Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[windorin]

În prealabil postat de anita

Si de fapt unele pacate le vedem mai greu sau le dam mai putina importanta din cauza mandriei.
Dar avem un avantaj ,ca sunt unii care ni le dezvaluie. Cu voia lui Dumnezeu.

Putem sa primim oare aceasta, anume ca cei de langa noi ne vad mai bine decat noi pacatele ?!
Putem oare sa ne smerim intr-atat incat sa acceptam ca noi insine ne cunoastem mai putin decat cei de langa noi ?!

În prealabil postat de bogdanc

1. cum adica "folos"? Folos la ce? Pentru noi folosul? Postul este ceva care nu aduce "foloase".
2. Eu il vad ca pe un fel de apropiere de Dumnezeu, ca un fel de a "impartasi" cu mine insumi patimile Mantuitorului.
3. Azi foarte putini mai stiu de post totusi eu am fost foarte incantat de mine insumi pentru ca am reusit sa tin post negru in Vinerea Mare.

1. Da, postul are roade si foloase deosebit de mari. Si acestea se revarsa in primul rand asupra noastra, a celor care postim.
Eu insumi ma folosesc de post, motiv pentru care ne si este cerut a'l tine.

2. Prin post nu cred ca "impartasit" patimile Mantuitorului, ci doar ne aratam vointa si osteneala in a ne curati de pacate. Tinem post pentru noi, nu pentru Dumnezeu. Daca am putea iubi curat si statornic, nu am mai avea nevoie de post. Insa cand gandurile ne lupta sistematic, inima zburda in neiubire si mintea se arunca in rautati, atunci avem nevoie de frana, de osteneli si postiri.

3. A tine post negru este o osteneala personala. Ea nu trebuie spusa altora. Odata spusa, ea este furata de catre diavol din vrednicia omului, care nu stie "sa se inchida in camara sa", cand se roaga, nici sa ascunda mainii stangi cele facute de mana dreapta. Iar daca dupa post apare sentimentul de "incantare de sine", mi'e frica sa nu fi aparut inselarea si viclenia diavolului. Dupa post, oricat de aspru ar fi, faptele dragostei ar trebui sa ne arate masura, iar nu "incantarea" direct proportionala cu nevointa.

Cu dragoste intru Hristos,
Dorin.

[georgeval]

Asemana Parintele Staniloae pe cel care se osteneste cu postul cu agricultorul care sapa pamantul, rupe buruiana si arunca asemenea Semanatorului samanta cea buna. Dupa ce postul s-a incheiat asteapta roadele.

[Fani71]

Cred ca un rezultat important al postului 'cu folos' ar fi sa ne putem bucura cu toata fiinta de Inviere, si bucuria si intelegerea asta sa o aplicam in viata noastra de zi cu zi. Sa ne simtim si noi innoiti. 'Astazi toate s-au umplut de lumina' - cantam in parioada pastelui.

[laraG]

Cred ca bucuria simtita dupa spovedanie si impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, la sarbatorirea Sfintei Invieri, in urmatoarele zile din saptamana luminata si nu numai, ne incredinteaza ca postul ne-a fost de folos.Si ne-a fost de folos si ca am putut sa privim mai atent in interiorul nostru,ca am reusit partial macar, sa vedem aspectul duhovnicesc si spiritual al postului ."Postul este , de fapt, ca un far care lumineaza in toate unghiurile vietii tale:te vadeste cat de buna sotie esti, te vadeste cat de buna mama esti..."(Pr.Constantin Necula, din Conferinte)

[Mia Mia]

In perioada postului crestinul care tine post este mai ispitit decat in restul zilelor? nu stiu parca mie asa mi se intampla parca... si pana la urma e bine sau nu sa zicem ca tinem post? sau deja cadem in pacatul mandriei?

[MariS_]

În prealabil postat de Ram803

Cum stim ca am tinut postul cu folos?

Eu zic ca daca ai legat postul mancarii cu postul buzelor si cel al inimii atunci postul e cu folos. Daca, insa, il tii doar pe primul, posibil sa ai surprize neplacute, adica sa nu fie bineprimit.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[George.m]

"Daca posteste cineva amestecand in postirea lui ceva voit de el, sau cautand slava omeneasca si vreun castig din ea, postirea aceasta face scarba lui Dumnezeu. Caci si Israelitii posteau, dar pentru ca savarseau nedreptatea in zilele de post si implineau voile lor, Dumnezeu i-a osandit prin proorocul Isaia, zicand: Nu acest post l-am ales Eu (Isaia 58,5). Tot lucrul bun care nu e facut din singura iubire a lui Dumnezeu, ci are mestecat in el voia proprie, e spurcat si respins de Dumnezeu" (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, c.401, Filocalia XI).