Până unde a putut să ajungă falsul creștinism al Apusului (de-acum globalizat)! Ce este drept, atunci când nu există creștinism autentic, creștinismul cel adevărat al Bisericii lui Hristos, unii se mulțumesc și se consolează și cu falsul creștinism al catolicismului. Ce era creștinismul apusean, și ce-a ajuns: manifestații de stradă, ale unei turme largi care merge la pieire. Avea dreptate sfântul Iustin Popovici referitor la pan-erezia falsului creștinism apusean: falsa împărăție a lui Dumnezeu propovăduită chiar și de la tronuri înalte, și de la etaje, acea falsă împărăție pe care Hristos a respins-o când a fost ispitit cu ea de Satan. Dar nu-i problemă că o primesc propovăduitorii creștinismului decăzut; apostazia catolicismului nu a fost una rapidă, dar a fost și este și devine una tot mai sigură. Când ești lipsit de viața cea adevărată în Hristos în Biserica cea adevărată nu prea mai ai multe de făcut, dacă tot vrei să îți mai dai o falsă liniștire conștiinței, decât să te bagi într-o turmă mare, amorfă, pseudo-spirituală, intrând în jocul zeului veacului acestuia; când nu ai viață în Hristos, merg și surogatele pe care le vând autoritățile catolicismului. Vorba vine, sunt și mulți (și unde-s mulți puterea crește, "iar dușmanul nu sporește") și mulți fiind începi și tu să te simți în siguranță; nu mai ai nevoie de spiritualitate, de Cruce și de Înviere, de răstignire, de moarte și de înviere mistică cu Hristos; falsa comuniune dată de prezența celorlalți, și ei la fel de nesiguri și de lipsiți de cunoaștere a adevăratei mântuiri și a adevăratei Biserici a lui Hristos, îți dă o falsă liniștire a conștiinței, specifică catolicismului, că "ți-ai făcut partea de dreptate, și de-acum te vei mântui". Câtă decadență, câtă propovăduire mincinoasă, câtă falsificare a adevăratei Evanghelii a mântuirii și a adevăratei Biserici a lui Hristos. Dacă vor merge tot în direcția asta catolicilor nu le va mai lua mult să îl primească cu osanale pe Antihristul, Falsul Profet al falsei evanghelii și al falsei mântuiri, a "mântuirii" nu prin biruința împotriva lumii și veacului acestuia, ci prin amestecarea și unirea tot mai deplină cu ea, până la mundanizarea din nefericire posibil ireversibilă. Vai de steaua catolicismului: propovăduire a falsei "împărății a lui Hristos"! După chipul lor mundanizat, după falsa lor religie și spiritualitate, după acestea și după altele asemenea și-au făurit idolul falsei împărății a lui Dumnezeu! De această falsă împărăție vor și avea parte! Împărăția cea adevărată a lui Hristos este rezervată pentru Biserica cea adevărată a lui Hristos, pentru aleșii lui Dumnezeu, nu pentru apostazia catolicismului, ce aleargă cu pași repezi spre închinarea adusă reprezentantului zeului veacului acestuia, precum și zeului. Ce roade amare poate să aibă tăgăduirea adevărului adevăratei evanghelii a mântuirii! Ce roade amare poate să aibă înlocuirea lui Hristos, a Dumnezeului-și-Om, și a tot ce implică legarea de Hristos, cu idolul umanismului papalist.
|