![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Dragii mei,am citit si eu cateva raspunsurile voastre,nu toate,si am vazut ca multi mergeti pe calea:CERE SI TI SE VA DA!Dar rugaciuni de multumire nu prea vad,ca de exemplu dupa ce-ti faci rugaciunea de seara sa spui:"-MULTUMESC DOAMNE PENTRU CEEA CE MI-AI DAT MIE ASTAZI(si bune si rele)?(Ionela)
__________________
cristian-ionela |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Nu vreau sa fac pe invatatul,spun insa ce am auzit de la un parinte staret (calugar): cand ne rugam sa nu intram "direct in branza" ca sa spun asa. Ci intr-o ordine: mai intai dam slava lui Dumnezeu,apoi cerem iertarea pacatelor si abia apoi poate sa vina si rugaciunea de cerere! Nu in ultimul rand sa nu uitam de rugaciunile de multumire!
|
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#4
|
||||
|
||||
![]()
Când mintea ta, cuprinsă de mult dor către Dumnezeu, pleacă oarecum câte puțin din trup și se depărtează de toate gândurile , care vin din simțire, din amintire, sau din starea umorală, umplându-se de evlavie și de bucurie, atunci socotește că te-ai apropiat de hotarele rugăciunii. Atenția minții căutând rugăciunea va afla rugăciune ; căci rugăciunea îi urmează atenției mai mult decât orice altceva. De aceea trebuie să ne sârguim spre ea. Rugăciunea și răbdarea pot susține împreună cu urcușul continuu și o neăncetată tensiune, ca o căldură dacă se răcește, greu mai poate fi reaprinsă. Cine crede în Dumnezeu, îl are pe Dumnezeu lângă el. Credința și rugjăciunea sunt semnul lucrării lui Dumnezeu în om. Când te gândești la cineva ești în comunicare cu el, cu atât mai mult ești în comunicare cu Dumnezeu când te gândești la Dumnezeu cu încredere în El și când îi adresezi cererile tale. Sfântul Varsanufie ne avertizează că la rugăciunile mai lungi există întotdeauna pericolul împrăștierí fiindcă scade rapid concentrarea sau și mai rău, demonii seamănă în ea neghina lor. Stând la rugăciune să te rogi să fii eliberat de "omul vechi" sau să zic "Tatăl nostru", ori să le faci pe amândouă și apoi să șezi la lucru de mână. Să citim "Viețile Părinților" căci așa se luminează mintea în Domnul !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#5
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Poate n-o sa-ti faci canonul la inceput ca o sa ti se para greu dar cu timpul o sa ajungi sa vrei mai mult. Si asa te asezi pe cale.
__________________
Doamne ajuta! |
#6
|
|||
|
|||
![]()
De ce trebuie să citim rugăciunile? Nu ar trebui să vorbim cu Dumnezeu cu gândurile noastre, așa cum sunt ele?
Încercați să vorbiți cu Dumnezeu cu gândurile voastre și o să vedeți că nu le veți putea ridica la măsurile la care sunt rugăciunile pe care le citim. În ce măsură mă pot identifica cu niște rugăciuni care au fost compuse de alții? În măsura în care câștigi și tu sentimentele altora. De exemplu, „Domnul este păstorul meu“ - Psalmul 22 - socotesc că e o rugăciune pe care parcă aș fi făcut-o eu. Sunt altele cu care nu mă potrivesc foarte bine, dar, în orice caz, noi putem să ne cercetăm sentimentele și să ni le îndreptăm, să ni le apropiem de ceea ce aduc în noi ideile respective. Evagrie Ponticul spune că rugăciunea este „vorbirea minții cu Dumnezeu“, nu repetarea mecanică a unei formule de rugăciune. Când recităm rugăciuni nu ne rugăm, ne rugăm atunci când ceea ce spunem simțim, când ceea ce spunem ne impropriem. Cine este în sfera recitărilor nu se roagă, ci doar spune rugăciuni, iar cel care vorbește cu Dumnezeu prin cuvintele rugăciunii acela se roagă. Întâi este rugăciunea cu cuvântul, rugăciunea gurii, apoi vine rugăciunea minții, când cele ce le rostim cu gura le înțelegem și cu mintea, rugăciunea minții putând fi detașată de rugăciunea gurii, fiind mai înaintată decât rugăciunea gurii; rămâne la nivelul gândului, dar la nivelul gândului prin cuvinte, pentru că rugăciunea este prin cuvinte chiar când nu spunem cuvinte cu gura, când spunem cuvinte cu gândul, cuvinte pe care le-am putea spune și cu cuvântul vorbit. Și există o rugăciune a inimii, care este rugăciunea deplină, rugăciunea în care nu se roagă numai gura, nu se roagă numai mintea, ci se roagă și inima, adică omul întreg se roagă, la idei adăugând și simțirea. Aceasta este, de fapt, rugăciunea inimii - când inima se roagă împreună cu mintea, când între inimă și minte se face o legătură în așa fel încât omul întreg se roagă, adăugând la idei sentimente. Cum sporești în relația ta cu Dumnezeu prin rugăciunea din biserică și cum sporești în relația cu Dumnezeu prin rugăciunea făcută acasă? Care este diferența și echilibrul dintre ele? Într-un fel nu este nici o diferență, pentru că tot rugăciune e și acasă și la biserică! Ceea ce faci în biserică faci organizat și împreună cu alții, faci într-un loc consacrat, într-un loc sfințit anume pentru Dumnezeu. Se recomandă că atunci când e slujbă la biserică și când poți fi la biserică, să fii la slujbă, pentru că pentru rugăciunea particulară găsești și altă vreme, când nu este slujbă la biserică. Mă gândesc în special la Sfânta Liturghie. Taină rugăciunii este să te rogi în taină. Cea mai mare jertfă și rugăciune posibilă pe pământ este Sfânta Liturghie. Nu locul, ci calitatea rugăciunii este ceea ce se caută. |
|