Vederea pacatului

[costel]

Cel care isi vede pacatul va avea ca preocupare lupta cu el. Cel ce se crede lipsit de pacate, va avea ca preocupare inmultirea lui.

[windorin]

Mereu imi spune parintele:

"Uita'te la tine, vezi pacatele tale, si asa nu vei mai avea timp si vreme sa vezi pacatele celor de langa tine."

[Marius22]

Sfantul Isaac Sirul spune ca cel care isi vede pacatul este mai mare decat cel care invie din morti.

[vsovi]

patima dulcetzii burdeloqqqlhulului shi patima pacatelor ce salashluieshte in el neintzeleasa shi neluata in seama, in curvil, in BARil-pacura, in barbarbatul ala babil, mintereseat feroce... in el , in ala, in il, in eu, in el, in noi, in voi, in ei, in eu-eu, in eu-el, in el-el, in ON, in onOn, e-On, Onan, in taramul ala de legenda al olimputzitului, ca acolo salashliesc cele doua patimi grele... patima dulcetzii shi patima pacatuirii, spre ingamfare.

iar vederea dulcetzii seductziei de sine insushi este pentru ca te crezi drept, perfect, puternic, shtiutor, intzelept, inteligent, capabil, jegxy, frumushel, simpatic, necrutzator, viclean, capabildeorice, deneinvins, nemuritor, cu ochi dulci, frumoshi, adanci, cu gene inteligente, dar mai ales ca te crezi o conshtiintza responsabila de tip gurvatzator fariseu shi carturar, om de shtiintza, cu care itzi acoperi adevarata conshtiintza a Adevarului faptelor shi poftelor tale pe care le implineshti... caci te socotesti mereu cel mai cel, insushiul insushirilor alese shi prieteneshti ale desfranarii jidoafcei ... shi toate astea salashluiesc in dulcele oq, in oq-adele shi bomboanele din launtrul oq-lui... in el, in eu, in eon, in nicaieri, in mare, in marea marilor...

le vezi, dar degeaba le vezi ca nu ai cum sa te indreptzi, nu potzi sa le vezi spre indreptare, nu potzi sa te rupi de pacate caci faci parte din iad, deci vederea lor capata sens doar atunci cand itzi da Dumnezeu Harul de a tzine cont shi a nu mai le face, a lua in seama shi a te pocai, cand ai darul pocaintzei ca sa ieshi la suprafatza, la lumina, caci altfel itzi sunt doar spre judecare shi matzochism shi osandirea aproapelui shi o stare veshnica de dulceatza din frustrare shi nemultzumire de unde izbucneshte osandirea shi acuzarea altora shi RAZBUNAREA din lacomie, razboi, razbel, razBUN, deci este un fel de stare shi motiv dulce de INGAMFARE... prieteneasca... INganFAReON... ca un tziut de legenda unde circula zmeushii cu ghiare sau copite la unghii shi aripi shi coltzi de lilieci, pregatitzi de distractzii cu mintea predispusa la multe nascociri shi scorniceli ale desfraului direct in credintza... ca marea distractzie a fericirii distrugerii, bucuria raului altuia.


Deci ideea este de a nu mai crede avansurile ranjitoare ce te molipsesc ce vin din repetarea privitului la pornografie, a nu mai crede minciuna din dulceatza, ca sunt dulci, ca itzi vei petrece, ca va fi bine, a nu mai crede seductziile dobitoceshti, shi ca e placere caci aia oricat de dulce ar fi nu este decat fiere, fiere, fiere, otrava, pisma, invidie, pofta trufashe, curiozitatea obrazniciei la adresa lui Dumnezeu, revolta, lepadarea, neluarea in seama, este moartea, este "laptele shi mierea" shi grasimea shi undelemnul shi fericirea raului, a diavolului, este monstrul format din pacla, din funingine, din pacura, este ceva ce nu se vede decat cu ochii intzelepciunii... in care toate plutesc asha ca submarinele, ca shi jucariile celui rau... in care ne balacim ranjitori shi ingamfatzi noi oamenii robi propriilor pacate shi trairi shi stari de vraja shi hipnoza jegxy... trufizand... capatand satarea de:

ingamfelul 1,2 shi 3, ingamFAR, ingamfil, ingamfeon, pentru dulceatza cruda a razbunarii din avansurile dulcetzilor nascocelilor pornografice ce apar din el cand vezi cele sfinte... simtzul murdar, simtzul inchipuirii din socoteala, simtzul razBUNarii...

veacul cel jegxy... al seductivitatzii intzelepciunii... al curiozitatzii shtiintzei jegxy...

ferice de cei ce nu vad chipul cel marshav al antichristului ce se va arata printre shtiri... plin de toate hulele shi plin de nume de hula shi toata pisma semetziei shi toata invidia intietatzii...

deci vederea pacatelor este atunci cand vazandu-tzi pacatul propriu primeshti shi puterea de a te pocai de la Har ca sa nu mai il faci pe pacat niciodata, ca sa nu-i mai fi rob niciodata... ca eliberat de pacat sa plineshti desavarshirea din Imparatzia Cerurilor, mereu,... spre Dumnezeu shi nu viceversa, invartoshat spre pofta oqqqlhului shi trufia vietzii din necredintza shi necredincioshie pentru placerile curioase ale barfelor spre bucuria de raul lui Dumnezeu, de raul omului, de raul credinciosului, de raul creshtinului, bucuria shi fericirea nascocirii ispitei spre distrugere.

[vsovi]

sau poate e vorba de traditzia fariseica shi saducheica avocatzeasca, lucrul la BARa... aluatul fariseilor, aluat... au luat mita... au aparat shi au osandit oameni shi nu pacate shi patimi shi molipseli shi reflexe shi ticuri shi nalucifariferizari shi stari de transa shi hipypnoza... tabacica shi de cafea naturala... fierbinte shi aburinda... buhoglinda... au osandit pacatoshi shi nu pacatele lor... nu naravuri ci oameni... crezandu-se astfel incet incet nishte vrednici razBUNatori... capabili... babili... babiloni... babironi... roni... ni.

[vsovi]

mintzi perfect -il-eu-el-abilOn... tzântzarelept...tzelept...tzel

[George.m]

"Fericit esti, frate, daca simti peste tot ca ai pacate. Caci cel ce le simte, fara indoiala ca se si scarbeste de ele si se desparte de ele. Si a le simti si a cere ajutorul de la parinti prin rugaciunile lor catre Dumnezeu pentru a se izbavi de ele si de chinurile vesnice ce asteapta pe om pentru ele, e o parte a pocaintei" (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, Rasp.498, Filocalia IX).

[Marius22]

Vederea pacatelor este un dar dumnezeiesc fara de care nu este posibila pocainta adevarata. In viata spirituala, duhovnicul este asemenea unei lumanari aprinse in lumina careia ni se lumineaza intunericul. Intru lumina sa, reusim sa deosebim faptele noastre precum oile de capre, pe cele bune de cele rele.

Dar lumina adevarata care face din duhovnic vapaie arzatoare iar noua, pe langa verderea pacatelor, ne da si zdrobirea inimii pentru cele rele pe care le-am savarsit sau gandit, este lumina Duhului Sfant. Despre aceasta Lumina dam marturie in Sfanta Liturghie: "Am vazut Lumina cea adevarata. Am primit Duhul cel ceresc."

Abia cand ochii nostri duhovnicesti se minuneaza de maretia si frumusetea luminii celei adevarate, pot sa perceapa totodata uratenia si hidosenia intunericului care ii orbesc prin pacat.