o chestiune "de suprafata"

[MarinaAlca]

În prealabil postat de eclat_de_lune

Eu sunt grasa si nu imi place deloc felul in care arat.

Draga Eclat, daca memoria nu ma inseala, ai avut postate niste poze cu tine, in albumul privat.Mie mi s-a parut ca esti f draguta... si deloc grasa....
Acuma, depinde de standardele fiecaruia, caci daca jinduiesti dupa un 90-60-90, banuiesc ca e mai greu de realizat.Si apoi, sa zicem ca ai realiza. La ce ti-ar folosi? Tu crezi ca silueta e totul?
Hai sa iti spun doua cuvinte despre mine.Pe vremea cand aveam taliuta de sirena si dimensiuni de fotomodel, nu aveam nici un iubit si chiar simteam ca resping pe cei din jurul meu.. ani intregi am fost singura... nu pot spune ca m-a deranjat f tare lucrul acesta, aveam preocuparile mele, iar un barbat nu era 100% necesar in viata mea.
Precum spunea si Hartford, te-as invita sa dai o fuga si pana in Australia, care este a 2- din lume ca rata a obezitatii.
Nu ma mai suprinde cu nimic, cand zaresc pe strada niste baieti tineri, frumosi de pica, prezentabili, la brat cu niste domnisoare de maxim 18 ani si care cred ca au depasit de mult suta de kilograme!!!!
Deci trag eu concluzia ca, nu in kg pe care le ai, sta fericirea sau nefericirea noastra, ci de modul in care noi ne acceptam sau nu asa cum suntem.
In urma cu cativa ani, m-am ingrasat brusc, de la 60 kg am ajuns la 80kg.Si asta numai in timpul sarbatorilor de iarna.Am inceput o dieta, organizata, sub indrumarea stricta a unor persoane "calificate".
Dupa 6 luni cantaream mai putin cu 16 kg.
La scurt timp am intrat in spital din cauza problemelor grave cu stomacul.
Doctorii au spus raspicat ca acea cura de slabire a cauzat totul.Nici pana in ziua de azi nu mi-am revenit.Mi-am distrus sanatatea complet.
Evdient ca, kilogramele s-au mai pus la loc.... privind retrospectiv, la cata suferinta am tras, stau si ma intreb daca s-a meritat pretul pe care l-am platit si pe care il voi plati probabil pana la sfarsitul vietii mele.
Acum, evident, decizia este a ta.Tu poti alege: sa fi doar vie, sau sa traiesti cu adevarat.

[arwein]

mObezitatea este o boala; dupa cum chiar tu ai observat in primul rand are o latura psihologica- te simti urata, asta iti creeaza frustrare, crezi ca iti trece mancand si iata un cerc vicios. Apoi poate fi problema hormonala (se trateaza) si este sigur problema si genetica. Studenta..deci tanara, ai resurse....deci inteligenta, este o lupta pe masura ta.... In functie de surplusul de kg-lucrurile se pot aranja mai repede sau mai lent. Sfaturi:
1. Consulta un endocrinolog pentru e eventuala problema privind glandele endocrine si, daca exista- trateaz-o.
2. Consulta un psiholog specializat in asa ceva, nici nu iti imaginezi ce util e si ce sfaturi bune iti poate da.
3. Propune-ti teluri realiste- pe termen lung, nu 8 kg /sapt si prostii de astea.
4. Poarta haine numai care iti vin bine, ca sa iti creasca moralul si in loc de mancare recompenseaza-te cu lucruri a caror purtare nu depinde de kg; cred ca revistele glossy sunt o pacoste pentru tine, la fel plimbarea la Mall; daca insa ajungi in strainatate, te invit sa iti cauti haine (acolo nu stiu cum, au haine pentru toate tipurile de femei, care vin bine si sunt frumoase).
5. Discuta cu duhovnicul tau si spune-i de ce e asta un razboi mare pentru tine.
6. Atentie! Vei auzi ca posul ingrasa din multe parti, nu posul ingsasa...ci gogosile! Se poate slabi si in post.
7. Cresterea efortului fizic te va ajuta sa faci fata mai bine psihic privatiunilor alimentare, nu neaparata sport de performanta, dar masuri simple: mers, urcat scari, gimnastica/inot; efortul fizic determina descarcare in creier a unei substante care se numeste serotonina si da senzatie de bine, la fel cum actioneaza si ciocolata.

Este posibil; probabil ca nu vei fi niciodata slab-slaba, dar nici nu e de dorit asa ceva.

Doamne Ajuta!