MANTUIREA IN TARA STRAINA

Incep sa cred tot mai mult ca mantuirea in tara straina e tot mai grea, daca nu imposibila. Deci tot acasa ne e locul.
Ma gandesc la ce a scris Arhim. Petroniu Tanase: credinta ortodoxa a fost incercata prin durere si a iesit invingatoare. Credinta vesticilor a fost si ea incercat prin placere: acesta a pierdut. Credinta romanilor se pare ca este din nou incercata prin placere. Dar cum sa rezisti cu atatea tentatii la tot pasul?!?

[dianadi]

Acasa cand eram dormeam duminica pana mai tarziu, dar cand esti departe de casa si de Biserica te trezeste dorul la ora 7 dimineata sa asculti slujba pe internet.
Eu cred ca mantuire exista oriunde atata timp cat te rogi si respecti regulile.
Maria Egipteanca a trait in pustiu si tot a ajuns sfanta.

Prietene,
un apropiat a trait citeva zile intr-un loc sfint.
Nu era nici mare rugator, nici postitor si nici n-a stat mai mult (decit la slujbe) in biserica. Dupa o vreme nu-i mai venea sa plece de acolo, ca sa nu se lipsesca de acel loc. A trebuit sa o faca, avea raspunderi, familie de intretinut; a plecat dar o parte din el a ramas acolo si in lume se simte cu aripile frinte. Eu il cred. Prin extrapolare, intr-un loc in care Duhul nu-i cel Bun, te "imbibi" de duhul.... care exista. Sincer n-asi pleca intr-un loc unde sint lipsit de Sfintele Taine si unde sint inconjurat de necrestini.
Mintuirea? Nu sintem noi in masura sa ne dam cu parerea.

[anita]

În prealabil postat de Anca-Miha

Incep sa cred tot mai mult ca mantuirea in tara straina e tot mai grea, daca nu imposibila. Deci tot acasa ne e locul.
Ma gandesc la ce a scris Arhim. Petroniu Tanase: credinta ortodoxa a fost incercata prin durere si a iesit invingatoare. Credinta vesticilor a fost si ea incercat prin placere: acesta a pierdut. Credinta romanilor se pare ca este din nou incercata prin placere. Dar cum sa rezisti cu atatea tentatii la tot pasul?!?

Nu trebuie sa disperam ,unde e multa rugaciune ,mantuirea nu se pierde.
Mi-a placut par.Amfilohie:

http://video.crestinortodox.ro/Mantu...-20000462.html

[venypad]

În prealabil postat de Eugen

Cel mai bine ar fi sa stea acasa la el. Bineinteles ca poate sa-si duca in continuare programul de rugaciune si nevointa personala, dar spovedania si impartasirea cu Sfintele Taine o poate practica atunci cand ajunge in tara, chiar si odata pe an sau ocazional. Nadejdea mantuirii este oriunde, Dumnezeu tine cont de tot ceea ce scapa ratiunii noastre.

Eugen, sunt de acord cu ceea ce zici fratia ta. Insa, ma intreb, in acelasi timp:
DE CE PLEACA ROMANUL DIN TARA LUI?
Romanul a ajuns sa fie un sclav al guvernatorilor, dator fiind si pentru viata pe care o traieste. Totul i se taxeaza scump, in schimb nu i se da nimic. Nici macar un loc de munca bineplatit. Ma intreb: de ce romanul nu are nici macar un salariu care sa-i acrediteze traiul decent al fiecarei zile? Pentru ca... parlamentarii nostri, pe langa salariile de zeci de milioane (lei vechi), isi mai satisfac buzunarele si din alte surse... lasand-ul pe romanasul nostru fara nicio sursa de existenta, fara niciun drept de a trai si el decent. De aceea pleaca romanasul nostru in strainatate. Niciodata nu mi-as fi dorit sa plec din tara mea. Nimeni nu-si doreste acest lucru! In toate statele inganfate suntem priviti cu ochi "dulci", toti incearca sa profite de noi si sa ne disconsidere. Dar, pe langa faptul ca ne disconsidera, ne acorda un salariu pe care in Romania nu-l putem avea. Spre deosebire de acest lucru, conducerea Romaniei il disconsiderea pe roman, dar NU-I da niciun salariu. De aceea romanul este nevoit sa plece, sa-si poata asigura o painica cinstita pe masa, un trai decent. In Romania doar parlamentarii au accesibilitate la RESPECT SI SALARII DECENTE? Din nefericire, se pare ca DA! Ce e de facut?.... Ce s-a facut cu ceva timp dupa ce m-am nascut eu... in jurul lui 89'. Acum sa nu ma credeti ca exagerez, insa, alta solutie nu cred ca ar fi. Ba... ar fi una: jos unii! Sus altii! Adica... tot ceea ce a fost in 98'...

[coralina]

Fiecare detinem "propriul adevar" insa ceea ce conteaza / primeaza este adevarul suprem, adica credinta in bunul Dumnezeu. Eu una nu vad prea multe inconveniente in a-ti practica religia cuviincios si cu traire autentica intr-un mediu "strain" din punct de vedere religios. Exista si "medii potrivnice", neprielnice daca le pot numi asa, si-acelea-s tarile musulmane in opinia mea.

Tara in care traiesc eu imi permite libera exprimare religioasa, mi-o garanteaza prin lege. Avem o biserica frumoasa in care se tine Sfanta Liturghie la fiecare sfarsit de saptamana (uneori sambata - astazi de exemplu - dar de cele mai multe ori duminica; aceasta situatie se explica prin faptul ca preotul slujeste si in biserica din Antwerpen, Belgia). Ingradita in a-mi practica religia nu m-am simtit niciodata si pot spune (lucru afirmat dealtfel si in postarile anterioare) ca dorul de casa, departarea de familie, sentimentul unei comunitati restranse din care vrei din inima sa faci parte, iti intaresc credinta si-ntr-adevar iti fac apriga "nevoirea".

Lumea occidentala, laica, este intr-adevar, plina de ispite. Insa in cazul meu acestea au fost exercitate sub forma unei "aplatizari" a sentimentului si a trairii religioase; intri intr-un ritm de viata determinat de coordonate concrete: casa, serviciu, cumparaturi, vizite, si iar casa, serviciu, etc. Aceasta este mentalitatea dominanta aici. Insa eu una ma consider norocoasa ca am avut o baza buna pe care pot construi acum, aici. Si cred ca acest lucru este valabil in cazul tuturor crestinilor ortodocsi; am fost mai toti luati de mana inca de mici si dusi la biserica, familiarizati cu ritualurile ortodoxe, cunoastem semnificatia mielului sacrificat de Paste, etc. acestea fiind doar cateva mici si (poate) puerile exemple. Insa acest "bagaj spiritual" constituie o buna temelie pe care se poate construi mai tarziu, indiferent de circumstante, CEVA trainic, o viata si-o mantuire intru Dumnezeu.

Doamne-ajuta!

[patinina34]

În prealabil postat de Anca-Miha

Incep sa cred tot mai mult ca mantuirea in tara straina e tot mai grea, daca nu imposibila. Deci tot acasa ne e locul.
Ma gandesc la ce a scris Arhim. Petroniu Tanase: credinta ortodoxa a fost incercata prin durere si a iesit invingatoare. Credinta vesticilor a fost si ea incercat prin placere: acesta a pierdut. Credinta romanilor se pare ca este din nou incercata prin placere. Dar cum sa rezisti cu atatea tentatii la tot pasul?!?

Cu cit ti se pare mai greu, cu atit vei fii mai fericita!
Intr-o tara straina - multe din ele - tu trebuie sa faci ceea ce au facut mi de mult oamenii cind se rugau si propovaduiau altora Cuvntul lui Dumnezeu.
Asa si tu, acolo vei introduce pe Dumnezeu si altora care nu-l cunosc!
Printre straini multi au dobindit credinta ceea ce inseamna ceva, fiecare dintre noi are o misiune, o cruce...
Cei din strainatate au ales calea cea mai grea, deoarece de multe ori nu ai o biserica, trebuie sa mergi in bisericile altor religii, sa te rogi, nu te poti spovedi cind vrei...toate astea inseamna ca "lupta" este mai grea, mai anevoie.
Nu locul te mantuieste, Anca, ci omul sfinteste locul cu rugaciunea, cu postul, cu straduinta duhovniceasca, si vei vedea ca pina la urma, si locul ala se va sfinti.
Eu asa cred, si nu cred ca ma insel.
Multi s-au intors si de aici, au venit toti sau 99% inapoi dupa 1-2 ani...
Mai exista si partea asta a lucrurilor.

[patinina34]

Scuzati ca revin:
Ma intreb ce usor este sa faci o supa cind ai de toate.....
Ma intreb ce greu este s faci ceva foarte, cind ai forte putine alimente in camara/frigider.
Ce usor este sa culegi fructe, cind ai pomul in curte....
Ce greu este sa mergi departe pentru ele...
s.a.m.d.
Cred ca mantuirea vine oriunde, depinde de noi, sa vrem sa ne mantuim.

[MarinaAlca]

În prealabil postat de bmd

Intr-un loc in care Duhul nu-i cel Bun, te "imbibi" de duhul.... care exista. Sincer n-asi pleca intr-un loc unde sint lipsit de Sfintele Taine si unde sint inconjurat de necrestini.

Iti multumesc ptr aceste randuri, bmd

Un articol foarte bun. Merita citit!

[COLOR=Red]Ortodoxia americană sau mărturia adevărului[/COLOR]

Întorcându-mă la închisoare pentru că m-aţi întrebat; după prima închisoare am venit şi m-am călugărit. În a doua închisoare am făcut aventura asta a descoperirii centrului ăsta, al centrului religios din om, unde trebuie să îndreptăm toate rugăciunile noastre. Există un cuvânt al Sfântului Serafim de Sarov care spune: „ieşirea din tine este ieşirea din Paradis”. Noi acolo în America, ca ortodocşi, avem această misiune: să schimbăm direcţiunea cunoaşterii pentru că Apusul, cultura apuseană din care face parte şi America, are o cultură cosmologică: ei se duc în spaţiul extraterestru, explorează universul din afară de ei. Ortodoxia, şi rostul ei, este ca să întoarcă atenţia omului că mai există o dimensiune. Nu dispreţuim cunoaşterea cosmologică, cunoaşterea din afară de noi, pentru că întrânsa sunt amprentele lui Dumnezeu ca şi Creator, dar pentru a ne cunoaşte pe noi şi pe Dumnezeu trebuie să ne întoarcem înăuntru, şi cunoaşterea lui Dumnezeu este o experienţă personală. Pe Dumnezeu nu Îl poţi cunoaşte fără să te cunoşti pe tine. Dacă începi să te cunoşti „cine eşti tu, cine sunt eu”, îţi dai seama, Îl descoperi pe Dumnezeu întotdeauna, pentru că „omul este icoana lui Dumnezeu”. După cum ştiţi El a zis: „să-l facem pe om după chipul şi după asemănarea Noastră”. Omul modern n-are timp să se cunoască pe sine pentru că este prea ocupat cu cunoaşterea în afară de sine. Iar din punctul de vedere al vieţii morale, şi tineretul mai ales nu poate suporta aventura intrării în sine şi ca un fel de scăpare („escape” noi îi spunem) cultivă lucrurile zgomotoase, adică, aşa cum este în Apus vorbesc...Poate că şi aici în România acuma, ceea ce nu aş dori să se întâmple într-o ţară ortodoxă: muzică de-asta, nu rock, rock-ul e clasic acuma, mai nebună muzică există decât atât; se duc la concerte în care se zgârie pe faţă, plâng, îşi rup hainele, concerte care te demonizează.
Nu poate un tânăr în America să stea singur pe o bancă 2 ore. Ce tragedie este! Şi vă dau un exemplu: noi avem nişte tabere de copii vara, tabere religioase le spuneţi dumneavoastră aici, îi aducem să înveţe religie. Pentru că în America nu se predă religie în şcolile publice. Niciodată nu s-a predat. Nu pentru că americanul nu este religios sau este împotriva bisericii, americanul poate nici n-are noţiunea de biserică pentru că acolo sunt 1200 de secte şi atunci nu ştii ce fel de religie să predai în scoală. Şi statul, care de fapt e respectuos faţă de biserică: nu plătim taxe, nu plătim pe proprietăţi, pe nimic, a refuzat să introducă religia în şcoală pentru că nu ştie ce fel de religie să predea. Aşadar, revenind, aveam o tabără de copii şi era o fetiţă care avea 2 radiouri: unul în dreapta, altul în stânga, şi cu 2 căşti, una în urechea stângă alta în cea dreaptă, probabil că erau 2 programe: unul de sport şi unul de muzică din asta, şi eu i-am spus: „shut it off”-„închide-le!”. Şi ştiţi ce mi-a spus? „Părinte, dacă eu le închid, înnebunesc!”. Ce tragedie la o fetiţă de 14 ani să spună lucrul ăsta. „Dar tu nu poţi să stai pe banca aia? Stai 1 oră acolo!”. „Dar ce să fac?”. „Nu faci nimic; stai şi taci; poate Dumnezeu vrea să-ţi vorbească ceva!”.
Vedeţi ăsta este rolul Ortodoxiei în cultura apuseană. Nu să ne cunoască lumea. Noi de multe ori suntem mândri, avem creştini în Franţa, în Germania, în America. Ei şi ce?! Nu pentru asta Dumnezeu ne-a trimis acolo, nu să facem bani; ne-a trimis acolo să deschidem porţile unei cunoaşteri adevărate să deschidem porţile Bisericii pentru că ei nu au Biserică. Sfintele Taine nu există la protestanţi. Nu există în lumea protestantă. Cei care vin la Ortodoxie în America (şi sunt foarte mulţi care vin), parohii întregi de baptişti, mai ales cei din Sud, ei caută Biserica. Şi citesc, pentru că majoritatea celor care se fac ortodocşi sunt intelectuali în America, citesc, şi-au găsit în Constituţiile Apostolice şi la Sf. Iustin Martirul, în Apologii, descrierea Sfintei Liturghii, despre Taine şi se întreabă: „ dar când au dispărut Astea de la noi?”; „suntem noi în Biserică sau nu suntem în Biserică?”. Şi încep să caute Biserica! Interesant că nu se duc la catolici. Pentru că catolicii sunt foarte liberali, să ştiţi. Mai ales după Sinodul al II-lea de la Vatican au reformat Liturghia, au introdus jazz-band în biserică, chitare electrice pentru că ei vor să aducă tineretul în biserică. Tineretul e mult mai înţelept. Tineretul nu se duce. Au pierdut tineretul, vocaţiile toate, pentru că atunci când intri într-o biserică chiar un tânăr vrea să vadă ceva diferit decât pe bulevard. Ortodoxia dimpotrivă vrea să impună ritmul din biserică care este ritmul normal al omului: vezi pe preot ridicând mâinile în sus, pe diacon păşind într-un anumit ritm, cădind biserica. Ăsta e ritmul nostru uman, normal. Pe acesta Ortodoxia vrea să îl impună şi pe stradă, nu să aducă strada în biserică, cum se întamplă în biserica romano-catolică.

Tragedia Occidentului

De aceea spun despre tineretul de acolo şi despre noi toţi care ne ocupăm de ei, dorinţa noastră este, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să schimbăm direcţia cunoaşterii, să schimbăm aşa numita filosofie apuseană, umanismul şi relativismul, care este bazată pe om, nu pe Dumnezeu. Nu se predau în şcoli valori absolute: ce e bine astăzi, mâine poate fi rău/ ce e rău astăzi, mîine poate fi bine; totul este relativ. Dacă Familia şi Biserica nu le dau valori absolute, şcoala nu le dă! Toată filosofia în şcoală este bazată pe evoluţionism, care de fapt nu este o ştiinţă, ci este o filosofie, bazată pe materialismul filosofic al sec. al XVIII-lea. Vă spun un lucru: dacă noi nu venim de nicăierea, cum se învaţă în general în şcolile din Apus, şi nu ne ducem nicăieri, tânărul la 14-15 ani spune: „dar nu merită să trăieşti”; „adică cum: eu nu vin de nicăieri, nu mă duc nicăieri; de ce să trăiesc să mă îmbolnăvesc de cancer, de ce să plătesc taxe la guvern, de ce să nu mă sinucid?!!”. Şi sunt sinucideri multe. Aţi auzit de prin ziare ce s-a întâmplat la Columbine College? E un liceu american şi acolo era o listă pe care elevii o păstrau şi pe care notaseră cum să se sinucidă pe rând... Şi unul dintre ei a vrut să facă un act de „caritate” şi să-i omoare el, a omorât şi studenţii din bibliotecă. De ce? Eu nu-i acuz. Eu acuz sistemul. Pentru că sistemul acesta evoluţionist, care ei spun că e ştiinţific, dar nu este experimentat în laborator, este numai o filosofie. De ce să nu admiţi şi a doua filosofie despre Creaţie şi despre Univers, şi despre studiul naturii decât numai aceea?! Pentru că, n-avem timp acuma să vorbim, există acum în America o mare opoziţie împotriva lui Darwin, s-au publicat cărţi şi sunt mari biologi care au demonstrat în laborator că este imposibilă evoluţia. Dar s-a creat în tineret un anumit „behaviour”, un comportament cum se spune. Ceea ce urmărim noi ortodocşii este schimbarea acestui comportament şi îndreptarea atenţiei oamenilor spre lucrurile eterne şi spre valorile absolute. Cred ca de aia ne-a trimis Dumnezeu în America.
- Părinte, dar cum credeţi că pot fi unite aceste 2 preocupări să le spun: o viaţă care trebuie să se folosească de economia capitalistă, că acum asta este economia de care se folosesc marea majoritate a statelor lumii, şi pe de altă parte, preocuparea către o viaţă interioară care necesită timp şi într-un fel necesită linişte.