![]()  | 
	   ![]()  | 
       
| 
 | 
  
| 
		 
			 
			#1  
			
			
			
			
			
		 
		
	 | 
||||
		
		
  | 
||||
| 
		
	
		
		
			
			 
			
			Mie mi se pare că e pe toate drumurile. O întâlnești la tot pasul. Cel mai adesea nu e la vedere; dar o poți ghici. Ți se sugerează; din afara sau din lăuntrul tău. Ești ispitit să „faci lucrurile să meargă”. Adesea pentru că altfel chiar nu merg. 
		
		
		
		
		
		
			Ești om cinstit. Muncești, îți vezi de treaba ta; pe care cauți să o faci bine, căci cu ea te vei prezenta la Judecată; cu tot ce ai făcut... Înveți, te pregătești pentru o meserie. Dar când vrei să și profesezi ai de trecut un prag: un examen de angajare; care e pe pile; pila poate deveni chiar a ta, dacă „ești atent” cu ea. Ai o mică firmă; cu câțiva angajați. Ai nevoie de contracte; primăria oferă contracte; se licitează. Dar, ca să câștigi, trebuie să ai o pilă; pila ta. Ai... o vârstă. Ai rămas șomer. Ești puțin bolnav; ca tot omul care are o vârstă. N-ar fi, oare, mai bine să... ai o pilă? Care să-ți facă o pensie pe caz de boală, un handicap, ceva? Dar mă întreb: a folosi o astfel de modalitate de a dobândi succesul nu înseamnă tocmai a te opune voii lui Dumnezeu? 
				__________________ 
		
		
		
		
		Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)  | 
| 
 |