze? Orice program TV(film, emisiune, ştiri) este făcut din anumite schimbări rapide de cadru, rotiri ale camerei de filmat, apropieri-depărtări ale camerei, suprapuneri de imagini, zgomote bruşte, care provoacă din partea telespectatorului un răspuns numit reacţie orientată, iar efectul este menţinerea privirii asupra ecranului. Creierul este stimulat si răspunde prin concentrarea atenţiei în acea direcţie.Un alt efect, ba chiar o armă a mass-media este efectul de spirală sau spirala tăcerii. Cei ce împărtăşesc opinia majoritară(care poate fi greşită) o susţin în orice mediu pe când cei ce adoptă opinia minoritară tac din teama de a nu stârni ostilităţi. Şi astfel se formează o spirală a tăcerii( a se vedea atitudinea faţă de avort, contracepţie, divorţ, căsătorie de probă, libertinaj..., mai ales în emisiunile TV). Vom vedea mai jos cum acţionează aceasta în privinţa vieţii afective.Motivul acestei tăceri? „Oamenii se tem de izolare mai mult decât de eroare”(Alexis de Tocqueville). Oamenii se tem să fie singuri, chiar dacă au dreptate. În lumea TV, adevărul îl dau statisticile, majoritatea, chiar dacă nu suntem de acord cu ea. Ne este temă să fim arătaţi cu degetul, să fim marginalizaţi, să suferim pentru crezul nostru, şi atunci ne dăm de partea celui care ţipă mai tare. Să nu uităm însă: binele nu face zgomot şi zgomotul nu face bine. Dacă vom fi convinşi de ceea ce credem, atunci ne vom da şi viaţa pentru crezul nostru.Televiziunea determină o gândire nihilistă. Valorile nu mai sunt valori, ba mai mult ele sunt stabilite individual. Autoritatea este contestată: copiii sau tinerii se comportă ca şi cum ei înşişi s-ar fi născut pe sine şi, deodată, au şi devenit geniali. Parcă lumea s-ar fi născut odată cu ei. Au toate drepturile, dar nicio obligaţie. Ei le ştiu pe toate. Aşa arată noua generaţie pe micul ecran. Dar, de fapt, aceasta este realitatea? Într-un articol, tinerii se apărau: „noi nu suntem cei de la TV”. În lumea TV, Dumnezeu nu apare. Se creează o lume în care nu este nevoie de el şi suntem tentaţi să-l trimitem pe Dumnezeu la periferia vieţii noastre. Dar oare chiar putem trăi fără el?!? Să ne imaginăm o dimineaţă în care soarele nu ar mai răsări: am mai putea trăi?Percepţia este erotizată şi ea de lumea TV. Micul ecran ne educă ochiul să se uite cu necuviinţă, cu neruşinare şi chiar cu desfrânare la feţe şi la trupuri, să pătrundă în intimitatea vieţii personale a altor oameni: înveţi să doreşti învăţând să vezi. În lumea TV, celălalt este folosit ca un obiect pentru obţinerea plăcerii.Vizionarea TV accentuează tinerilor sentimentul că „toată lumea a făcut-o”, adică are o viaţă sexuală. Se ajunge până acolo că în şcoli, licee, ruşinea(de a nu fi în rândul lumii) să-i determine pe tinerii să declare că au început viaţa sexuală, chiar dacă nu e aşa. Însă, în lumea TV, se promovează libertatea totală. Şi, în lumea reală, se tace, se tace, se tace...formându-se o spirală a tăcerii.Lumea TV este o lume violentă. Bombardaţi cu violenţă(a se vedea „ştirile de la ora cinci”) oamenii nu mai percep suferinţa semenilor lor, considerând-o normală. Obişnuiţi cu suferinţa, nu o mai luăm în seamă. Mai mult, ea a devenit, în lipsa credinţei, un mod de manifestare a nemulţumirii(„mă revolt, deci exist”), de a arăta că suntem „cineva”. Putem trăi într-o lume care respiră numai violenţă?Aşadar, televizorul este un străin care pătrunde în casele noastre. Mai mult decât o persoană, el este o lume cu care ne împrietenim şi în care investim mai mult decât în cei apropiaţi. Lumea Tv ne pretinde numai pentru ea şi ne şopteşte: „există o altă viaţă mai bună decât monotonia familială iar tu meriţi această viaţă”.Decizia îţi aparţine, dar şi consecinţele!
Tu decizi dacă „străinul” îţi este amic sau inamic.Nu crede chiar tot ce ţi se spune la TV.Ce este adevărat pentru tine: ceea ce spune televizorul sau ceea ce trăieşti în realitate? (va urma).



Vezi linkul:
http://www.sfantacrucebacau.ro/spiri...atid=41%3Agand