Cum a aratat Sfantul Ioan Damaschinul la Dogmatica absurditatea geocentrismului

[Traditie1]

Evident stiu despre ce sustine stiinta. Cât despre statul pe forumuri, îti reamintesc ca tu ai deschis discutia. Ai promis ca închei discutia si nu te-ai tinut de cuvânt, acum vii si spui ca nu e ceva de folos sufletesc si ma acuzi pe mine ca ti-am raspuns la mesaje.




Icoanele si cuvintele din rugaciuni si slujbe lucreaza si fara sa rationam noi iar ce am spus eu despre minte e din Sfintii Parinti (Ioan Scararul, Siluan, parintele Sofronie si altii).



Lepadarea de întelesuri sau apofatismul e ceva ce gasesti în orice manual de teologie dogmatica. Pot sa-ti spun în ce fel se dezbraca mintea de întelesuri dar ne departam prea mult de subiect.




Mai dau o data fragmentele din Ioan Gura de Aur:

De aceea, când vezi că nu o pietricică, ci tot pământul e purtat pe ape şi că nu se cufundă, minunează-te de puterea peste fire care face aceste minuni. Dar de unde ştim noi că pământul pluteşte deasupra apelor? Proorocul ne-o spune prin cuvintele (Ps. 23. 2) : „El l-a întemeiat pe ape, şi peste râuri l-a gătit”; şi iarăşi (Ps. 135, 6): „Cel care a întemeiat pământul peste ape”. Ce zici? Apa nu poate ţine la faţa ei o pietricică, şi poartă totuşi pământul atât de mare, cu munţii, dealurile, oraşele, plantele cu oamenii si dobitoacele, şi nu se cufundă? Şi ce zic: mi se cufundă? Cum, când îi stă în jur mai jos de el atâta apă, cum de nu s’a topit şi nu s’a prefăcut totul în nămol ?
....
Spatele acestui cer pe care îi vedem sunt cuprinse din toate părţile de ape care nici nu curg, nici nu trag înapoi, deşi nu aceasta e firea lor, ci uşor se strâng în locuri scobite, iar când dau de un corp rotund curg de pe el în toate părţile şi nici o mică părticică din ele nu poate sta pe un astfel de loc. Ci uite, această minune s’a făcut cu cerurile şi la aceasta se gândea iarăşi proorocul când zicea: „Lăudaţi pe Domnul, ape care sunteţi deasupra cerurilor” (Psalm. 148, 4). Şi nici apa n’a stins soarele, şi nici soarele mergând atâta timp dedesupt, n’a uscat apa.

Din acestea se vede limpede ca e vorba de conceptul biblic al creatiei pamântului dupa separarea apelor de dedesubt de cele de deasupra, nu de pânza freatica.



Despre dovezile din Scriptura capamântul e plat, reciteste mesajele mele. În Vechiul Testament, începând cu Facerea, sunt numeroase. În Noul Testament se spune ca potrivnicul i-a aratat Mântuitorului toate împaratiile lumii de pe un munte înalt, ca stelele vor cadea pe pamânt la sfârsitul lumii, ca alesii lui Dumnezeu vor fi adunati din cele patru colturi ale pamântului, ca soarele e deosebit de stele si caîmpreuna cu ele sunt luminatorii cerului.




Într-adevar pacatul separa pe om de Dumnezeu dar pe masura ce ne straduim sa ne apropiem de Dumnezeu percepem tot mai multe lucruri ca stând între noi si El.

[vsovi]

"1. La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.
2. Si pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.
4. Si a vazut Dumnezeu ca este buna lumina, si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziua, iar intunericul l-a numit noapte. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai.
6. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta ape de ape!" Si a fost asa.
7. A facut Dumnezeu taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei.
8. Taria a numit-o Dumnezeu cer. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua.
9. Si a zis Dumnezeu: "Sa se adune apele cele de sub cer la un loc si sa se arate uscatul!" Si a fost asa. si s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor si s-a aratat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pamant, iar adunarea apelor a numit-o mari. Si a vazut Dumnezeu ca este bine. "

Sf Ioan Guritza de Aur:
"De aceea, când vezi că nu o pietricică, ci tot pământul e purtat pe ape şi că nu se cufundă, minunează-te de puterea peste fire care face aceste minuni. Dar de unde ştim noi că pământul pluteşte deasupra apelor? Proorocul ne-o spune prin cuvintele (Ps. 23. 2) : „El l-a întemeiat pe ape, şi peste râuri l-a gătit”; şi iarăşi (Ps. 135, 6): „Cel care a întemeiat pământul peste ape”. Ce zici? Apa nu poate ţine la faţa ei o pietricică, şi poartă totuşi pământul atât de mare, cu munţii, dealurile, oraşele, plantele cu oamenii si dobitoacele, şi nu se cufundă? Şi ce zic: mi se cufundă? Cum, când îi stă în jur mai jos de el atâta apă, cum de nu s’a topit şi nu s’a prefăcut totul în nămol ?
....
Spatele acestui cer pe care îi vedem sunt cuprinse din toate părţile de ape care nici nu curg, nici nu trag înapoi, deşi nu aceasta e firea lor, ci uşor se strâng în locuri scobite, iar când dau de un corp rotund curg de pe el în toate părţile şi nici o mică părticică din ele nu poate sta pe un astfel de loc. Ci uite, această minune s’a făcut cu cerurile şi la aceasta se gândea iarăşi proorocul când zicea: „Lăudaţi pe Domnul, ape care sunteţi deasupra cerurilor” (Psalm. 148, 4). Şi nici apa n’a stins soarele, şi nici soarele mergând atâta timp dedesupt, n’a uscat apa. "

eu nu intzeleg de aici ca pamantul sta pe mari, pe oceane ca shi insulele plutitoare, ca shi Navele, ca shi submarinele ci aici se explica valabilitatea Creatziei, adica:

Brusc a aparut dintr-odata prin Cuvantul lui Dumnezeu Cerul shi Pamantul dar netocmite "Si pamantul era netocmit si gol" deci fara nimic pe el, fara viatza, fara hina, shi spune cum era Cerul shi Pamantul netocmit dupa aparitzia brusca: "Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor"

ca sa vedem cum le-a tocmit apoi: a facut sa fie lumina prin Cuvant ca sa lumineze adancurile sa nu mai fie intuneric deasupra adancurilor ci lumina, a facut taria in mijlocul apelor care a despartzit apele de ape in ape de jos shi apele de sus shi apoi a zis sa se adune apele de sub Cer in adunarile lor shi asha a ieshit uscatul din apele de jos

deci Pamantul este numit uscatul dar uscatul a ieshit din ape doar jos pentru ca apele s-au adunat in adunarile lor caci tot ape se numea uscatul impreuna cu apele care nu s-au adunat in adunarile lor deci o stare fara lege, fara porunca, o stare oricare a uscatului impreuna cu apele, shi asha stau ele deasupra... deasupra Cerului, in timp ce sub Cer ele formeaza uscatul shi marile shi de aici nu rezulta ca uscatul/pamantul aicea jos sta pe mari ci rezulta doar ca sub suprafatza apelor in jos avem tot o notziune de ape, de apele de sub pamant in sensul ca in jos nu este posibil ca apele sa se stranga in adunarile lor ca sa se arate uscatul la alte niveluri dedesubt, deci in jos nu avem ape/mari/oceane sub pamant ci notziunea de ape are sensul ca nu exista cer dedesubt ci ape, straturi de pamant, gauri, ape, vulcani, tot felul de lucruri in jos numite generic ape in sensul ca acolo nu se poate arata uscatul shi nu se poate numi pamant ceva in jos, ci termenul este apele de sub pamant, dar apele alea contzin un posibil pamant care ar putea ieshi din ape deci nu sunt doar ape fara pamant ci apele de dedesubt contzin un posibil pamant care ieshind din ape ar putea fi denumit pamant caci uscatul a fost numit pamant iar adunarea apelor mari...

deci uscatul/pamantul este ce a ramas deasupra apelor shi s-a uscat/zvantat avand deasupra Cerul iar adunarea apelor de jos este numita mari iar deasupra Cerului care desparte apele de ape sunt "ape" in mod generic in sensul ca shi acolo daca porunceshte Dumnezeu ca apele sa se adune ar apare uscatul caci shi apele de deasupra cerului contzin un posibil uscat neieshit din ape....

deci avem o despartzire pe la mijloc printr-o tarie numita Cer shi ape sus netocmite shi ape jos tocmite in uscat numit pamant shi ape adunate numite mari... shi lumina deasupra genunii, adancului, deci avem lumina in Cer care lumineaza adancurile... dar mai tarziu au fost pushi luminatorii pe Cer shi ei preluand lumina creata anterior o impart dupa randuiala data lor, dupa tocmirea data fiecarui luminator ca sa lumineze shi sa fie spre vremi shi spre semne: Soarele, Luna shi Stelele...

[vsovi]

deci pamantul nu este o sfera sau o suprafatza plana ci este ceea ce este sub cer shi a ieshit din ape atunci cand apele s-au adunat in adunarile lor formand marile... in jos spre jos avem notziunea de ape dar este un amestec de ape shi pamant shi ce o mai fi in jos iar deasupra avem ape netocmite adica un amestec de ape shi pamant care nu a ieshit din ape shi acolo, deasupra Cerului, apele n-au porunca sa se stranga la adunarile lor ca sa formeze ceva... iar in laterale avem adancuri in care merge lumina... luminatorilor ce se deplaseaza pe bolta luminand pamantul de jos... caci nu shtiu daca lumineaza luminatorii shi in sus...

restul sunt modelari ale explicatzionishtilor... in general false sau cusute cu atza alba... ca sa pushte shi sa iasa la calculelele lor.

[vsovi]

imi e clar cum au tocmit ei proportziile ca sa pushte modelul lor:

au zis ca modelul e similar cu trei mingi shi au aranjat dimensiunile mingilor astfel incat sa iasa ca luna sa fie mai aproape de pamant shi deci mai mica, iar soarele mai mare pentru ca luna trece prin fatza soarelui la eclipse shi nu invers ca doar se vede, apoi au gasit lungimea circumferintzei pamantului prin masuratori shi gasindu-i volumul presupus, dedus ca shi cum ai calcula pentru o sfera au aranjat modelul astronomic pentru ca sa iasa proportziile astrelor cu proportziile vizuale:

-de pe suprafatza pamantului un observator vede un con cu varful in ochiul sau shi soarele ca baza iar luna la o anumita distantza de pamant cum se vede la eclipsa de soare ca discurile sunt identice vazute din ochiul observatorului deci se formeaza un con

-luna la aceiashi distantza de pamant dar acum pamantul se afla intre soare shi luna iar umbra pamantului este cat luna... deci este un trunchi de con

shi considerand distantzele ce se pastreaza la cele doua corpuri geometrice, distantza pamant luna shi pamant soare shi shtiind circumferintza pamantului se pot deduce marimile lunii shi ale soarelui...

shi uite asha au explicat "baietzii buni" sistemul solar... dar nu le-a ieshit bine shi atunci au zis ca shi pamantul se mishca pe o elipsa shi luna dar n-au explicat de ce nu-shi schimba forma vazuta soarele daca te apropii cu pamantul de el...

deci au conceput modele false ca sa plaseze pamantul ca pe o sfera intre planete shi ca se invarte... dar e fals.

shi asha ne-au pacalit pe totzi cu modelul lor...

[mihailt]

Cel mai inalt munte de pe Terra e Everestul.
De acolo nu se vede deloc toata lumea.
Mai apoi chiar de se duce cineva pe Moldoveanu de acolo nu se vede deloc foarte departe.Pentru simplul motiv ca vederea umana nu are putere sa vada mai incolo de cateva sute de metri precis.Vede totul la scara foarte mica.
Deci nicidecum nu se interpreteaza fireste ceea ce scrie acolo in Sfanta Scriptura.

Satana a ispitit pe Dumnezeu Iisus Hristos aratandu-i cumva sa zicem asa ca la televizor imparatiile lumii.L-a dus pe un munte inalt ca sa nu fie deranjati.
Cum asa?Dumnezeu Iisus Hristos a lasat pe Satana sa il ispiteasca si sa ii prezinte acelea.Ca si cum ar fi fost un om normal.
De exemplu lui parintele Cleopa i-a aratat diavolul o nalucire pe cand era in munti pustinicind si i s-a aratat pe un tanc ca un rabin.

Referitor la stelele care cad acolo se refera la ingerii care au cazut.
Stelele care cad pe Terra:ingerii care au cazut si au venit pe Terra sa incerce sa insele pe oameni.

Iata ce zice parintele Cleopa la "Ne vorbeste parintele Cleopa" volumul 1 referitor la istorisirea cu Iov
" Dar tu de unde vii ? Da ce ? Nu stia Dumnezeu de unde vine diavolul, daca Dumnezeu este in tot locul de fata ? Cum spune la Ieremia : Eu sunt Care umplu cerul si pamantul. Exista loc unde nu-i Dumnezeu, in iad, sau in rai, sau in cer, sau pe pamant ? Exista vreun cer sau mai presus de toate cerurile unde nu-i Dumnezeu ? Si atunci nu stia Dumnezeu de unde vine ? Da' de ce i-a pus intrebarea ? Ca sa ne raspunda noua cum a fost istoria lui Iov.
- De unde vii tu ? - l-a intrebat Dumnezeu pe satana. Iar el a zis :
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata.
Ai auzit cum lucreaza el ? Ca nu-i singur. A treia parte din stelele cerului au cazut, cum arata Sfantul Grigore de Nissa. Si la Apocalipsa zice : Am vazut un drac mare ros care a tarat cu coada lui a treia parte din stelele cerului si le-a daramat pe pamant.
Unde-i locuinta demonilor acum ? In vazduh. Dar nu numai in vazduhul asta care inconjoara planeta noastra si celelalte planete, zeci de miliarde, ci spatiul interplanetar si spatiul interstelar care n-are margine.Ca de aicea pana la Calea Lactee, pana la Drumul Robilor, avem paisprezece milioane de ani calatoria luminii, si lumina merge cu 300.000 de km pe secunda, cat ai inchide ochii.
Ai auzit cat ii de mare spatiul acesta ? Satana il umple. Ca auzi ca la ceata care a cazut, i-a dat Dumnezeu loc sub cer.
Locul asta le-a dat. Cine ne invata aceasta ? Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, ce zice : Domnii puterii vazduhului, duhurile rautatii raspandite in aer. Si marele prooroc David zice : Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la inaltime, adica din vazduh.
"

(parintele Cleopa se refera la citatul de la Apocalipsa:
"3.Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
4.Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ."
De la capitolul 12).
Dintr-o predica a parintelui Cleopa de anul nou:
http://www.scara.ro/art.php?id=scara7&&art=23
"Parintilor si fratilor si iubiti credinciosi,
Fiindca slujesc cu nevrednicie mâine Liturghia, m-am gândit ca e bine ca privegherea din seara aceasta s-o mai împodobim si cu cântari, si cu cuvinte sau cu predici, ca sa nu para prea lunga.
Mâine, Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare din Rasarit praznuieste trei sarbatori: Anul Nou, Taierea împrejur cea dupa trup a lui Hristos Mântuitorul si Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. Si pentru ca mâine nu se poate cuprinde într-o predica tot ce ar trebui spus despre aceste trei praznice, m-am gândit ca în seara aceasta sa ma ocup într-o mica parte din predica de însemnatatea anului nou.
Cum s-a ajuns la noi, românii, sa se praznuiasca anul nou la 1 ianuarie? Iata prin ce împrejurari s-a ajuns la aceasta si ce însemnatate are anul nou.
Sa stiti, fratilor si parintilor, ca Dumnezeu a facut lumea aceasta primavara si a terminat-o, cum ati auzit, în sase zile. Dar vinerea aceea, când s-a terminat lumea, era în ziua de 14 martie, când era luna plina. Asa dogmatiseste dumnezeiescul Parinte Ioan Damaschin. Nu se stia pe atunci ce-i acela calendar, ca nici nu era zidit omul, sau dupa ce l-a zidit, omul era deocamdata în rai.
Dupa marturia unor teologi, Adam si Eva au stat sapte sute de ani în rai, iar altii zic ca numai sapte zile, sau saptezeci; altii ca sapte ani.
Toti sunt pentru cifra sapte, dar nu se stie exact cât au stat ei în rai. Lui Dumnezeu, când a facut lumea cu cuvântul, nu I-au trebuit ciocane si hârlete si sapa si mistrie ca sa o faca; „El a zis si s-au facut. El a poruncit si s-au zidit” (Psalmii 148, 5). Dar a pus lumii acesteia niste legi vesnice; toate se rotesc cu atâta precizie în ceasul universului, se învârtesc cu o precizie de înspaimânta si pe îngeri, nu numai pe oameni. Pentru ce? Pentru ca e lucrul lui Dumnezeu Atottiitorul. Si când a facut Dumnezeu lumea, soarele era la zenit, adica în mijlocul cerului. Dar stihiile lumii facute de El, pamântul, si cerul, si soarele, si luna, si stelele nu au stat nemiscate nici o clipa, ci mereu se misca. Toate se misca în cerc, ele vesnic se întorc de unde au plecat. Asa se misca stelele, asa soarele si luna, asa toate planetele si tot ce a facut Dumnezeu. Tuturor le-a pus lege sa se miste si totodata sa nu se miste la întâmplare, ci cu mare rânduiala. Încât s-au uimit si cei mai învatati oameni ai lumii din antichitate, si au cunoscut pe Dumnezeu din zidiri, fara sa-L cunoasca din Scripturi. Si au strigat: „Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale!”. Asa a fost mai apoi cazul si cu Isaac Newton, cu Kepler si cu ceilalti mari astronomi, care din singura miscarea universului au înteles ca este o mâna, este un centru de îndrumare care le poarta pe acestea cu atâta precizie.
Miscarea regulata în cerc a stelelor ne da calendarul. Dar prin ce l-a întemeiat Dumnezeu în chip deosebit? L-a întemeiat prin cei doi ochi ai lumii: soarele si luna. Dupa ei a facut sa se orienteze toata suflarea, pâna la sfârsitul lumii. Si ati auzit ca se vorbeste în Pascalie de crugul soarelui si de crugul lunii. Ce este crugul soarelui? Este un ciclu de 28 de ani, de când soarele porneste de la punctul lui si face atâtea rotatii în fiecare an, încât ajunge în 28 de ani exact la locul de unde a pornit. Iar ciclul lunar este de 19 ani. Luna merge în jurul pamântului de 13 ori într-un an, dar în jurul soarelui, are nevoie de 19 ani, pâna ajunge de unde a pornit, si iara, si iara, si iara… Astfel, ciclul lunar are 19 ani, iar ciclul solar e de 28 de ani. Si pâna ce luna înconjoara soarele de 19 ori, soarele face ocolul cerului în 28 de ani. Înmulteste pe hârtie 28 cu 19; cât da? 532 de ani. Acesta e ciclul mare pascal, dupa care s-a întocmit Pascalia de Sfântul Chiril al Alexandriei, si a lui Dionisie cel Mic, si a altor paschologi.
Si de ce am luat istoria asa de departe? Ca sa vedeti cum a ajuns anul nou la noi. Deci, când s-au facut primele calendare din epoca straveche, pe timpul lui Irod, împaratul Ninivelor, ei nu se orientau, ca noi, dupa calendare cu 12 luni, ca nu stiau. Ei asteptau miscarea astrelor ceresti, a crugului soarelui sau al lunii si stiau ca a trecut un an din crugul soarelui si doi si trei si la 29 de ani va fi împlinit ciclul mare solar sau crugul soarelui, cum îl numeau ei. Si când luna se va întoarce de 19 ori, va fi împlinit ciclul mare luni-solar al lor.

[mihailt]

continuare:
Mai târziu s-a mai desteptat lumea. Asa vechii chaldei, popor mai vechi decât evreii, au fost mari astronomi. Ei au împrumutat mult civilizatiei egiptenilor si persilor, apoi acestia elinilor si asa mai departe, pâna a ajuns în partile noastre, ale Europei. Aceia au observat si alte miscari pe cer, nu numai miscarile soarelui si ale lunii, si treptat au început sa alcatuiasca un fel de calendar pe pamânt, dupa calendarul cerului sau dupa calendarul soarelui sau al lunii solare.
Calendarul ceresc fiind opera lui Dumnezeu, nu ramâne nici o iota în urma si nu poate sa se clinteasca, pentru ca zice: „porunca a pus si nu va trece” (Psalmii 148, 6). El nu poate sa ramâna în urma. Iar calendarele facute de oameni au fost mii pâna acum, ba poate zeci de mii. În fiecare epoca, dupa mintea din acel timp: au fost calendare de umbra, calendare de soare, calendare de nisip, calendarele faraonilor Egiptului, cum a fost Ramses si altii. Au fost o multime de calendare la egipteni si la popoare mai vechi ca egiptenii, cum au fost de pilda asirienii. Unele se conduceau dupa calendare fructifere; când se coceau portocalii, si asta se întâmpla de doua ori pe an, socoteau ca s-a împlinit un an. A fost calendarul Nilului, care a functionat sute de ani. Caci Nilul se revarsa periodic, de doua ori într-un an. Dar Nilul, din cauza ploilor de la ecuator, se revarsa uneori mai înainte de doua luni, alta data mai în urma si asa mai departe. Ei stiau ca atunci când s-a facut orezul, sau s-a revarsat Nilul de doua ori, e anul nou.
Dar stiinta n-a fost multumita cu calendare din acestea. Si nici nu trebuia sa fie, sau sa se ia dupa lucruri de acestea care n-au mers regulat. De aceea, oamenii au vrut sa faca alte calendare, mai bune, ca sa se apropie mai mult de calendarul cerului, de calendarul pe care l-a facut Atottiitorul Dumnezeu. Primii care au început sa faca aceste calendare au fost egiptenii. Ei au facut prima data calendarul de 12 ani, macar ca luna avea câte 28-30 de zile si calendarul lor era mai scurt decât calendarul de acum, anul având numai 354 de zile.
Poporul iudeu – care a fost în robia egiptenilor 430 de ani – când a iesit din robie a împrumutat calendarul egiptean, caci altul mai bun nu se gasea în acea vreme, si l-au folosit pe el 1500 de ani, pâna la împaratul Iuliu Cezar, cu circa 44 de ani înainte de venirea Mântuitorului. Dar pâna la acea data calendarul folosit ramasese foarte mult în urma. De aceea romanii, vrând sa-si faca un calendar mai bun, au trimis – pe vremea lui Iuliu Cezar – pe Iulian Sosigene în toate partile lumii, sa vada care calendar e mai aproape de calendarul ceresc, care se potriveste mai mult cu calendarul dumnezeiesc.
Si acela fiind însarcinat de împaratul Iuliu Cezar, a cercetat toate calendarele de pe valea Nilului, din Palestina, de prin Africa, si tot pe al evreilor l-a gasit mai aproape, fiindca era luat de la egipteni. Dar lipseau 11 zile si sase ceasuri fata de miscarile astrelor de pe cer. Deci i-a mai adaugat 11 zile si sase ceasuri. Din anul de 354 de zile s-a facut calendarul de 365 de zile. Si la patru ani, înmultind cele sase ceasuri care treceau în plus în fiecare din acesti ani, mai erau 24 de ceasuri, deci mai puneau o zi. Asa s-a nascut anul bisect, adica trei ani de câte 365 de zile, iar al patrulea (bisect) de 366.
La început toate popoarele, respectând traditia dupa care începutul lumii a fost în martie, de atunci începeau anul, indiferent ce calendar ar fi avut ele. Asa au socotit si egiptenii, si evreii, si romanii. Mai apoi romanii au adaugat lunile ianuarie si februarie si au stabilit începutul anului la 1 ianuarie.
Ei aveau obiceiul ca în ziua de 1 ianuarie luau impozitele de la popor, schimbau pe dregatori, plateau salariile la salariati, la militari, îi avansau pe unii din acestia la grade mai mari. Tot la 1 ianuarie aveau si cele mai mari festivitati, iar cu acest prilej faceau mare zarva de cântece si jocuri, cum le vedeti pâna acum. Ca de la romani si de la pagâni vin obiceiurile acestea de-a umbla din poarta în poarta si a fluiera si a cânta si a face câte si mai câte. Ca nu de la Biserica lui Hristos vin acestea, ci de la popoarele pagâne, caci romanii le-au împrumutat de la egipteni, egiptenii de la asirieni si asa mai departe. Obiceiurile acestea nu sunt crestinesti, ci pagânesti, fiindca si noi ne tragem din popoare pagâne, caci si romanii si dacii au fost popoare pagâne.
Dar lumina credintei lui Iisus Hristos a stralucit la Roma si în Imperiul Roman din sudul Dunarii, iar de acolo a trecut si la daci, dincoace de Dunare, mai ales dupa ce Dacia a fost cucerita de Traian si multime de colonisti din Peninsula Balcanica au inundat tara stramosilor nostri. Si asa a ajuns crestinismul cu lumina credintei dincoace de Dunare si a început sa înfloreasca aici Biserica lui Hristos. Dar prin acesti colonisti au venit la noi si obiceiurile acestea de 1 ianuarie. Si asa se fac în aceasta zi petreceri în loc de sfinte slujbe de multumire lui Dumnezeu si de cerere a ajutorului Lui. Obiceiurile acestea au trecut de la ei la noi, cum le vedeti pâna astazi, precum si calendarul de 12 luni. Astfel am ajuns si noi, românii, sa praznuim ziua de 1 ianuarie, ziua anului nou civil.
Vi le-am spus acestea tare pe scurt, pentru ca nu vi le pot arata acum mai pe larg. Oamenii s-au obisnuit de la început sa puna semne câti ani au trecut de la zidirea lumii. Biblia nu spune aceasta, caci ea nu se ocupa de cronologie. Ea e o carte de morala, de sfintenie, plina de Duhul Sfânt. Prin ea se arata ca exista Dumnezeu, ca El este Creatorul lumii, se arata legile date de El întregului univers, se arata ca El pedepseste pacatul si rasplateste virtutea, ca cei ai Lui sunt drepti, sfinti, iar ceilalti sunt pacatosi si vor lua plata dupa faptele lor si osânda dincolo. De acestea se ocupa Biblia.
Auzi – zic unii – ca Biblia spune ca numai sapte mii de ani are lumea aceasta! Te rog sa-mi arati, învatatule în Biblie, unde spune Biblia ca lumea-i de sapte mii de ani? Ia-o de la un cap la altul si daca ti se va arata undeva în Scriptura ca lumea-i numai de sapte mii de ani, atunci da-o pe foc!
Nu. Oamenii au pus termen de când s-a zidit lumea. Marele Vasile în Hexaimeron vorbeste de temelia pamântului, de facerea lumii, aratând – dupa marturia Sfintei Scripturi – ca pamântul era netocmit si nevazut. „Dar când era, nici tu nu stii, nici eu, ci numai Cel ce l-a facut, Dumnezeu”, spune Sfântul Ierarh. Deci Biblia spune ca pamântul era netocmit si nevazut (Facerea 1, 2). Care era netocmirea pamântului? Ea statea în faptul ca n-avea nici o vegetatie, nici un animal, nu era nimic. Apoi ne dezvaluie care era cauza nevederii: erau apele, caci pamântul era în fundul apelor; precum si faptul ca nu existau înca cei ce au ochi (Sfântul Vasile cel Mare, Hexaimeron, pp. 6-8). Cine sa-l fi vazut pe atunci? Dumnezeu îl vedea unde era, dar nu erau zidite cele cu ochi, nici animalele, nici oamenii, nici pasarile. Dar pamântul era, caci el dateaza de multe milioane de ani, poate sa fi fost acolo de sute de milioane. „Dumnezeu a facut pamântul si Singur El stie de când este pamântul si cât are sa mai dainuiasca”, raspunde Marele Vasile celor ce iscodeau vârsta pamântului. Dumnezeu a zis sa se adune apele întru adunarile sale si sa se arate pamântul. El l-a scos cum ai scoate casul din zer la stâna. Asa a scos Dumnezeu pamântul din ape. Si nu-i nici o greutate la Dumnezeu aceasta, caci auzi ce spune Marele Vasile: „Te minunezi ca pamântul e mare? Asculta pe Isaia: «Doamne, Tu ai facut pamântul ca pe nimic!» (Isaia 40, 23)”. Nimic e el înaintea lui Dumnezeu. E mare pamântul? Dar planeta Jupiter e de 1300 de ori mai mare decât Pamântul si are patru sateliti mult mai mari ca Pamântul. Dar Sirius, care-i de milioane de ori mai mare chiar decât Soarele! Ce-i la Dumnezeu pamântul? Pentru mine-i mare, si-i minunat, dar nu si pentru Cel care l-a facut. Acela l-a facut, cum zice Isaia, ca pe o nimica, si toate popoarele lumii înaintea Lui sunt ca o picatura din cada.
Si au pus oamenii semne de la zidirea lumii, ca atâtia ani sunt de la Adam, si toti ceilalti au auzit de la unul, dar nimeni nu stie precis câti ani sunt de la Adam. Unii zic ca Hristos a venit în lume la 5508 ani de la facerea lumii, altii la 4999. Cronologii nu se învoiesc la ce an a venit Hristos în lume, pentru ca nimeni nu stie exact când a facut Dumnezeu lumea si câti ani sunt de la zidirea lumii.
Când s-a zidit lumea numai Dumnezeu stie, nimeni altcineva. Asa spunea Marele Vasile. Dar oamenii au stabilit un fel de epoci, de ere. Ei au zis: atâti ani sunt de la Adam, apoi zic ca a fost era lui Avraam s. a. Unele le-au pus în legatura cu diferite evenimente: era alexandrina, de când Alexandru cel Mare a avut razboi cu persii; era romana, de la fondarea Romei; apoi era martirilor, de la începutul crestinismului pâna pe vremea lui Diocletian. Dar de abia de la împaratul Justinian, de la 517, au început sa se numeasca anii de la Hristos.
Era crestinismului nostru începe de la Mântuitorul si pâna acum are 1970 de ani, iar peste câteva ceasuri ajungem în anul 1971. Am vrut sa va spun câte ceva despre anul nou. Asa a ajuns si la noi sa se praznuiasca anul nou si sa se înceapa de la 1 ianuarie, dupa traditia ramasa noua de la Roma.
Si sunt calendare diferite si astazi. În Abisinia, o tara crestina, crestinii primesc taierea-împrejur, ca evreii.

[mihailt]

Stilismul e aratat ca erezie de multi parinti duhovnicesti.
Ecumenismul nu a fost anatemizat decat de niste rataciti.
Nu a existat Sfant Sinod Panortodox.
Imediat de a trecut la Domnul parintele Serafim Rose stilistii din ROCOR au anatemizat ecumenismul.
Mai apoi aceia aflandu-se in continuare sub inselarea duhurilor rele s-au desprins de ROCOR cand ROCOR s-a unit cu BO Rusa si continua duhurile rele lucrarea prin stilisti.
Se stie ca Bisericile stiliste au legaturi cu ordinele cavaleresti catolice.
Parintele Justin Parvu a numit pe arhiereul de Aquilea si Milano al unei biserici stiliste "fals arhiereu".

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de mihailt

Stilismul e aratat ca erezie de multi parinti duhovnicesti.
Ecumenismul nu a fost anatemizat decat de niste rataciti.
Nu a existat Sfant Sinod Panortodox.
Imediat de a trecut la Domnul parintele Serafim Rose stilistii din ROCOR au anatemizat ecumenismul.
Mai apoi aceia aflandu-se in continuare sub inselarea duhurilor rele s-au desprins de ROCOR cand ROCOR s-a unit cu BO Rusa si continua duhurile rele lucrarea prin stilisti.
Se stie ca Bisericile stiliste au legaturi cu ordinele cavaleresti catolice.
Parintele Justin Parvu a numit pe arhiereul de Aquilea si Milano al unei biserici stiliste "fals arhiereu".

Ti-am raspuns aici.

[mihailt]

Ecumenismul nu e erezie.
Pentru ca ecumenismul urmareste aducerea celor de la alte culte crestine in sanul Bisericii Ortodoxe.
Cum Dumnezeu voieste ca "toti sa se mantuiasca si la cunostinta Adevarului sa vina" e destul de inteles ca a refuza sa te duci sa discuti cu cei de acolo nu e in acord cu voia lui Dumnezeu de mantuire a tuturor.
Ca daca Sfintii Apostoli ar fi vorbit in stilul "paganilor botezati-va sau mergeti in Iad" oare cati ar fi venit la crestinism?
Sfantul Apostol Pavel oare cand s-a dus in Areopag sa propovaduiasca nu se citeste in Sfanta Scritptura cum a propovaduit si ce a zis?
Dar fiind acum de lamurit aspecte de doctrina mult mai fine si mai greu de inteles normal ca e nevoie de multe discutii si de mult tact din partea reprezentantilor Bisericilor Ortodoxe care propovaduiesc asa si participa la discutiile ecumenice sub inspiratia Duhului Sfant.

[BogdanF2]

În prealabil postat de mihailt

Ecumenismul nu e erezie.
Pentru ca ecumenismul urmareste aducerea celor de la alte culte crestine in sanul Bisericii Ortodoxe.

In forma asta nu ar fi erezie, intr-adevar, ar fi propovaduire. Din pacate insa nu e tot timpul asa, de multe ori ecumenismul inseamna tradari ale Sfintei Ortodoxii.

Bogdan.