Dumnezeu uraste?

[vsm]

În prealabil postat de mihele_m

Cum sa ne urasca Dumnezeu , cind el si-a sacrificat propriul fiu pentru a ne curati pacatele noastre ,si aceasta este o dovada de o foarte mare iubire si nicidecum de ura .

...cuvintele:
Sfânta Evanghelie după Ioan

Capitolul 1
1.La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. 2.Acesta era întru început la Dumnezeu. 3.Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. 4.Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. 5.Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE.

Spune psalmistul parca...si in NT ...poate dintr-un izvor sa tasneasca si apa buna si amara...citez din memorie...daca EL ESTE IUBIRE...ce legatura este intre IUBIRE si ura, intuneric si LUMINA, VIATA si moarte...spunea cineva ca intunericul nu exista...intuneric inseamna absenta LUMINII.
ura...nu este nimic altceva decat absenta IUBIRII!!!

Atunci?

Va rog frumos sa incercati sa cititi PLANSURILE SF.EFREM SIRUL...suntem atat de departe de ceea ce inseamna URMAS AL LUI HRISTOS...CRESTIN ADEVARAT; EL ESTE DRAGOSTE...AGAPE.
Noi suntem nascuti in pacat...educatia noastra este asa cum este...a fost asa cum a fost...sa incercam,ca autodidacti, sa ne apropiem de IUBIRE...pe EL=IUBIREA Il GASIM daca IL CAUTAM DIN TOATA INIMA...cine IL CAUTA DIN TOATA INIMA?


DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE.

[eclesiastul]

În prealabil postat de mihele_m

Cum sa ne urasca Dumnezeu , cind el si-a sacrificat propriul fiu pentru a ne curati pacatele noastre ,si aceasta este o dovada de o foarte mare iubire si nicidecum de ura .

pai a dat pe Fiul Lui sa moara pt noi, dar dc omul ii intoarce spatele atunci mania lui Dumnezeu ramane peste el lucru care e afirmat chiar de Hristos :

"Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el."

[vsm]

Toate denominatiunile aparute dupa 1054 nu au radacina apostolica...s-au format ele insele...BISERICA DREPTEI CREDINTE are bazele puse de Mantuitorul nostru Iisus HRistos...aici inca mai este smerenie, blandete, post, sfinti; BUNUL DUMNEZEU sa ii ajute pe cei care nu au inteles inca acest lucru sa priceapa.

[eclesiastul]

În prealabil postat de vsm

Toate denominatiunile aparute dupa 1054 nu au radacina apostolica...s-au format ele insele...BISERICA DREPTEI CREDINTE are bazele puse de Mantuitorul nostru Iisus HRistos...aici inca mai este smerenie, blandete, post, sfinti; BUNUL DUMNEZEU sa ii ajute pe cei care nu au inteles inca acest lucru sa priceapa.

radacina este invatatura apostolica. ca tu nu accepti lucrul acesta e problema ta, lasa-l pe Dumnezeu sa judece, asa cum o face si in Apocalipsa. Nu te pune tu judecatorul bisericilor.
Si NP postesc, se roaga etc.

[vsm]

Plânsul de luni seara


[COLOR=#990000][/COLOR]Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase; si sa nu te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput. Nici sufletul meu, care de iad se apropie, nu-l judeca nevrednic de mangaierea Ta. Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea pierduta, caci m-am facut pustiu de a ma indrepta catre toata osardia si tot gandul cel bun. Caci, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, am intunecat sufletul meu si de betia patimilor este innegrita inima mea.
Marturisesc Tie Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea, rautatea si dobitocia mea. Voi spune, iarasi, din inima, toata bunatatea si veselia Ta pe care Tu, Doamne, din nemarginita iubire le-ai revarsat peste mine. Din pricina mea Te-am intaratat, Doamne; m-am aratat fara osardie catre facerea de bine, m-am gandit des la rau si lesne am savarsit tot pacatul. Iar Tu, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea din pricina nemarginitei intinderi a indurarii Tale, Fiule al lui Dumnezeu. Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage pe mine, iarasi, darul Tau catre viata, iar eu, mai vartos, catre moarte cu staruinta ma duc.
O, cat de cumplita e obisnuinta patimilor ! Cum leaga mintea cu legaturi de nedezlegat! Si eu, pacatosul, ma leg cu ele de buna mea voie. Si inca ma si bucur cand ma vad legat. Cufundat sunt in adanc: si-n fiecare zi ma bucur de lanturile vrajmasului si ma indulcesc intr-insele. Ne leaga cu legaturi pe care nu vrem sa le vedem, si de-a pururi ne intinde curse, in care ma prind. Pentru ca el insusi cunoaste cugetul si pornirea. Si fiindca este mai tare, intr-o clipita ma leaga.
Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, pentru ca ma ferec eu singur, ca si cu niste obezi, cu voile mele. Caci putand sa zdrobesc legaturile intr-o clipita de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac. Ma las biruit de trandavie si de obisnuinta patimilor. Cu voia ma supun lor. Acest lucru, de rusine plin,este mai greu de plans. Pentru ca merg cu voile mele la vrajmasul meu si el imi leaga sufletul si ma omoara in patimi, bucurandu-se. Si putand sa sfarm legaturile, iata ca nu poftesc! Este oare alta rusine mai cumplita decat aceasta a mea? O, nu !
Nimic nu este mai de rusine decat ca cineva sa faca voile vrajmasului sufletului sau! Si asa, aflandu-ma eu, ticalosul, si cunoscand legaturile mele, le ascund din falsa evlavie.
Iar cugetul meu ma mustra si ma omoara in adancul sufletului: "pentru ce nu te trezesti ticalosule?".
Oare nu stii ca langa usa este infricosata zi a judecatii?
Scoala-te ca un puternic! Rupe-ti legaturile! In tine este puterea dezlegarii ca si puterea legarii. Asa ma mustra pururea, in adancul sufletului, sfanta stiinta. Si eu nu vreau sa ma izbavesc din legaturile curselor. Ma tanguiesc si suspin in fiecare zi, si iarasi in chip zilnic ma descopar legat. Vrednic de jale si ticalos sunt eu, nesporit in lucrul cel bun al vietii mele, fiindca nu ma tem de cursele mortii.
Trupul imi este imbracat cu chip de cucernicie, de ochii privitorilor mei, dar sufletul imi este ferecat, ca in niste obezi, de ganduri necuvioase. Pe dinafara ma fac cucernic cu multa sarguinta dar inauntru sunt uraciune in fata lui Dumnezeu. Imi indulcesc graiul cu oamenii, cautand sa par bun, in timp ce sunt amar si rau cu voirea.
Si ce oare voi face in ziua cunostintei? Atunci cand judecatorul Dumnezeu va da pe fata totul inaintea judecatii? O! Ce mare frica ticaloseste inima mea, fiindca ma strang eu insumi in lantul nemarginitelor faraldelegi!
Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci daca nu voi imblanzi aici, cu lacrimi, pe Judecatorul. Pentru aceasta, ma rog sa nu Iti incui indurarile, Stapane, intru urgie; ca Tu Insuti astepti intoarcerea mea, pentru ca nu voiesti sa vezi pe cineva arzand, ci voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica. Indraznesc deci, la indurarile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta, rugandu-ma. Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu!
Straluceste-mi in minte raza de lumina, mai inainte de a ne duce la judecata ce va sa-mi fie infricosata. Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul. Cum ma duc eu acolo, cu totul gol de fapte bune! Frica si cutremur ma cuprinde, Doamne, cand ma vad pe mine fara de osardie spre bunatate. Si cu ganduri potrivnice ma svarcolesc intr-una, plecandu-mi dracilor, care, cu dezmerdarile patimilor, spre pierzare pururea ma amagesc. Ma aseman prea bine negustorului trandav si lenes, care, in fiecare zi, isi pagubeste capitalul cu castigul. La fel si eu ticalosul, ma pagubesc zilnic de bunatatile mele cele ceresti intru multe invaluiri, care mi trag spre rau, caci simt in mine cum, in fiecare ceas, eu ma fur singur. Si vrand, ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma inspaimant eu insumi de voirea mea, care, in multe chipuri, se arunca intru necazuri in pricina ca pacatuiesc. Si ma inspaimant iarasi de pocainta mea, care nu are temelie tare pe stanca cea izbavitoare care ma poate mantui. O, cum nu ma lasa in pace vrajmasul sufletului!
Cum pune in fiecare zi temelia zidirii pe care, cu mainile mele, iarasi o risipesc!

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de Hector

Am citit in psalmul 9 versetul cinci
.
Stiam ca Dumnezeu este iubire. Uraste Dumnezeu? Cum trebuie inteles acest verset?

Dumnezeu nu are cum sa urasca , EL fiind chipul iubirii desavarsite....Se intristeaza insa , la vederea pacatelor noastre....

[moldoveanu]

În prealabil postat de Hector

Am citit in psalmul 9 versetul cinci

.
Stiam ca Dumnezeu este iubire. Uraste Dumnezeu? Cum trebuie inteles acest verset?

Ma gandesc ca poate se refera la faptul ca pe cel ce iubeste nedreptatea il uraste propriul sau suflet. Poate e o disociere intre minte si suflet si pe cel la care mintea iubeste nedreptatea il uraste chiar propriul suflet. Imi vine greu sa cred ca e vorba de sufletul lui Dumnezeu. Nu prea cred ca Dumnezeu are suflet in sensul in care-l au oamenii. Sufletul este dat cuiva. Dumnezeu este sursa, nu cred ca poate fi primitorul sufletului. 2 lei ai mei.