![]() |
![]() |
|
#21
|
||||
|
||||
![]()
@Mandea77: alte articole din astea care dau raspunsuri categorice la intrebari ce-au macinat filosofii timp de mii de ani mai ai?
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur. User vechi: hmiron. User si mai vechi: scrabble. |
#22
|
|||
|
|||
![]()
ha, ha, ha ... horatiu, interesanta observatia ... si inca mai sunt preocupati, nu crezi ?
|
#23
|
||||
|
||||
![]()
Ambele articole din „Descopera” au titluri senzationaliste. Primul e o istorisire care nu duce nicaieri, nu spune nimic concret. Al doilea face referire la teorii aflate la limita stiintei si la chestii senzationaliste din emisiuni americanesti care numai stiintifice nu sunt.
__________________
Quidquid latine dictum sit, altum sonatur. User vechi: hmiron. User si mai vechi: scrabble. |
#24
|
|||
|
|||
![]()
Și Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea noastră." (Geneza 1,26)
Și Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflarea de viață; și omul a devenit un suflet viu. (Geneza 2,7) Crearea omului are loc în două faze: - Mai întâi Dumnezeu alcătuiește trupul omului, pe care îl formează din pământ. Corpul nostru conține aceleași elemente chimice ca și pământul arabil. A fost o senzație științifică, când în secolul trecut s-a descoperit că substanțele organice conțin aceiași atomi ca și materiile anorganice neînsuflețite. - La om mai este o altă componentă importantă: "… și El i-a suflat în nări suflarea de viață." Abia după insuflarea de către Dumnezeu în corpul material a duhului imaterial această creatură devine om. După unirea celor două părți diferite, „trup din pământ” și „duh din Dumnezeu”, ia naștere ceva cu totul nou, sufletul: "și omul a devenit un suflet viu". Două componente total diferite vin împreună și prin unirea lor dau naștere sufletului. Cuvântul „suflet” se întâlnește în Biblie cu înțeles dublu. El desemnează pe om atât în totalitatea lui cât și în una din cele trei componente care alcătuiesc omul: trup, suflet și duh (1 Tesaloniceni 5,23). Înțelesurile diverse ale cuvântului suflet întâlnite în Sfânta Scriptură I. În Vechiul Testament Inițial cuvântul ebraic nepeș înseamnă gâtlej (ca în Isaia 5,14), apoi în mod deosebit suflare, ca semn caracteristic al actului de respirație (Iov 41,21 - suflare) și prin aceasta se înțelege ceea ce face corpul viu: deci nepeș inițial nu se referea la un lucru ci la o stare, respectiv la un act. 1. Sub acest aspect prin suflet se înțelege în primul rând acea putere care face dintr-un corp o viață vie și dă naștere la actul numit mai înainte și îl menține. 2a. Cuvântul se folosește apoi cu privire la o ființă vie, și anume atât pentru oameni cât și pentru animale (compară cu Geneza 1,20 – viețuitoare; Geneza 2,7.19; 9,10; Levitic 17,11), unde de cele mai multe ori este combinat cu cuvântul „viu”. Cu privire la om, cuvântul suflet se referă în acest sens la o persoană, la omul însuși, ca în Geneza 42,21; 46,15; Numeri 5,6; Ezechiel 13,18 și versetele următoare, dar și Geneza 27,4.19.25.31; Numeri 11,6; Isaia 42,1; Plângerile lui Ieremia 3,24. „Sufletul meu” poate sta și pentru „eu” (ego) (Psalm 31,9.10; 42,2), ceea ce devine în mod deosebit clar acolo unde omul se roagă pentru mântuirea lui (Psalm 6,4; 22,21). „Un suflet” poate însemna simplu și „cineva”, și așa este redat de exemplu în Levitic 5,1-4. În felul acesta devine de înțeles, că și omul mort poate fi denumit suflet (Levitic 19,28; 21,11; 22,4; Numeri 6,6; 9,6). ... II. În Noul Testament 1a. Aici regăsim aproape toate înțelesurile referitoare la suflet (grecește: psichae) cunoscute din Vechiul Testament. El constituie puterea purtătoare a vieții creaturi (Faptele Apostolilor 20,10; Apocalipsa 8,9 ). Sufletul desemnează viața însăși (Matei 2,20; 20,28; Ioan 10,11.17; Faptele Apostolilor15,26; Romani 11,3), pe care Dumnezeu o iubește și o cere înapoi (Luca 12,20). Omul poate să-și iubească sufletul (Apocalipsa 12,11) sau să-l urască (Ioan 12,25), să îngrijească de el sau să-l lase să se degradeze (Matei 6,25; Luca 12,22; Faptele Apostolilor 20,24). Și în Noul Testament sufletul poate însemna pur și simplu persoana omenească (Faptele Apostolilor 2,41 - "aproape trei mii de suflete"; 1 Petru 3,20; compară și cu Marcu 3,4; 1 Corinteni 15,45 - "suflet viu") respectiv poate sta pentru "cineva" sau "oricine" (Faptele Apostolilor 2,43; Romani 13,1). 2a. Sufletul se diferențiază de duh, în greacă pneuma (1 Tesaloniceni 5,23), acolo unde duhul omenesc este înțeles ca prin chibzuință fiind puterea de coordonare activă a gândirii și deciziei, în opoziție cu sufletul ca putere de menținere a vieții și organ al sentimentelor. Tot așa și în Evrei 4,12 unde despărțirea duhului de suflet prin Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă darea pe față a motivelor ascunse izvorâte din ascunzișurile sufletului, pe care apoi gândirea le prelucrează, de care inconștient se lasă călăuzită, sau pe care chiar le maschează. 1 Tesaloniceni 5,23 arată clar că ambele au nevoie de sfințire, pentru ca ele să facă omul întreg spre lauda și slujirea lui Dumnezeu, ca în Luca 1,46 și următoarele. Documentul intreg poate fi descarcat de aici - http://www.mesagerul-crestin.net/int...pre_suflet.pdf Last edited by Mandea77; 25.03.2014 at 09:11:16. |
#25
|
||||
|
||||
![]()
"Omul a fost creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa. El este singura faptura pe care a zidit-o Dumnezeu cu mainile Sale, iar nu numai prin cuvant, ca pe toate celelalte. L-a creat apoi cu sfatul celor trei persoane ale Prea Sfintei Treimi, ca zice la Facere : " Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra " ( Facere 1, 26 ) . Trupul omului a fost creat din pamant, iar sufletul lui a fost insuflat de Dumnezeu in chip nevazut. Omul este compus din doua parti - trup si suflet - dihotomism, asa cum ne invata Biserica noastra Ortodoxa; iar nu din trei parti - trup, suflet si duh- trihotomism, cum invatau unii scriitori bisericesti vechi. Omul are duh, adica suflet animal ca toate vietatile, din care izvorasc puterile firesti ca : puterea seminala, cea crescatoare, de hranire, de conservare, instinctele etc. Dar sufletul animal al omului apartine trupului si nu trebuie sa-l confundam cu sufletul de origine divina creat de Dumnezeu in om, care se uneste cu trupul in clipa zamislirii si se duce la cele vesnice prin moarte. Trupul se va reuni cu sufletul la judecata viitoare, insa va invia induhovnicit, iar nu cum a fost pe pamant." Par. Cleopa
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri2.htm
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#26
|
||||
|
||||
![]()
"Pustnicul Neofit pornește de la taina configurației omului. Ce suflă
Dumnezeu lui Adam (cf. Geneza 2,7)? Îi suflă în primul rând chipul de om; mulți fac tot felul de speculații, dar noi spunem că ceea ce Dumnezeu suflă lui Adam este chipul de om. Și ce înseamnă chipul de om? Este prefigurarea chipului Întrupării lui Hristos. Chipul omului nu este deci chipul propriu al lui (nu este chip în sine, n.m., G.M.), ci este Chipul dăruit de Fiul lui Dumnezeu; iar prin purtarea acestui Chip, și omul capătă acel chip, acea taină divino‐creație. Pornind de la acest fapt, vom spune că ființialitatea noastră are acest iconic, are această sacralitate “în sine”. Și, din punctul de vedere al acestei viziuni mistice a pustnicului Neofit, se pot trasa câteva repere care oricum nu își propun să epuizeze taina omului: dacă Sfinții Părinți spun că omul este dihotomie suflet‐ trup și în suflet are acel adânc al minții (nous) prin care poate accede la divinitate, modalitatea pustnicului Neofit vine cu un fel de lărgire a acestui fapt, considerând că omul este, in primul rând, acea suflare divină care se actualizează la zămislirea fiecărei ființe omenești. Acest chip de om apoi, unindu‐se cu zestrea genetică a părinților, configurează omul ca suflet și trup. Perspectiva carpatina insistă *deci pe acest chip sacru, iconic pe care‐l are omul prin actul creării sale de către Dumnezeu. Încât realitatea aceasta iconică nu este, așa cum am spus [în interviul precedent], doar un produs al unui relațional. Trebuie înțeles că este un fond al însăși ființialității noastre. De aceea se zice că acest iconic este, într‐un anumit sens, similar cu însuși chipul persoanei. Mulți fac diferite evaluări, cum am văzut de pildă la Yannaras și la alți teologi mai noi, spunând că noi nu suntem încă persoane, ci ne formăm persoana care acum este doar în potențialitate… În sfârșit, noi nu vrem să iscăm controverse, ci vrem doar să reliefăm specificul pustnicului Neofit, în care se insistă foarte mult pe o realitate ființială în sine, care apoi înlesnește și evidențiază relaționalul; este o configurație de taină, în care omul e în primul rând chip iconic insuflat de Dumnezeu, este chipul de om, chipul Întrupării hristice, care are pecetea chipului și asemănării cu Dumnezeu – cum spune Scriptura – și acest chip îmbracă partea sufleteasca și trupească. Nu e vorba de o trihotomie, ci de altceva: există această dihotomie suflet‐trup ca realitate a*omului, dar în același timp într‐o unitate, într‐un comun care este tocmai acest iconic și care e o prefigurare a Trupului hristic." Par. Ghelasie de la Frasinei
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca Last edited by dobrin7m; 26.03.2014 at 00:51:26. |
#27
|
||||
|
||||
![]()
Cu toate ca nu sunt un talent oratoric, nu detin un limbaj elevat teologic incerc totusi sa explic ce intelegem prin duh in ceea ce priveste omul.
Am vazut la Sfintii Parinti cum suntem indemnati sa invatam sa deosebim duhurile iar aceasta priveste chiar si duhul ce il poarta un om. Omul este trup si suflet, este dihotomic insa in masura in care este influentat de rau poate sa poarte duhul celui ce este influentat. Astfel poate sa fie purtat si de duhuri rele intr-o mai mica sau mai mare masura . De aceea ne invata Sfintii sa deslusim duhul omului cu care interactionam. Cu siguranta ca oamenii care fac un oarecare rau semenilor sai, (fie si numai verbal) sunt influentati de un oarecare duh rau. Totodata omul, prin curatire si induhovnicire poate sa dobandeasca Duhul Sfant si sa fie purtat de Duhul Sfant si aici este vorba de ceea ce am citit mai sus "acel adanc al mintii" care accede la divinitate. Deci acest duh nu face parte nici din trup si nici din suflet,. As spune ca de fapt e vorba de diferite stari ale sufletului in care treapta cea mai de jos este cea de moarte sufleteasca, a omului impietrit si cazut in necredinta si treapta cea mai de sus este a indumnezeirii - a omului care a dobandit Duhul Sfant. Iertati exprimarea, subiectul este complex si merita dezbatut de catre teologii de pe forum.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#28
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Noi trebuie să fim smeriți și să nu ne arogăm merite pe care nimeni nu ni le-a sugerat măcar. Aceste gânduri de mărire vin de la un duh rău de care trebuie să fugim neîncetat. Amin. |
#29
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted. |
#30
|
||||
|
||||
![]() Citat:
A fost o vreme cand nu vedeam acestea si credeam ca ma exprim frumos si foarte corect, atunci chiar ma maream crezand acestea, si au fost oameni pe forum care mi-au si spus aceasta. Ei aveau dreptate insa eu nu vedeam bine, insa acum stiu ca oamenii aveau dreptate si le multumesc ca datorita lor am ajuns sa ma cunosc mai bine. Stiu ca trebuie sa fim smeriti, eu recunosc ca nu sunt. Va multumesc ca imi reamintiti aceasta. Doamne ajuta!
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
|