Cum sa ne rugam?

Odata la spovedit, am spus parintelui ca nu mi-am facut canonul zilnic. Trist parintele imi raspunde: ei jenica daca l-ai iubi pe Dzeu ti-ai transforma fiecare respiratie intr-un suspin si orice suspin in rugaciune. Asa nu vei mai avea nevoie de canon, ci vei face totul din iubire. Dar tu zaci in nepasare si moartea e la usa...
ma iertati, jenica

[cozia]

si eu i-am spus Duhovnicului:
Ce ma fac parinte , ca am simburele pacatului in mine, nu pot pune inceput bun pentru ca nu trece o zi si iar gresesc, sunt lenes la rugaciune simt ca nu ma pot impartasi din cauza pacatelor care ma apasa neincetat
...la care el m-a indrumat sa mai iau cite o gura de aghiasma mare dimineata si seara ca sa intaresc legatura cu sfintele Taine

În prealabil postat de cozia

Ce bine ar fi daca ar fi asa de usor. Cea mai buna analogie ar fi relatia dintre inteligenta /virsta. Daca ar fi garantat ca inteligenta apare la o anumita virsta(sa zicem la 40 de ani), nu ar mai trebui sa facem nimic decit sa asteptam momentul respectiv, scaldindu-ne pina atunci in ignoranta si patimi

cozia: aceasta rugaciune nu e un indemn la pasivitate sau lene, ci e mai degraba constientizarea faptului ca noi mai uitam ce ne e cu adevarat folositor, concentrandu-ne la altele mai putin folositoare. Si atnci rugandu-ne astfel, Il rugam pe Dumnezeu sa aiba El grija de noi permanent. Este, daca vrei, tot o forma de predare a propriei vieti in mainile Mantuitorului.

[iosif]

Ma gandesc uneori ca rezervam lui Dumnezeu timp doar dimineata si seara si uitam ca de fapt nu cantitatea rugaciunii conteaza, ci calitatea. Ma gandeam daca in afara de rugaciunile de dimineata si seara, n-am putea sa adaugam rugaciuni scurte catre Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

De cate ori ne aducem aminte sa zicem Tatal nostru, Doamne Iisuse Hristoase si Imparate Ceresc.

[cristiboss56]

Pana la urma urmei, o rugaciune spusa mecanic, netrecuta prin suflet si fara iubire, este pierdere de timp. In acelasi timp trebuie sa ne obijnuim in a ne ruga cu regularitate, a ne educa sufletul si mintea , in acest sens. Rugaciunea de dimineata si de seara sunt obligatorii , in sensul educarii noastre si a indepartarii gandului de la cele rele, nefolositoare. Lenea , pe care multi nu o recunosc, duc la tot felul de scuze sau teorii in lipsa rugaciunii. Daca-L iubesti pe Dumnezeu te rogi ori de cate ori poti cu adevarat. Sfintii Parinti ne-au lasat rugaciunile de dimineata si de seara, ele nu sunt facultative . In rest si un simplu "DOAMNE IISUSE HRISTOASE , FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL" face cat 1000 de rugaciuni spuse mecanic, fara tragere de inima, cu mintea umbland aiurea.

[MadalinS]

Rugaciunea poate fi impartita calitativ si cantitativ
Dupa calitate rugaciunea are mai multe trepte:
- prima treapta: rugaciunea gurii buzelor limbii (cea mai usoara toate lumea poate)
- a doua : rugaciunea mintii (jumatate de rugaciune)
-a treia : rugaciunea prea curata a inimii (intreaga) ajunge 1/10 000 din care sunt smeriti
Ehe si de aici in sus e greu sa mai poate cineva si anume: rugaciunea vazatoare ( cand te rogi vezi ce e in Franta, America..); rugaciunea miscatoare (dormi si sufletul tau se roaga neincetat), rugăciunea în extaz sau în uimire (omul se răpeşte cu mintea la cer, faţa lui se face ca focul şi mâinile şi degetele lui ca făcliile de foc şi nu mai este pe pământ cu mintea, ci numai în cer)eehe si ultima treapta este "Rugăciunea cea duhovnicească"(vedere duhovnicească şi Împărăţie a cerului) - la aste rugaciuni ajuge unul din neam in neam.(Sfintii Parinti zis ca n-o sa mai fie vreunul vrednic; insa au fost, Dumnezeu stie toate, Slava Domnului)

[cristiboss56]

Sa ne rugam cu mintea, sufletul , in dragoste deplina. Retetele si tiparele in modul de a ne ruga sant neavenite si pur teoretice.

[costel]

[SIZE=3]Sfantul Ioan Scararul zice: „Dar ce? Vom parasi rugaciunea cea de cantitate?“ ca rugaciunea de cantitate este cea pe care o facem multa, dar fara sa fim cu mintea in inima si fara sa fim cu privirea mintii la Dumnezeu. „N-o parasim!“ Ca rugaciunea dintai este pricina celei de a doua. Cantitatea naste calitatea. [/SIZE]

[SIZE=3]Este o vorba taraneasca: "Exercitiul face premianti!" Roaga-te mereu! Apostolul spune: "Rugati-va neincetat!" Noi, rugandu-ne asa, neputinciosi si raspanditi, cum putem noi, Dumnezeu, vazand sufletul nostru ca vrea sa se roage cat de cat, ii da cateva minute de rugaciune curata.[/SIZE]

[SIZE=3]Si atunci el incepe sa se roage cu lacrimi, cu foc mare. Insa rugaciunea aceea, chiar daca dureaza cateva minute, acele cateva minute de rugaciune cu mintea in inima sunt mai puternice decat daca ai sta o luna de zile in rugaciune, citind la Psaltire sau din Ceaslov. Asa de mare putere are. Si atunci, crestinul, gustand din dulceata rugaciunii celei curate, zice: "Ehei! asta-i rugaciune!" Dar aceasta gustare din rugaciunea curata, din rugaciunea harica, nu vine la cheremul nostru, cand vrem noi. Vine cand vrea Dumnezeu sa miluiasca sufletul nostru. (Parintele Ilie Cleopa)[/SIZE]

Evident ca sunt adepta rugaciunii cantitative, caci nu am ajuns la calitate. Totusi acest lucru mi-a fost de un real folos, caci nu am lasat loc atacurilor din exterior. Am mai constatat, ca atunci cand ma relaxam facand o munca de rutina la bucatarie, de exemplu curatam cartofi pentru masa de pranz, sirul rugaciunii se relua ca de la sine. Nu e de mirare, caci mintea macina ceea ce ii dai.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Evident ca sunt adepta rugaciunii cantitative, caci nu am ajuns la calitate. Totusi acest lucru mi-a fost de un real folos, caci nu am lasat loc atacurilor din exterior. Am mai constatat, ca atunci cand ma relaxam facand o munca de rutina la bucatarie, de exemplu curatam cartofi pentru masa de pranz, sirul rugaciunii se relua ca de la sine. Nu e de mirare, caci mintea macina ceea ce ii dai.

Cat adevar ai spus ! Da, mintea macina ceea ce ii dai ! Sti ce am mai constatat, mai intervine si remuscarea in sub constient, a lipsei sau amanarii programului de rugaciune , o neliniste pana la implinirea, desavarsirea lui ( a programului). Rugaciunea devine o parte din existenta noastra, a eului nostru.