Cat sa ma rog?

[padurariucristi]

Dragii mei,am citit si eu cateva raspunsurile voastre,nu toate,si am vazut ca multi mergeti pe calea:CERE SI TI SE VA DA!Dar rugaciuni de multumire nu prea vad,ca de exemplu dupa ce-ti faci rugaciunea de seara sa spui:"-MULTUMESC DOAMNE PENTRU CEEA CE MI-AI DAT MIE ASTAZI(si bune si rele)?(Ionela)

Nu vreau sa fac pe invatatul,spun insa ce am auzit de la un parinte staret (calugar): cand ne rugam sa nu intram "direct in branza" ca sa spun asa. Ci intr-o ordine: mai intai dam slava lui Dumnezeu,apoi cerem iertarea pacatelor si abia apoi poate sa vina si rugaciunea de cerere! Nu in ultimul rand sa nu uitam de rugaciunile de multumire!

[costel]

În prealabil postat de Nevrednicul

Nu vreau sa fac pe invatatul,spun insa ce am auzit de la un parinte staret (calugar): cand ne rugam sa nu intram "direct in branza" ca sa spun asa. Ci intr-o ordine: mai intai dam slava lui Dumnezeu,apoi cerem iertarea pacatelor si abia apoi poate sa vina si rugaciunea de cerere! Nu in ultimul rand sa nu uitam de rugaciunile de multumire!

Nu cred ca parcurgerea acestor trepte face ca rugaciunea sa fie mai "auzita" de Dumnezeu. Ceea ce este cel mai important intr-o rugaciune este deschiderea inimii.

[cristiboss56]

Când mintea ta, cuprinsă de mult dor către Dumnezeu, pleacă oarecum câte puţin din trup şi se depărtează de toate gândurile , care vin din simţire, din amintire, sau din starea umorală, umplându-se de evlavie şi de bucurie, atunci socoteşte că te-ai apropiat de hotarele rugăciunii. Atenţia minţii căutând rugăciunea va afla rugăciune ; căci rugăciunea îi urmează atenţiei mai mult decât orice altceva. De aceea trebuie să ne sârguim spre ea. Rugăciunea şi răbdarea pot susţine împreună cu urcuşul continuu şi o neăncetată tensiune, ca o căldură dacă se răceşte, greu mai poate fi reaprinsă. Cine crede în Dumnezeu, îl are pe Dumnezeu lângă el. Credinţa şi rugjăciunea sunt semnul lucrării lui Dumnezeu în om. Când te gândeşti la cineva eşti în comunicare cu el, cu atât mai mult eşti în comunicare cu Dumnezeu când te gândeşti la Dumnezeu cu încredere în El şi când îi adresezi cererile tale. Sfântul Varsanufie ne avertizează că la rugăciunile mai lungi există întotdeauna pericolul împrăştierí fiindcă scade rapid concentrarea sau şi mai rău, demonii seamănă în ea neghina lor. Stând la rugăciune să te rogi să fii eliberat de "omul vechi" sau să zic "Tatăl nostru", ori să le faci pe amândouă şi apoi să şezi la lucru de mână. Să citim "Vieţile Părinţilor" căci aşa se luminează mintea în Domnul !

[caminaris]

În prealabil postat de izvoran

Am si eu o umila intrebare la adresa userilor de aici: cum se cuantizeaza rugaciunile in fata lui dumnezeu? Altfel spus, cum decide dumnezeu cate rugaciuni sunt necesare pentru a realiza ceva? Cum actioneaza odata ce numarul/intensitatea rugaciunilor a atins nivelul dorit?

Dragule, tu trebuie sa te spovedesti la un duhovnic mai intai. de la duhovnic o sa primesti un canon, ceva de genul: Paraclisul Maicii Domnului, 12 matanii, rugaciunile de dimineata, rugaciunile de seara, 2 capitole de citit din VT, 2 din NT, toate acestea intr-o zi. Si faci intocmai in fiecare zi. Apoi o sa-ti dea o carte de rugaciuni sau o sa-ti indice de unde si pe care s-o cumperi. De fiecare data cand ai intrebari te duci si-l intrebi.
Poate n-o sa-ti faci canonul la inceput ca o sa ti se para greu dar cu timpul o sa ajungi sa vrei mai mult. Si asa te asezi pe cale.

De ce trebuie să citim rugăciunile? Nu ar trebui să vorbim cu Dumnezeu cu gândurile noastre, aşa cum sunt ele?

Încercaţi să vorbiţi cu Dumnezeu cu gândurile voastre şi o să vedeţi că nu le veţi putea ridica la măsurile la care sunt rugăciunile pe care le citim. În ce măsură mă pot identifica cu nişte rugăciuni care au fost compuse de alţii? În măsura în care câştigi şi tu sentimentele altora.

De exemplu, „Domnul este păstorul meu“ - Psalmul 22 - socotesc că e o rugăciune pe care parcă aş fi făcut-o eu. Sunt altele cu care nu mă potrivesc foarte bine, dar, în orice caz, noi putem să ne cercetăm sentimentele şi să ni le îndreptăm, să ni le apropiem de ceea ce aduc în noi ideile respective. Evagrie Ponticul spune că rugăciunea este „vorbirea minţii cu Dumnezeu“, nu repetarea mecanică a unei formule de rugăciune. Când recităm rugăciuni nu ne rugăm, ne rugăm atunci când ceea ce spunem simţim, când ceea ce spunem ne impropriem.

Cine este în sfera recitărilor nu se roagă, ci doar spune rugăciuni, iar cel care vorbeşte cu Dumnezeu prin cuvintele rugăciunii acela se roagă. Întâi este rugăciunea cu cuvântul, rugăciunea gurii, apoi vine rugăciunea minţii, când cele ce le rostim cu gura le înţelegem şi cu mintea, rugăciunea minţii putând fi detaşată de rugăciunea gurii, fiind mai înaintată decât rugăciunea gurii; rămâne la nivelul gândului, dar la nivelul gândului prin cuvinte, pentru că rugăciunea este prin cuvinte chiar când nu spunem cuvinte cu gura, când spunem cuvinte cu gândul, cuvinte pe care le-am putea spune şi cu cuvântul vorbit. Şi există o rugăciune a inimii, care este rugăciunea deplină, rugăciunea în care nu se roagă numai gura, nu se roagă numai mintea, ci se roagă şi inima, adică omul întreg se roagă, la idei adăugând şi simţirea. Aceasta este, de fapt, rugăciunea inimii - când inima se roagă împreună cu mintea, când între inimă şi minte se face o legătură în aşa fel încât omul întreg se roagă, adăugând la idei sentimente.

Cum sporeşti în relaţia ta cu Dumnezeu prin rugăciunea din biserică şi cum sporeşti în relaţia cu Dumnezeu prin rugăciunea făcută acasă? Care este diferenţa şi echilibrul dintre ele?

Într-un fel nu este nici o diferenţă, pentru că tot rugăciune e şi acasă şi la biserică! Ceea ce faci în biserică faci organizat şi împreună cu alţii, faci într-un loc consacrat, într-un loc sfinţit anume pentru Dumnezeu. Se recomandă că atunci când e slujbă la biserică şi când poţi fi la biserică, să fii la slujbă, pentru că pentru rugăciunea particulară găseşti şi altă vreme, când nu este slujbă la biserică. Mă gândesc în special la Sfânta Liturghie. Taină rugăciunii este să te rogi în taină. Cea mai mare jertfă şi rugăciune posibilă pe pământ este Sfânta Liturghie. Nu locul, ci calitatea rugăciunii este ceea ce se caută.