"Adevarata stiinta duce la credinta"

[laurastifter]

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) afirma, în scrierile sale, faptul că lucrurile nu sunt rele în sine, dar pot deveni bune sau rele în funcţie de modul în care le întrebuinţăm. De exemplu, Sfântul Maxim spunea că nu mâncarea este rea în sine, ci lăcomia pântecelui; nu banii, ci iubirea de bani (arghirofilia) etc.
Cred că, pornind de la această idee, am putea ajunge la concluzia că ştiinţa omenească nu este rea în sine, căci are ca obiect de studiu lumea creată, universul (cosmos = armonie, frumuseţe, podoabă) la care se referă autorul biblic atunci când afirmă că, în ziua creaţiei, "toate erau bune foarte".
Ştiinţa nu este în conflict cu religia noastră creştină! Oare Adam n-a lucrat ca un adevărat om de ştiinţă, atunci când a pus fiecărei creaturi numele potrivit? Denumirea animalelor - realizarea ştiinţifică a protopărintelui nostru - a avut loc chiar înainte de căderea în păcat şi (de ce să nu recunoaştem?) a fost o izbândă esenţială a raţiunii omeneşti, fără de care tare greu s-ar mai descurca biologii moderni... :)
Ştiinţa nu poate fi considerată ca negativă în sine, căci este realizată de către raţiunea umană - chipul lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu ni Se descoperă inclusiv prin creaţie (Revelaţia naturală), potrivit Psalmistului care exclamă: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Psalm 18, 1; vezi şi Romani1, 19-20).
Ştiinţa poate fi "bună foarte", întocmai ca obiectul ei de studiu, dacă o dăruim lui Hristos, aşa cum magii de la Răsărit au reuşit să transforme până şi pseudoştiinţa astrologiei într-un mijloc de aflare a lui Dumnezeu-Omul.
În caz contrar... ştiinţa poate deveni o patimă, un mijloc de distrugere sau chiar un idol. Tot ceea ce se face pentru Dumnezeu şi conform voinţei Sale este pozitiv. De aceea, doar despre ştiinţa folosită în scopuri rele se poate afirma că este rea, dăunătoare, chiar demonică. Mai corect spus: nu ştiinţele în sine sunt rele, dar pot fi utilizate în scopuri negative şi, din acest motiv, anumite realizări ştiinţifice (precum bomba atomică, de exemplu) pot fi considerate ca rele şi deci inacceptabile pentru noi, creştinii.
De exemplu: chimia este bună, dacă se foloseşte pentru fabricarea de medicamente sau pentru alte scopuri binecuvântate de Domnul; este rea, practicată cu scopul inventării de arme sau în alte moduri anticreştine. Alt exemplu mult mai familiar nouă, din păcate: medicii ginecologi au şansa şi vocaţia de a contribui la venirea pe lume a bebeluşilor, dar, în virtutea liberului arbitru, pot deveni şi călăi neînduplecaţi ai pruncilor nenăscuţi.
Oare nu cumva şi teologia academică, ştiinţa noastră cea mai dragă, se înscrie în acelaşi principiu? Cred că da: poate fi practicată pentru mărturisirea lui Hristos, dar şi... pentru formularea unor erezii (vezi, în acest sens, modul de "teologhisire" al ereziarhilor din perioada Bisericii primare).

Dumnezeu să ne ajute să folosim spre slava Sa cunoştinţele noastre, astfel încât înţelepciunea noastră să nu devină "nebunie înaintea lui Dumnezeu", ci dar bine primit!

Doamne ajută!

[Ekaterina]

"In realitate, marii savanti au crezut in Dumnezeu. Galileo Galilei, Johannes Kepler, Robert Boyle, Mihail Vasilievici Lomonosov, Blaise Pascal, Gottfried Leibniz, Isaac Newton, Michael Faraday, James Joule, Lord Kelvin, James Maxwell, toti acestia credeau cu tarie in Dumnezeu.

Astronomul Johannes Kepler (1571-1630), unul dintre intemeietorii Astronomiei moderne, spunea: Cred numai si numai in slujirea lui Hristos. Intentionam sa devin teolog, dar vad acum ca prin stradaniile mele Dumnezeu este slavit si in astronomie, intrucat cerurile spun slava lui Dumnezeu.

Fizicianul Isaac Newton (1642-1727), descoperitorul legii gravitatiei universale, minunandu-se de armonia sistemelor ceresti, spunea: Acest sistem extraordinar al soarelui, planetelor si cometelor poate sa apara doar din lucrarea unei Fiinte inteligente si atotputernice.

Fizicianul James Joule (1818-1889), unul dintre intemeietorii Termodinamicii, marturisea: Dupa cunoasterea si implinirea voii lui Dumnezeu, urmatorul meu tel este sa cunosc cat pot de mult despre atributele Sale intelepciunea Sa, puterea si bunatatea Sa, asa cum sunt ele aratate de lucrarea mainilor Sale.

Fizicianul William Thomson (Lord Kelvin, 1824-1907) a zis: Pretutindeni in jurul nostru se afla dovezi coplesitoare ale unui proiect divin. Conceptia ateista mi se pare atat de lipsita de sens, incat nici nu o pot exprima in cuvinte.

Medicul Nicolae Paulescu (1869-1931), descoperitorul insulinei, combatand teoria ateista a evolutiei speciilor, a zis: Generalizari nejustificate, rationamente defectuoase iata firul cu care este cusuta doctrina transformarii speciilor. In urma cercetarilor biologice, el a ajuns la urmatoarea concluzie: Viata este efectul a doua cauze imateriale: una, cauza secundara sau sufletul – unica pentru fiecare fiinta vietuitoare; alta, cauza primara, sau Dumnezeu – unica pentru totalitatea fiintelor vietuitoare.

Adevaratul om de stiinta ajunge la concluzia existentei Ziditorului. Studiind stiintele in continuare, el cauta intelepciunea Ziditorului aratata in zidiri. De aceea Sfantul Grigorie Palama zice: Deci care ar trebui sa fie lucrarea si telul celor ce cauta intelepciunea lui Dumnezeu din zidiri? Oare nu dobandirea adevarului si slavirea Ziditorului? Aceasta este vadit tuturor. Insa cunoasterea filosofilor pagani este departe de amandoua aceste teluri. Adica filosofii pagani nu au fost in stare sa faca trecerea mintala de la zidire la Ziditor. Sa laudam si noi si sa ne minunam contempland aceasta mareata lucrare a lui Dumnezeu: toata zidirea cea vazuta. Inca si inteleptii elinilor o lauda si o admira, cercetand-o. Insa noi facem aceasta spre slava Ziditorului, in vreme ce ei impotriva slavei Lui. Caci ei slujesc in chip nefericit fapturii, in loc sa-l cinsteasca pe Cel ce a zidit-o".

Dialoguri despre Stiinta si Credinta, de Ioan Vladuca

[Eugen7]

În prealabil postat de Ekaterina

Adevaratul om de stiinta ajunge la concluzia existentei Ziditorului.

Daca este ajutat de Dumenzeu, de teologie, de Biserica, sa isi continue onest, liber activitatea sa stiintifica ... caci multi dusmani are omul de stiinta si stiinta: filozofii atei, duhurile necurate, satana... ifatuarea intelectuala, desfranarea intelectuala, mandria si slava desarta!!!

În prealabil postat de Ekaterina

Studiind stiintele in continuare, el cauta intelepciunea Ziditorului aratata in zidiri.

Afirmatia dvs este eronata si tendetioasa.
Stiinta nu isi propune nici sa infirme nici sa confrime un Ziditor, Creator. Din punct de vedere filozofic si teologic, stiinta este neutra.

Scopul stiintei este acela de a explica modului in care functioneaza universul.

Stiinta se defineste ca fiind: studiul naturii (exclusiv a obiectelor si fenomenelor materiale) prin observatie si rationament.

Batalia cumplita se da insa intre teologie si filozofie. Cum intrpretam datele stiintifice? Ce sens le dam?
1) Un sens teologic care sa afirme inechivoc existenta Creatorului si astfel oamenii sa slaveasca pe Dumnezeu: "Domane Tu toate cu intelepciune le-ai facut"?
2) Un sens filozofic ateu: totul este intamplare... universul functioneaza in acest mod fara un scop anume. Omul nu are "voie" sa caute un sens al existentei... (iata una din marile dracovenii ale epocii noastre).

Asadar sa luam aminte fratilor. Domnul Iisus Hristos sa ne lumineze cu harul Sau.

În prealabil postat de Ekaterina

De aceea Sfantul Grigorie Palama zice: Deci care ar trebui sa fie lucrarea si telul celor ce cauta intelepciunea lui Dumnezeu din zidiri? Oare nu dobandirea adevarului si slavirea Ziditorului? Aceasta este vadit tuturor. Insa cunoasterea filosofilor pagani este departe de amandoua aceste teluri. Adica filosofii pagani nu au fost in stare sa faca trecerea mintala de la zidire la Ziditor. Sa laudam si noi si sa ne minunam contempland aceasta mareata lucrare a lui Dumnezeu: toata zidirea cea vazuta. Inca si inteleptii elinilor o lauda si o admira, cercetand-o. Insa noi facem aceasta spre slava Ziditorului, in vreme ce ei impotriva slavei Lui. Caci ei slujesc in chip nefericit fapturii, in loc sa-l cinsteasca pe Cel ce a zidit-o".
Dialoguri despre Stiinta si Credinta, de Ioan Vladuca

Slava Domnului intru Sfintii Sai (precum Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Ioan Damaschin, Sfantul Simeon Noul Teolog, Safantul Nichita Stithatul, Sfantul Luca al Crimeei, Sfantul Serafim de Sarov...).

Tot Sfantul Grigorie Palama afirma: "stiinta este buna daca este folosita cu masura... caci vai de omul care isi risipeste viata in stiinta si nu ia aminte la sufletul sau". Consider ca putem vorbi in acest caz de desfranare intelectuala.
http://www.cartiortodoxe.ro/cartea-c...itru,-pr..html
"Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama - Pr.Prof. Dumitru Staniloae"

[Eugen7]

Si pentru ca veni vorba de credinta...

Deplinatatea actiunii credintei este cunosterea lui Iisus Hristos. Doar atunci vom striga impreuna cu Iov: " Din spusele unora si ale altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. Pentru aceea ma urgisesc eu pe mine insumi si ma pocaiesc in praf si cenusa ". (42, 5-6).

"noi am crezut si am cunoscut ca TU este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu" (Ioan 6)
"noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut marturisim" (Ioan 3)
"cum pot eu sa vorbesc de rau pe Dumnezeu cand simt Duhul Sau in pieptul meu" (Iov)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Afirmatia dvs este eronata si tendetioasa.
Stiinta nu isi propune nici sa infirme nici sa confrime un Ziditor, Creator. Din punct de vedere filozofic si teologic, stiinta este neutra.
Scopul stiintei este acela de a explica modului in care functioneaza universul.

Ekaterina a dat un citat, nu e afirmatia ei. Iar afirmatia din citat nu este eronata sau tendentioasa, poate nu ai inteles sensul. Este foarte corecta si adevarata din punct de vedere al credintei. Este legata de propozitia dinainte: "Adevaratul om de stiinta ajunge la concluzia existentei Ziditorului. Studiind stiintele in continuare, el cauta intelepciunea Ziditorului aratata in zidiri."
Adica omul de stiinta credincios cerceteaza adevarul gandindu-se ca pe toate le-a facut Dumnezeu. Si vede intelepciunea cu care le-a facut Dumnezeu pe toate, pentru ca de fapt toul este o minune, dar noi fiind obisnuiti cu ele nu ne mai dam seama, credem ca e ceva obisnuit.
Asa gandeau si oamenii de stiinta in trecut, unii chiar afirmau cat de frumos a facut Dumnezeu totul. Si in vest la inceput cei ce se ocupau cu stiinta cautau sa vada cum a facut Dumnezeu toate lucrurile. Dar apoi au parut ateii si nu mai credeau ca exista un Creator, asa ca au incercat sa separe stiinta de orice credinta.
De un secol si ceva au trecut nu de la ce se poate observa si experimenta la speculatii despre macrounivers si microunivers. Si au tot lansat teorii, celor mai plauzibile le-au dat temporar credit si asa avem azi unele teorii bazate mai mult pe filozofie, nu pe stiinta (cele despre macrocosmos si microcosmos). Pe timpul lui Einstein se sustinea ca exista eter in univers, Einstein a trecut in ipoteza ca nu exista si pe baza acestei ipoteze a lansat teoriile sale.

[catalin2]

Asadar stiinta si ortodoxia nu sunt niciodata incompatibile, dar e vorba doar de stiinta adevarata, si nu de speculatiile filozofice transformate apoi in teorii care contravin credintei.

[Eugen7]

În prealabil postat de catalin2

stiinta si ortodoxia nu sunt niciodata incompatibile, dar e vorba doar de stiinta adevarata, si nu de speculatiile filozofice transformate apoi in teorii care contravin credintei.

Sunt intru totul de de acord cu acesta asertiune.

Precizez insa ca stiinta adevarata este cea care nu isi depaseste limitele: studiul modului de functionare al universului prin observatie si rationament.

Astfel stiinta nu va putea spune niciodata care este cauza si scopul acestui mod de functionare al universului. Doar teologia poate oferi raspunsul adevarat la aceste intrebari. Filozofia il intuieste... dar "taramul" filozofiei are marele dusman: demonul madriei, infatuarea intelectuala al carui tinta este inechvoca: ateismul (culmea mandriei si a nebuniei: nu avem nevoie de Dumenzeu... nu exista pronie). Asta nu inseamna ca nu exista si filozofi care au intutit ca in om constiinta este glasul chipului lui Dumnezeu, deci implicit nu doar exista Dumnezeu dar omul comunica cu Dumnezeu prin intermediul constiintei: Socrate spre exemplu.

Sfintii Parinti filocalici afirma inechivoc (asemenea lui Socrate): de vrei sa stii daca ceea ce faci este dupa voia lui Dumnezeu sau nu, asculta-ti constiinta. (Referinta Sf. Nichita Stitathul - Viata Sfantului Seimeno Noul Teolog). Desigur ca in Biserica constiinta si comunicarea cu Hristos Iisus prin intermediul Sfintelor Taine, prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu este la un nivel de neimaginat pentru filozofi... caci Sfintii Parinti Filocalici l-au vazut pe Dumnezeu (harul Sau, energia Sa) asa cum Sfintii Moise si Sfantul Ilie l-au vazut pe Tabor... si asa cum l-au vazut pe Tabor Sfintii Apostoli Petru, Ioan, Iacov...
Doar in Biserica, prin Sfintele Taine intru Hristos Iisus apare constiinta hristificarii, indumnezeirii omului prin harul lui Dumnezeu.

Acolo pe Tabor, ravna Sfantului Ilie Tesviteanul a fost implinita deplin, acolo pe Tabor la Schimbarea la fata, inima (intelectul, dragostea) Sfantului Ilie Tesviteanul care ardea de dragostea lui Dumnezeu caci voia sa il vada pe Dumnezeu... s-a saturat si s-a odhnit deplin.
In perioada Vechiului Testament Sfantul Ilie Tesviteanul nu a putut sa il vada pe Dumnezeu... a vazut doar urma Lui "ca o boare de vant" care il tragea pe Sfatnul Ilie Tesviteanul catre Tabor... catre Schimbarea la Fata.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[grigoras gherase]

În prealabil postat de laurastifter

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) afirma, în scrierile sale, faptul că lucrurile nu sunt rele în sine, dar pot deveni bune sau rele în funcţie de modul în care le întrebuinţăm. De exemplu, Sfântul Maxim spunea că nu mâncarea este rea în sine, ci lăcomia pântecelui; nu banii, ci iubirea de bani (arghirofilia) etc.
Cred că, pornind de la această idee, am putea ajunge la concluzia că ştiinţa omenească nu este rea în sine, căci are ca obiect de studiu lumea creată, universul (cosmos = armonie, frumuseţe, podoabă) la care se referă autorul biblic atunci când afirmă că, în ziua creaţiei, "toate erau bune foarte".
Ştiinţa nu este în conflict cu religia noastră creştină! Oare Adam n-a lucrat ca un adevărat om de ştiinţă, atunci când a pus fiecărei creaturi numele potrivit? Denumirea animalelor - realizarea ştiinţifică a protopărintelui nostru - a avut loc chiar înainte de căderea în păcat şi (de ce să nu recunoaştem?) a fost o izbândă esenţială a raţiunii omeneşti, fără de care tare greu s-ar mai descurca biologii moderni... :)
Ştiinţa nu poate fi considerată ca negativă în sine, căci este realizată de către raţiunea umană - chipul lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu ni Se descoperă inclusiv prin creaţie (Revelaţia naturală), potrivit Psalmistului care exclamă: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Psalm 18, 1; vezi şi Romani1, 19-20).
Ştiinţa poate fi "bună foarte", întocmai ca obiectul ei de studiu, dacă o dăruim lui Hristos, aşa cum magii de la Răsărit au reuşit să transforme până şi pseudoştiinţa astrologiei într-un mijloc de aflare a lui Dumnezeu-Omul.
În caz contrar... ştiinţa poate deveni o patimă, un mijloc de distrugere sau chiar un idol. Tot ceea ce se face pentru Dumnezeu şi conform voinţei Sale este pozitiv. De aceea, doar despre ştiinţa folosită în scopuri rele se poate afirma că este rea, dăunătoare, chiar demonică. Mai corect spus: nu ştiinţele în sine sunt rele, dar pot fi utilizate în scopuri negative şi, din acest motiv, anumite realizări ştiinţifice (precum bomba atomică, de exemplu) pot fi considerate ca rele şi deci inacceptabile pentru noi, creştinii.
De exemplu: chimia este bună, dacă se foloseşte pentru fabricarea de medicamente sau pentru alte scopuri binecuvântate de Domnul; este rea, practicată cu scopul inventării de arme sau în alte moduri anticreştine. Alt exemplu mult mai familiar nouă, din păcate: medicii ginecologi au şansa şi vocaţia de a contribui la venirea pe lume a bebeluşilor, dar, în virtutea liberului arbitru, pot deveni şi călăi neînduplecaţi ai pruncilor nenăscuţi.
Oare nu cumva şi teologia academică, ştiinţa noastră cea mai dragă, se înscrie în acelaşi principiu? Cred că da: poate fi practicată pentru mărturisirea lui Hristos, dar şi... pentru formularea unor erezii (vezi, în acest sens, modul de "teologhisire" al ereziarhilor din perioada Bisericii primare).

Dumnezeu să ne ajute să folosim spre slava Sa cunoştinţele noastre, astfel încât înţelepciunea noastră să nu devină "nebunie înaintea lui Dumnezeu", ci dar bine primit!

Doamne ajută!

Minunat acest expozeu,drept pentru care,frate,iti multumesc si ma rog pentru sporirea harului tau.
As dori sa completez ce le spuse de tine,ca,Dumnezeu ne-a dat stiinta pentru al cunoaste mai in detaliu ,prin "intelegerea lucrurilor mainilor sale"cum spune si psalmistul.Prin urmare stiinta este luminarea mintii si nu intunecarea ei!O pleiada de oameni,de-a lungul existentei fiintei umane pe acest pamant,au incercat sa ne deturneze de la menirea noastra,folosind stiinta ca pe o bata impotriva lui Dumnezeu.La tot pasul auzi sau citesti acest slogan:oamenii de stiinta au demonstrat ca,Iisus nu a inviat,ca Biblia a fost scrisa de...,ca...Acesti oameni,care argumenteaza cu argumentele neargumentate de catre "oameni de stiinta"sunt fratii nostri,tot timpul nedispusi in a introspecta ei singuri,intelesul cuvantului Evangheliei!Sunt aceiasi frati ai nostri care azi,in loc a judeca miezul situatiei actuale din Romania cu propria lor judecata,fug pe posturile de televiziune sa vada si sa auda ce spun"oamenii de stiinta" de acolo,iau de bun ce aud si apoi te combat pe tine.Scriam intr-o alta postare despre comoditate,si spun si acum ca aceasta nu are nimic deaface cu indemnul lui Pavel la studiu, la cercetare pentru intelegerea cailor Domnului.Comoditatea ne ucide,mai intai,sufletul,apoi ne ucide si fizic,prin nepasarea fata de El si de semenii nostri,prin nepasarea fata de noi insine!In zilele noastre,comoditate este elementul principal prin care tatal minciunii ne desparte de Dumnezeu.Dealtfel,Domnul Iisus ne indeamna tot timpul la veghere!Vegherea este cea care ne pazeste de cadere,de pierderea mantuirii! Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem tot timpul treji!

[Eugen7]

În prealabil postat de laurastifter

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) afirma, în scrierile sale, faptul că lucrurile nu sunt rele în sine, dar pot deveni bune sau rele în funcţie de modul în care le întrebuinţăm. De exemplu, Sfântul Maxim spunea că nu mâncarea este rea în sine, ci lăcomia pântecelui; nu banii, ci iubirea de bani (arghirofilia) etc.
Cred că, pornind de la această idee, am putea ajunge la concluzia că ştiinţa omenească nu este rea în sine, căci are ca obiect de studiu lumea creată, universul (cosmos = armonie, frumuseţe, podoabă) la care se referă autorul biblic atunci când afirmă că, în ziua creaţiei, "toate erau bune foarte".
Ştiinţa nu este în conflict cu religia noastră creştină! Oare Adam n-a lucrat ca un adevărat om de ştiinţă, atunci când a pus fiecărei creaturi numele potrivit? Denumirea animalelor - realizarea ştiinţifică a protopărintelui nostru - a avut loc chiar înainte de căderea în păcat şi (de ce să nu recunoaştem?) a fost o izbândă esenţială a raţiunii omeneşti, fără de care tare greu s-ar mai descurca biologii moderni... :)
Ştiinţa nu poate fi considerată ca negativă în sine, căci este realizată de către raţiunea umană - chipul lui Dumnezeu din noi. Dumnezeu ni Se descoperă inclusiv prin creaţie (Revelaţia naturală), potrivit Psalmistului care exclamă: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Psalm 18, 1; vezi şi Romani1, 19-20).
Ştiinţa poate fi "bună foarte", întocmai ca obiectul ei de studiu, dacă o dăruim lui Hristos, aşa cum magii de la Răsărit au reuşit să transforme până şi pseudoştiinţa astrologiei într-un mijloc de aflare a lui Dumnezeu-Omul.
În caz contrar... ştiinţa poate deveni o patimă, un mijloc de distrugere sau chiar un idol. Tot ceea ce se face pentru Dumnezeu şi conform voinţei Sale este pozitiv. De aceea, doar despre ştiinţa folosită în scopuri rele se poate afirma că este rea, dăunătoare, chiar demonică. Mai corect spus: nu ştiinţele în sine sunt rele, dar pot fi utilizate în scopuri negative şi, din acest motiv, anumite realizări ştiinţifice (precum bomba atomică, de exemplu) pot fi considerate ca rele şi deci inacceptabile pentru noi, creştinii.
De exemplu: chimia este bună, dacă se foloseşte pentru fabricarea de medicamente sau pentru alte scopuri binecuvântate de Domnul; este rea, practicată cu scopul inventării de arme sau în alte moduri anticreştine. Alt exemplu mult mai familiar nouă, din păcate: medicii ginecologi au şansa şi vocaţia de a contribui la venirea pe lume a bebeluşilor, dar, în virtutea liberului arbitru, pot deveni şi călăi neînduplecaţi ai pruncilor nenăscuţi.
Oare nu cumva şi teologia academică, ştiinţa noastră cea mai dragă, se înscrie în acelaşi principiu? Cred că da: poate fi practicată pentru mărturisirea lui Hristos, dar şi... pentru formularea unor erezii (vezi, în acest sens, modul de "teologhisire" al ereziarhilor din perioada Bisericii primare).

Dumnezeu să ne ajute să folosim spre slava Sa cunoştinţele noastre, astfel încât înţelepciunea noastră să nu devină "nebunie înaintea lui Dumnezeu", ci dar bine primit!

Doamne ajută!

Subscriu asertiunii tale pertinente draga laurastifter.

Doresc sa preciez in ceea ce priveste teologia (in primul rand cea academica dar nu exclusiv) ca ereziile apar doar in lipsa corelarii adecvate intre teologie, teopraxie si teognosie... (evident: patristice, filocalice, ortodoxe).

Astfel consdier pertinenta imaginea unui scaunel cu trei pricoare, in care picioarele sunt cele trei aspecte (teologie, teopraxie, teognosie) ale vietii, atat a Bisericii cat si a persoanei credincioase, trebuie echilibrate la fiecare nivel (treapta)... altfel apare caderea (si moartea duhovniceasca definitiva si irevocabila). Deci ori se inainteaza (progreseza) in toate cele 3 simultan... ori mai bine ramanem unde suntem pe un nievel mai mic dar echilibrat, sigur, adevarat, smerit... in pocainta sincera.

Sfintii Parinti indeamna preotii in primul rand (dar nu exclusiv) sa nu uite un rol extrem de important al preotiei: rispirirea ignorantei duhovnicesti! Astazi acesta ingnoranta intelectuala cognitiva umana atinge aspecte multivalente extrem de complexe: teologie, filozofie, stiinta. Fara Hristos Iisus nu putem face nimic... fara harul Duhului Sfant... suntem orbi (cognitiv intelectual atat rational cat si contemplativ) si nu putem vedea (duhovniceste) pe Hristos Iisus care "si ieri si astazi si in veci este acealasi" (Evrei 13,8)

Doamne ajuta.Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[tabitha]

În prealabil postat de laurastifter

Ştiinţa nu este în conflict cu religia noastră creştină!

Data EXACTĂ la care A MURIT Iisus Hristos

Oamenii de ştiinţă au stabilit, după o analiză care leagă crucificarea lui Iisus Hristos de activitatea seismică din acea perioadă, ziua în care Mântuitorul a murit.

Conform Evangheliei după Matei, un cutremur puternic a zguduit zona iar cerul s-a întunecat atunci când Iisus Hristos stătea pe cruce, scrie Libertatea. Oamenii de ştiinţă au verificat datele seismice, geologice şi astrale existente din acea perioadă pentru a afla ziua cea mai probabilă în care a fost răstignit Iisus Hristos.Cercetătorii au stabilit astfel că Mântuitorul a murit pe cruce pe data de 3 aprilie, în anul 33.

Pe durata cercetării au fost analizate mostre de sol de pe lângă plaja Ein Gedi, apropiată de Marea Moartă. oamenii de ştiinţă au mers până la straturile mai adânci de sol pentru a descoperi două cutremure însemnate. Unul dintre cutremure s-a întâmplat în anul 31 Înainte de Hristos, iar celălalt în undeva în perioada 26-36, După Hristos.

Cercetătorii spun că al doilea cutremur a avut loc în timpul când Pilat din Pont era procuror în Iudeea. În ceea ce priveşte acest al doilea seism, se ştiau ziua şi luna, dar nu şi anul cu exactitate. După ce a pus cap la cap toate informaţiile astronomice, geologice şi pe cele din Biblie, oamenii de ştiinţa spun că data cea mai probabilă a crucificării lui Iisus a fost 3 aprilie 33.

sursa : realitatea.net