DE CE SUFERIM IN ACEASTA VIATA ?

[2io]

În prealabil postat de citystar

Revenim la ideea ca Dumnezeu e Atotputernic, deci EL poate feri un om de pacate fara sa-l chinuie toata viata. Nu ? De ce Dumnezeu cauta calea cea mai groaznica si cea mai de durata de a-l feri de pacat. Si calea asta, suferinta, e generatoare de alte pacate, mult mai mari: deci Dumnezeu da suferinta oamenilor ca sa pacatuiasca mai mult. (nu-mi puteti zice ca omul care sufera nu pacatuieste, ba chiar mai mult)
Daca El pornunceste ca "omul X sa nu pacatuiasca" ar trebui sa se cutremure cerurile, si sa fuga toti diavolii de acel om, sa nu-l ispiteasca sa faca pacat (daca ziceti ca pacatele vin de la diavol) Ca doar Dumnezeu are puteri nelimitate, si poate actiona direct astfel incat sa-i fie bine si omului (ca Dumnezeu iubeste lumea).

Totusi diavolul se baga in mintea oamenilor, si Dumnezeu desi incearca sa-i ajute pe oameni (am patit eu cazul acesta) diavolul se baga in mintea omului si il face sa refuze ajutorul dat de Dumnezeu. De ce ? Asta se cheama bataie de joc nu iubire. Sau sa inteleg ca ajutorul care imi vine e de la diavol? Cum deosebesc ajutorul venit de la Dumnezeu de ajutorul venit de la diavoli ? Ca si diavolul invata pe oameni de bine (ca dovada, vrajitoarele ne cer sa mergem la biserica, sa ne rugam etc.)

Este în pateric o altă învătătură:

Un frate oarecare, fiind supărat de pofta curviei, a mers la un bătrân si si-a mărturisit neputinta si supărarea sa. Apoi l-a poftit să-L roage pe Dumnezeu pentru dânsul să-l izbăvească din acea supărare. Bătrânul, făcându-i-se milă de acel frate, s-a rugat lui Dumnezeu cu osârdie timp de sapte zile. În a opta zi iarăsi a venit fratele, după cum i-a fost lui porunca, si l-a întrebat pe el bătrânul, zicând: "Cum îti mai este, fiule?". Zis-a lui fratele: "Nicicum, părinte, nu m-am simtit mai usurat".
Bătrânul, auzind acestea, s-a mirat si, dacă s-a făcut seară si noapte, iar a început a se ruga pentru fratele. Si cu osârdie rugându-se el pentru fratele, a venit diavolul si, stând înaintea lui, a zis: "Crede-mă, bătrâne, că din ziua dintâi când ai început a te ruga lui Dumnezeu pentru acel frate, îndată am fugit si m-am depărtat de la dânsul. Dar el are dracul lui si pricina războiului lui sunt gâtlejul si pântecele, iar eu cu acestea nici o treabă nu am. El însusi îsi este pricinuitor războiului său, mâncând bine si dormind fără măsură. De acolo vine războiul de care suferă el". (23-296)

Citystar: vrajitoarele ne cer sa mergem la biserica, sa ne rugam etc.)

Vai de cei , pe care ajung vrajitoarele sa ii invete!!!

[cozia]

vrajitoarele ne cer sa mergem la biserica, sa ne rugam ...

Ce conteaza de la cine vin indemnurile respective, totul este sa ai discernamint si sa cerni totul.
Pentru a te aduce pe drumul cel bun, Dumnezeu lucreaza in cele mai ciudate si bizare feluri. Cine stie poate ca prinzi mai mult drag de Biserica la indemnurile unei vrajitoare care face Reiki, de exemplu, sau de la vre-o new age-ista-homeopata-naturista-chanellara care-ti vorbeste de civilizatia Lemuriana, cine poate stii?.

Cozia, atentie la civilizatia Lemuriana, sa nu aluneci pe panta cealalta...
Reiki mai merge; dar chiar New-Age?!??? TTT

[calator]

Ideile despre mantuire si mai ales cum se obtine ea poat destul de aluneacoase in sensul ca acestea pot avea niste consecinte neortodoxe sau nefolositoare. Scria cineva ca este deajuns numai sa crezi ca te vei mantui.Au fost sfinti care si in ultima clipa a vietii se gandeau ca s-ar putea sa nu fie mantuiti si ar mai fi vrut sa traiasca un pic.

Poate ca devenim uneori prea centrati pe mantuire: oare ma mantui ori nu ma mantui, lucrul x e spre mantuire sau nu e, daca sufar ma mantui sau sufar degeaba etc. Mantuirea e ca un examen degeaba crezi ca il treci atata timp cat nu ti-ai invatat lectia. Ce ar fi ca la fiecare pasaj invatat sa te intrebi: oare trec sau nu trec examenul. Sa traim cu bucurie, sa facem toate cu cat mai multa dragoste, sa avem o relatie stransa cu duhovnicul si sa implinim cat mai multe din cele ce stim ca ne sunt folositoare duhovniceste. Are grija Dumnezeu de mantuirea noastra.

Asa cum ziua e opusul noptii si nu se pot defini una fara alta la fel e si cu suferinta si fericirea. Cine plange din toata inima poate si sa rada din toata inima. Fiecare traieste viata cu o anumita intensitate. Dar Dumnezeu nu cred ca ne da "suferinte" sau "bucurii" ci pur si simplu avem niste situatii, imprejurari. Intr-o oarecare masura acestea nu pot fi influentate dar libertatea noastra sta in reactia pe care o putem avea la o situatie. Un necaz nu este un necaz ci doar o situatie. Noi il transformam in necaz sau in bucurie. Asta e marea noastra libertate si daca ne dam seama de ea o putem folosi daca nu ramane doar sa ne plangem.

Poveste:

Un om avea trei cai si intr-o zi acestia au fugit. Vecinii spuneau: ce nenorocire iar taranul raspunde : Poate ca da, poate ca nu

Intr-o zi se intorc cei trei cai cu inca tre iepe. Satenii: ce noroc! Taranul: poate ca da poate ca nu

Intr-o zi una din iepe l-a lovt pe baiatul taranului si i-a fracturat mana Vecinii: ce nenorocire! Taranul :poate ca da poate ca nu Incepe razboiul si toti tinerii sunt luati in armata mai putin baiatul taranului Vecinii: ce noroc, Taranul: poate ca da, poate ca nu

Povestea poate continua....

[dorinel78]

copiii care sufera... e cel mai dureros

[veilur]

Chiar, de ce suferim si aici dar si dincolo?(adica in iad). Pai eu cred ca suferim pentru alegeri gresite ce supara pe Dumnezeu, dar fiind inainte instiintati de catre El ca vom suferi daca vom alege asa!
In cocnluzie: suferim din simplul motiv ca noi ne facem viata o intreaga suferinta prin propriu mod de viata, asta pentru ca vrem sa traim dupa cum vrem noi, ca daca am trai dupa cum ar vrea Dumnezeu nu am mai avea de suferit nimica, ba dimpotriva, numai de castigat!

[consuela]

eu cred ca suferim atunci cand toate portile ne sunt inchise si nu gasim variante de iesire din situatii, sau poate unele cai exista dar degeaba, daca noi nu putem avea acces (sau cunostinta) de ele. Si se mai poate sa suferim din cauza greselilor noastre care se intorc ca un bumerang. Refuz sa cred ca platim greselile altora, ca in cazul asta D-zeu ar fi nedrept si nu vreau sa admit asa ceva- sa accept o nedreptate din partea lui D-zeu e ca si cand mi-as taia craca de sub picior.Pentru ca D-zeu nu poate fi inlocuit cu nimic mai bun sau mai corect decat El.

În prealabil postat de calator

Sa traim cu bucurie, sa facem toate cu cat mai multa dragoste, sa avem o relatie stransa cu duhovnicul si sa implinim cat mai multe din cele ce stim ca ne sunt folositoare duhovniceste. Are grija Dumnezeu de mantuirea noastra. [...]

Asa cum ziua e opusul noptii si nu se pot defini una fara alta la fel e si cu suferinta si fericirea. Cine plange din toata inima poate si sa rada din toata inima. Fiecare traieste viata cu o anumita intensitate. Dar Dumnezeu nu cred ca ne da "suferinte" sau "bucurii" ci pur si simplu avem niste situatii, imprejurari. Intr-o oarecare masura acestea nu pot fi influentate dar libertatea noastra sta in reactia pe care o putem avea la o situatie. Un necaz nu este un necaz ci doar o situatie. Noi il transformam in necaz sau in bucurie. Asta e marea noastra libertate si daca ne dam seama de ea o putem folosi daca nu ramane doar sa ne plangem.

nu stiu cati ani ai si cum ti-ai consolidat acest fel de a vedea lucrurile, dar ma bucur sa vad ca sunt crestini care gandesc asa.