Despre manie

Sa nu facem deci prilej de pacat afectiunile date noua de Creator, pentru mantuirea noastra. Astfel mania, daca e folosita cand trebuie si cum trebuie, da nastere la rabdare si la tarie de character; cand insa nu e intrebuintata dupa dreapta judecata, se preface in nebunie. Pentru aceasta si psalmistul ne sfatuieste: “Maniati-va dar nu pacatuiti” ( Ps.4. 4) Domnul ameninta cu osanda pe cel care se manie izadar, (Matei 5,22) dar nu ne opreste de a ne folosi mania ca de un leac, acolo unde trebuie.
Textele “Vrajmasie voi pune intre tine si sarpe” ( Fac. 3.15) si ”Fiti dusmani cu madianitii” (Num 25,18), ne invata ca trebuie sa ne slujim de manie ca de o arma. Pentru aceasta Moise, omul cel mai bland dintre toti oamenii (Num12,3), pentru a pedepsi idolatria, a inarmat mainile levitilor spre uciderea fratilor lor. Moise a spus: “Puneti-va fiecare sabia la sold si mergeti de la o poarta la cealalta si intorceti-va prin tabara si fiecare sa-si omoare pe fratele lui si fiecare pe vecinul sau si fiecare pe aproapele sau.( Ies 3, 27); iar mai jos putin: “ Si a spus Moise: “Afierositi-va astazi mainile voastre Domnului, fiecare prin fiul sau ori prin fratele sau, ca sa fie data peste voi binecuvantarea.”(Ies 32,29)

Ce a indreptatit pe Finees? Oare nu mania lui cea dreapta impotriva desfranatilor? Finees era un om foarte bland si pasnic; dar cand a vazut ca Zimri a facut desfranare pe fata si fara rusine cu o madianita si ca ei nici n-au ascuns privelistea urata a rusinii lor, n-a mai putut rabda, s-a folosit de manie asa cum trebuia si astrapuns pe cei doi cu lancea.( Num 25,6-8).

Oare Samuel n-a adus in mijloc si n-a ucis, manat de o dreapta manie, pe Agag, imparatul amalecitilor, salvat de Saul impotriva poruncilor lui Dumnezeu? (Regi 15, 32-33). Astfel mania este de multe ori un bun ajutor pentru savarsirea faptelor bune. Zelosul Ilie, printr-o manie rationala si dreapta, a omorat, pentru folosul intregului Israel, 450 preoti ai lui Balaal si 400 de preoti ai desisurilor, care au mancat la masa Izabelei? (III Regi,18, 22-40)

Tu, insa, te manii fara motiv pe fratele tau. In adevar, cum nu te manii fara motiv cand te superi pe altul decat pe cel care a pus la incercare provocarea? Faci ca si cainii: acestia musca pietrele, pentru ca nu pot musca pe cel, care a aruncat cu piatra. Unealta este vrednica de mila, insa trebuie urat cel care a pus la cale provocarea. Intr-acolo indreapta-ti mania, spre ucigasul de oameni, tatal minciunii, lucratorul pacatului; fata de fratele tau ai mila chiar, pentru ca daca staruie in pacat, va fi dat focului vesnic impreuna cu diavolul.

Dupa cum cuvintele “ indignare” si “ manie” difera unul de altul, tot asa si intelesul lor se deosebeste foarte mult.
Indignarea este un fel de aprindere si o pornire iute a pasiunii.
Mania estedurere staruitoare, o pronire continua spre a rasplati cu rau pe cei care te-au nedreptatit, sufletul dorind puternic sa se razbune. Trebuie sa se stie ca oamenii pacatuiesc in amandoua aceste stari sufletesti; sau se pronesc pe furie si fara de judecata impotriva celor ce i-au maniat , sau uneltesc cu viclenie sip e ascuns impotriva celor ce i-au suparat; trebuie sa ne ferim si de una si de alta.


XXX

Cum am putea sa facem sa nu dam drumul acestei patimi atunci cand nu se cade? Cum? Daca ne vom deprinde mai intai cu smerenia pe care Domnul ne-a poruncit-o si prin cuvant, dar ne-a aratat-o si prin fapta; cand spunand: “Cel care vrea sa fie intaiul intre voi, sa fie cel din urma dintre toti” ( Marcu 9,35), cand rabdand linistit si nemiscat pe cel care-L lovea (Ioan, 18, 22-23). Facatorul Cerului si al pamantului, Cel inchinat de toata zidirea vazuta si nevazuta, Cel care “poarta universal prin cuvantul puterii Lui” (Evr 1,3), n-a trimis de viu in iad pe cel ce L-a lovit, n-a deschis pamantul sub picioarele nelegiuitorului , ci il sfatuieste si-l invata: “daca am grait rau, marturiseste despre rau, dar daca am grait bine, pentru ce ma bati? (Ioan 18,23)

Daca potrivit poruncii Domnului, te vei obisnui sa te socotesti cel din urma dintre toti, cum poti sa te mai revolti ca ai fost insultat?

Cand te insulta un copil, socotesti insulta prilej de ras; cand iti areseaza cuvinte insultatoare un om iestit din minti, il socotesti mai degraba vrednic de mila decat de ura.

Prin urmare nu cuvintele unuia sau altuia provoaca in noi supararea, ci mandria noastra de a ne socoti mai buni decat cel care ne-a insultat, pretuirea exagerata pe care fiecare o avem despre noi.

Daca vei smulge din suflet aceste doua ganduri, insultele vor fi ecoul unor sunete lipsite de continut. “Pune deci capat iutelii si paraseste mania”, ca sa scapi de a face cunostinta cu mania “care se descopera din cer peste toata faradelegea si nedreptatea oamenilor” (Rom.1,18)

Ca daca vei putea sa tai cu ajutorul unei judecti sanatoase radacina amara a maniei,vei taia odata cu aceasta radacina multe patimi:viclenia, banuiala, neincrederea, rautatea, uneltirea, indrazneala, si tot roiul de pacate de acest fel, care sunt vlastare ale maniei.

Sa nu dam sufletului nostrum un rau atat de mare , care ne imbolnaveste sufletul, ne intuneca gandurile,ne instraineaza de Dumnezeu, ne face san u ne mai cunoastem rudele si cunosutii, incepe razboi, adduce asupra noastra multime de nenorociri, da nastere in sufletul nostru demonului rautatii, care pune stapanire indata pe toate gandurile noastre ca un chirias nerusinat si inchide intrarea Sfantului Duh. Unde este dusmanie, cearta, galceava, care tulbura necontenit sufletele, acolo duhul blandetii nu-si gaseste loc de odihna.

Sa dam deci ascultare sfatului fericitului Pavel, alungand de la noi toata iutimea si mania si strigarea, impreuna cu toata rautatea (Efes 4, 31) si sa fim milostivi si buni cu altii, asteptand fericita nadejde fagaduita celor blanzi, ca “feiciti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul” (Matei 5,5) in Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia slava si puterea in veci. Amin.

În prealabil postat de ancah

“fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul” (Matei 5,5) in Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia slava si puterea in veci. Amin.

"Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema."

PS: mie una nu imi place sa discut despre subiecte apocaliptice, vezi "ecumenismul" si altele, asa ca nu o sa ma mai amestec pe acest topic. sper sa nu se interpreteze gresit.

[zoridezi]

Cred ca mania e cea mai grea patima. Mi-e greu sa nu ma manii cand vad atata minciuna si nedreptate in jurul meu... nu stiu cum ar putea un om sa ramana nepasator atunci cand un ignorant il invata ignoranta
Ma enerveaza cumplit inversarea valorilor din zilele noastre, cand rautatea a ajuns la rang de virtute si bunatatea e considerata o prostie si o slabiciune.
Insa e incontestabil faptul ca mania e o boala cumplita de care cu greu se poate scapa.....

[cristiboss56]

În prealabil postat de zoridezi

Cred ca mania e cea mai grea patima. Mi-e greu sa nu ma manii cand vad atata minciuna si nedreptate in jurul meu... nu stiu cum ar putea un om sa ramana nepasator atunci cand un ignorant il invata ignoranta
Ma enerveaza cumplit inversarea valorilor din zilele noastre, cand rautatea a ajuns la rang de virtute si bunatatea e considerata o prostie si o slabiciune.
Insa e incontestabil faptul ca mania e o boala cumplita de care cu greu se poate scapa.....

Aşa este, mânia , grea patimă este, o patimă perfidă , ce sapă continuu în noi şi-n jurul nostru. Sfinţii Părinţi ne- au lăsat multe învăţături despre această grea şi răspândită patimă.
Mânia este izbucnirea urii ascunse, o continuă reînoire a amintirii unor ocări îndurate mai demult. Mânia este dorinţa de a face rău celui ce ne-a supărat, este o patimă foarte năpraznică. Ea sălbăticeşte sufletul în fiecare zi, răpeşte mai ales mintea de la rugăciune făcând să apară chipul celui ce ne-a supărat. Sfinţii Părinţi, ne arată că atunci când este de durată se preface în ură şi pricinuieşte în timpul nopţii tulburări şi îngălbenirea trupului , năvălirea de gânduri furioase ( accese de furie ) .

[LapetiteMoc]

Ohhhh, ce patimă grea este mânia !!! Mă uit în jur și mă-nfior câte suflete demolează fără milă !
Să ne fie milă de noi și să nu ne mâniem, de dragul și de mila noastră dacă la aproapele ne este greu să ne gândim!

[zoridezi]

În prealabil postat de cristiboss56

Aşa este, mânia , grea patimă este, o patimă perfidă , ce sapă continuu în noi şi-n jurul nostru. Sfinţii Părinţi ne- au lăsat multe învăţături despre această grea şi răspândită patimă.
Mânia este izbucnirea urii ascunse, o continuă reînoire a amintirii unor ocări îndurate mai demult. Mânia este dorinţa de a face rău celui ce ne-a supărat, este o patimă foarte năpraznică. Ea sălbăticeşte sufletul în fiecare zi, răpeşte mai ales mintea de la rugăciune făcând să apară chipul celui ce ne-a supărat. Sfinţii Părinţi, ne arată că atunci când este de durată se preface în ură şi pricinuieşte în timpul nopţii tulburări şi îngălbenirea trupului , năvălirea de gânduri furioase ( accese de furie ) .

Of, ce as vrea sa imi iubesc aproapele asa... cu bune si cu rele, fara sa ma manii, dar uite ca nu pot
Am citit pe undeva ca pana si sfantul Serafim de Sarov s-a maniat pe cineva, si din cauza asta a pierdut Duhul Sfant.. apoi a trebuit sa se roage 3 ani de zile incontinuu ca sa recapete iubirea dumnezeiasca, cea care sfinteste pe om.
Eu cred ca ar trebui sa zic ca personajul din Iona: "mama, mai naste-ma o data"

[zoridezi]

În prealabil postat de cristiboss56

Aşa este, mânia , grea patimă este, o patimă perfidă , ce sapă continuu în noi şi-n jurul nostru. Sfinţii Părinţi ne- au lăsat multe învăţături despre această grea şi răspândită patimă.
Mânia este izbucnirea urii ascunse, o continuă reînoire a amintirii unor ocări îndurate mai demult. Mânia este dorinţa de a face rău celui ce ne-a supărat, este o patimă foarte năpraznică. Ea sălbăticeşte sufletul în fiecare zi, răpeşte mai ales mintea de la rugăciune făcând să apară chipul celui ce ne-a supărat. Sfinţii Părinţi, ne arată că atunci când este de durată se preface în ură şi pricinuieşte în timpul nopţii tulburări şi îngălbenirea trupului , năvălirea de gânduri furioase ( accese de furie ) .

Am uitat sa te intreb, la ce te referi cand zici "ingalbenirea trupului"?
Multumesc!

[cristiboss56]

În prealabil postat de zoridezi

Am uitat sa te intreb, la ce te referi cand zici "ingalbenirea trupului"?
Multumesc!

La imbolnavirea lui efectiva .

[zoridezi]

În prealabil postat de cristiboss56

La imbolnavirea lui efectiva .

Depinde.. daca omul e sensibil se imbolnaveste, dar daca e nesimtit, il doare-n basca