Ce inseamna sa ne rugam neincetat?

[George.m]

Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca rugaciunea neincetata "sta in a avea mintea alipita de Dumnezeu cu evlavie multa si cu dor si a atarna pururea cu nadejdea de El si a te increde in El in toate, orice ai face si ti s-ar intampla.

Aflandu-se in aceasta dispozitie, Apostolul zicea: Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau stramtorarea? s.a.m.d. Si dupa putin: Sunt incredintat ca nici viata, nici moartea, nici ingerii. Sau iarasi: in toate obijduiti, dar nu striviti, in mare cumpana, dar nu deznadajduiti, prigoniti, dar nu napastuiti, trantiti jos, dar nu nimiciti. Totdeauna purtam in trup moartea Domnului Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru muritor.

In astfel de dispozitie aflandu-se Apostolul, neincetat se ruga. Caci in toate cele ce facea si i se intampla, atarna cu nadejdea de Dumnezeu. De aceea toti sfintii cand se aflau in necazuri se rugau neincetat ca sa dobandeasca aptitudinea dragostei. Si de aceea zicea Apostolul: Deci cu dulceata ma voi lauda intru neputintele mele, ca sa locuiasca intru mine puterea lui Hristos. Iar putin mai departe: Cand sunt slab, atunci sunt tare.

Dar vai noua, netrebnicilor, ca am parasit calea Sfintilor Parinti si de aceea suntem pustii de orice rod duhovnicesc".

[glykys]

Au venit odată la avva Luchie cel din Ennat nişte călugări ce se zic evhite, adică rugători. Şi i-a întrebat pe ei bătrânul: care e lucru mâinilor voastre? Iar ei au zis: noi nu pipăim lucrul cu mâinile, ci precum zice apostolul, neîncetat ne rugăm.1(I. Tes. V, 17.) Şi a zis bătrânul: nu mâncaţi? Şi au zis: da, mâncăm. Şi le-a zis lor: apoi când mâncaţi, cine se roagă pentru voi? Iarăşi le-a zis lor: nu dormiţi? Şi au zis: da, dormim. Şi a zis bătrânul: apoi când dormiţi, cine se roagă pentru voi? Şi nu au găsit să-i răspundă la aceasta. Şi le-a zis lor: iertaţi-mă, iată nu faceţi cum ziceţi. Iar eu vă arăt vouă că lucrând lucrul cu mâinile mele, neîncetat mă rog. Şed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi puţinele smicele ale mele şi împletindu-le funie, zic: miluieşte-mă, Dumnezeule, după marea mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea!2(Psalm 50). Şi le-a zis lor: nu este rugăciune aceasta? Şi au zis ei: este. Şi a adaus bătrânul: când petrec toată ziua lucrând şi rugându-mă, fac mai mult sau mai puţin decât şaisprezece bani. Şi dau dintr-înşii la uşă doi şi ceilalţi îi cheltuiesc la mâncare. Şi se roagă pentru mine cel ce ia doi bani, când mănânc sau dorm. Şi cu darul lui Dumnezeu se împlineşte la mine cuvântul acela ce zice: neîncetat vă rugaţi!

În prealabil postat de O p e t h

Nu stiu ce combinatie sunt,dar ma duc sa imi iau o cafea

Esti crestin cu indoieli, ai uitat pe drum Cui te inchini si in numele Cui ai fost botezat ...

[Sanduu]

Sa spun si eu ce am auzit, Parintele Arsenie Papacioc spunea ca :cine se roaga atunci numai cind se roaga nu se roaga.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Sanduu

Sa spun si eu ce am auzit, Parintele Arsenie Papacioc spunea ca :cine se roaga atunci numai cind se roaga nu se roaga.

corect. chiar si un gand bun pentru cineva, tot o rugaciune este.

[rugati-va neincetat]

Zis-a un batrin: " Precum vederea este mai mare decit toate simturile, asa si Rugaciunea este mai mare decit toate faptele cele bune " (Pateric, cap. 22)

" Când încetează rugăciunea, începe păcatul " (Sf Efrem Sirul)

„ Eu dorm, dar inima Mea veghează " (imparatul Solomon - Cântarea Cântărilor 5, 2).

" Cine se roaga numai cand se roaga, acela nu se roaga " (Pr Arsenie)

" Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. " (Psalm 33,1)


Chiar daca ar lucra cineva poruncile lui Dumnezeu si s-ar ruga cu mintea din inima, nu va putea avea pe Dumnezeu aproape de el de nu va avea si dreapta credinta si de nu il va marturisi prin cuvintele si faptele sale, dupa invatatura apostolica a Bisericii Ortodoxe. Acest lucru ni-l arata Duhul Sfint cind zice: Aproape este Domnul de toti cei ce Il cheama pe El intru adevar (Psalm 144, 18).

Rugaciunea in duhul sau in duh, este rugaciunea cea gindi-toare, adica tainica, pe care o face omul cu mintea, in inima sa. Cind ne rugam cu mare credinta si evlavie si cind, cu darul lui Dumnezeu, se unesc gindurile mintii cu simturile inimii noastre in timpul rugaciunii iar ochii ne izvorasc lacrimi, atunci ne rugam in duh si in adevar, adica din inima. Aceasta este cea mai inalta treapta a rugaciunii crestine.

Cind auzim pe marele Apostol Pavel, zicind: Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea (I Corinteni 14, 15), sa intelegem ca despre rugaciunea in duh si in adevar vorbeste aici, care este tot una cu rugaciunea duhovniceasca ce se face de cineva cu mintea in inima sa. La fel, cind auzim pe Mintuitorul, zicind: Tu insa cind te rogi, intra in camara ta si, inchizind usa ta, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie (Matei 6, 6), sa stim si sa intelegem ca despre rugaciunea cea tainica si ginditoare pe care o face omul cu mintea in camara inimii sale, este vorba.

Despre aceeasi inalta rugaciune, vorbeste Sfintul Apostol Pavel cind zice: Vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii decit zeci de mii de cuvinte intr-o limba straina (I Corinteni 14, 19). La aceasta ne indeamna si psalmistul care zice: Dintru adinc am strigat catre Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu. Acelasi lucru ne spune si inteleptul Solomon, zicind: Eu dorm, dar inima mea vegheaza (Cintarea Cintarilor 5, 2). Caci, altoindu-se rugaciunea in inima noastra prin Duhul Sfint, face ca inima sa se roage neincetat, dupa porunca data de marele Apostol Pavel, care a zis: Neincetat va rugati (I Tesaloniceni 5, 17). Cu aceasta rugaciune duhovniceasca din inima se ruga si psalmistul David, zicind: Strigat-am cu toata inima mea: Auzi-ma Doamne! Indreptarile Tale voi cauta (Psalm 118, 145).


Sfintii in rugaciunea lor, lumineaza de zeci de ori mai tare decat soarele. Aceia au fost rugatorii cei mai inalti.
Se aprindeau ca Soarele si umpleau Cerul de lumina lor.

Noi insa, suntem minusculi. Ce putem insa, e sa ne smerim pt si sa cersim milă. De vrednicie nu va putea fi vorba niciodata. De ce ?
- Pentru iubirea de sine, parerea de sine, multumirea de sine, grija de sine, dorul de sine, slava desarta si mandria.
Am decazut, sub firea noastra umana! Ne-am razvratit impotriva lui Dumnezeu, si ne razvratim in fiecare clipa. Ne indreptatim noi, iar pe Dumnezeu il scoatem vinovat.
Toate aceste duc la o singura concluzie. Nu ne rugam cu zdrobire de inima (desi rostim Psalmul 50 foarte des) si nu suntem sinceri.

Vom da raspuns pt: lipsa de dragoste, falsitate, lipsa de jertfa, ignoranta, cinism, sarcasm, paruta intelepciune, fumuri in cap, si mandrie.