Scopul familiei

Am eu o vorba Andrei..sunt proasta sau sunt PROASTA?? Din doua una...

Pai eu am ramas, dar "ciolan de ros" nu am gasit inca. In schimb am cateva morminte.. ce nu ma lasa sa plec din Romania. Poate doar asa...o mini vacanta la tine in Canada sau pe unde isi va mai face careva mila... sa ma invite...

Lasand gluma la o parte...ai dreptate Andrei. Viata asta mizera, lipsurile ne indeamna tot mai mult spre munca. Eu nu sunt importiva ei, niciodata nu am fost. Insa mi-as dori sa putem mentine proportiile corecte! sa nu punem munca/cariera inaintea familiei. Indiferent cat de sus sau jos ajungem sa nu uitam SCOPUL vietii. Mantuirea!

Fiecare se va mantui in locul sau. Unul la sapa, altul director altul nascand prunci. Singura conditie generala (indiferent unde te afli) este sa NU uiti sa fii CRESTIN. Si nu crestin in vorbe... ci in fapte.

Sa ne ajute Stapana sa tacem noi si sa vorbeasca faptele noastre peste ani cand om ajunge oase goale....

.
In rest, Bucurie!

[iustin10]

Un scop foarte important al familiei este de a cunoaste si practica iubirea. Si de a intelege astfel si iubirea desavarsita din sanul Dumnezeirii.
Familia intruchipeza poate cel mai bine legatura tainica din Sfinta Treime,care este in primul rand o legatura de dragoste.
Fara familie,am fi singuri,am fi pustii.Dar vorbesc aici si de familia mai mare,a unei manastiri,in cazul celor care isi dedica viata Domnului

[andreicozia]

În prealabil postat de eduardd

Insa mi-as dori sa putem mentine proportiile corecte! sa nu punem munca/cariera inaintea familiei. Indiferent cat de sus sau jos ajungem sa nu uitam SCOPUL vietii. Mantuirea!

Draga Jeni, inteleg ce spui, dar ma intreb oare cum de nu vezi ca in cele mai multe cazuri tocmai sanatatea familiei depinde de munca prestata de mama si tata impreuna. De acolo incepe sa se clatine fundamentul pina la divort, de la bani, si DORINTA DE A AVEA!

Inteleg ca exista femei asa de smerite, modeste, carora NU LE TREBUIE NIMIC si care se multumesc, la propriu cu o coaja de piine uscata, stind , de comun acord cu sotul in saracie lucie si ingrijind, aplecata cu rivna si profunda recunostinta, Barbatul!
Ti-am mai spus treaba asta. Ca tine, si ca altele pe care le cunosc sunt foarte putine pe lume. DIN PACATE nu va putem da ca exemplu.

Ce bine ar fi fost ca femeia sa se multumeasca cu putin.
Vezi tu , multi barbatii ar accepta mai repede sa traiasca in nevointe, saracie, modestie, insa unde gasesti asa femei?
Explica-mi si mie cum de mai poate sta o femeie acasa in conditiiile preturilor actuale, exceptind doar cazurile in care sotul "a dat lovitura" pe undeva si este "pe felie". Insa de ce crestinism mai poate fi vorba si mintuire cind in cazul de mai sus tot familionul sta acasa la caldurica cu inima cit un purice ca tata sa nu piarda "vadul" ca e jale!!!

În prealabil postat de andreicozia

Draga Jeni, inteleg ce spui, dar ma intreb oare cum de nu vezi ca in cele mai multe cazuri tocmai sanatatea familiei depinde de munca prestata de mama si tata impreuna.

Andrei, fratele meu,
pai tocmai de aceasta impreuna lucrare vorbesc si eu. Pentru ca drept este ca, impreuna sa se zideasca temelia casei. Acolo unde trage doar unul iar celalalt sade (sau mai rau, risipeste ceea ce celalalt seamana) casa se va prabusi curand. Ma bucur sincer, ca suntem pe aceeasi lungime de unda si folosim amandoi termenul "impreuna".

Repet ceea ce am scris si mai sus, nu sunt impotriva muncii. Doamne iarta-ma!
Pai cum as putea fi, cand la rugaciunea de inceperea lucrului spune asa frumos "cel ce nu munceste NICI sa NU manace"!!

Partea de care eu ma tot leg... ca un catar incapatanat ce sunt e tocmai partea aceasta a doua..

De acolo incepe sa se clatine fundamentul pina la divort, de la bani, si DORINTA DE A AVEA!

Asta-i partea la care m-as bucura daca ar mai lucra crestinul nostru (in frunte cu mine bineinteles). Tocmai dorinta asta de "a avea" lasa copii singuri, indeparteaza sotii de sotii, mamele de parinti, nepotii de bunici..

Durerea mea Andrei, nu e munca in sine ci egoismul pe care il "castigam" odata cu "rodul muncii".
Asta e durerea mea! Cum as putea spune , stati acasa si NU munciti. Stati ca plosnitele (vorba tatalui meu) si adunati numai ce altii sadesc..

Cum as putea cand imi crapa obrazul de rusine cand trec pe langa un camp vara si vad cate un bunicut sau cate o bunicuta muncind la 30 grade in soare, la prasit..numai..ca sa aiba cu ce isi tine nepotul la scoli inalte..

Cum as putea spune traiti ca ..cand cel mai mic gandac munceste si aduna acolo un lemisor..o pana...o firmiturica.. Oare cum as putea Andrei, fratele meu drag? Cum?

Nu e vorba de mine sau de altii ca mine. Nu se pune asa problema. Eu nu ma consider cu nimic mai buna decat altii. Fiecare in dreptul sau, face ceea ce poate. Stie Stapana pe fiecare.. Ceea ce m-ar bucura ca mama, in primul rand (!!) este sa ne trezim . Sa ne trezim macar in al 12 ceas...si sa fim MAME si TATI adevarati pentru copii nostri. Nu parinti vitregi. Stii de ce imi doresc asta??

Eu maine , poimanie voi zace in groapa dar raman copii mei, ai tai...si ei se vor lupta cu societatea.. Poate ca, al meu al tau ,al lui X sau Y va schimba ceva , cat de mic, in aceasta lume.
Stiu e un gand nebunesc, e ca si cum ai incerca sa topeste ghetarul cu un singur pai de chibrit.. E drept...multe nu se pot face.. dar...macar cel ce sade langa el..se incalzeste...astfel.. incalzind la randu-i pe un altul...si pe altul...restul.. Dumnezeu cu mila Sa...face El..ceea ce omul nu poate.
Dar pentru a primi ceva ...trebuie sa depui intai.. Ca la banca , fratioare. Primesti dobanda dar intai trebuie sa depui si tu ceva..

Cu dragoste frateasca te imbratisez si daca te-am mahnit cumva prin mesajele sau insistenta mea pe aceasta tema, te rog (desi stiu ca nu iti place acest cuvant) iarta-ma!