Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Inceputul mantuirii sufletului se realizeaza prin izbavirea de pacate.Omul nesabuit moare in pacatele lui, fara sa se pocaiasca.

***

Unicul mod ca cineva sa-si indrepte pacatele este sa accepte ca a gresit si sa se pocaiasca.

***

Trebuie sa spunem ca am pierdut fiecare zi in care nu ne-am pocait si nu ne-am intristat pentru pacatele noastre, chiar daca s-a intamplat sa facem alte lucruri bune in decursul acesteia.

***

Pocainta inseamna sa te lipsesti de orice mangaiere trupeasca, fara sa te intristezi deloc.

***

Pocainta nu se realizeaza doar indepartandu-ne de pacatele de dinainte, ci si savarsind fapte bune.

***

Ca sa stergem o greseala de-a noastra din amintirea oamenilor ne trebuie multi ani.Lui Dumnezeu Ii este suficient doar o lacrima.Deci sa stingem parjolul pe care l-au aprins pacatele noastre , nu cu multa apa, ci cu putine lacrimi.

***

Atmosfera curatita de nori este luminata de soare.Sufletul care si-a curatit prin pocainta pacatele este luminat de lumina dumnezeiasca.

***

"Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau",Imparate ceresc, primeste-ne in pocainta si marturisire, ca un bun si iubitor de oameni."

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...A-b1-p1894.htm

[cristiboss56]

Cel care iartă, îi cere lui Dumnezeu, Celui care nu poate fi imitat, să-l imite pe el, zicând: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.
„Acela se înfăţişează pe sine lui Dumnezeu pildă de virtute - dacă e îngăduit să spunem aşa - cerând Celui ce nu poate fi imitat, să-l imite pe el, zicând: «şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri».
El roagă adică pe Dumnezeu ca, precum a fost el oamenilor, aşa să-i fie şi lui, Dumnezeu. Deci dacă, precum a iertat el greşelile celor ce i-au păcătuit lui, vrea să i se ierte şi lui din partea lui Dumnezeu, e vădit că, precum Dumnezeu iartă fără patimă pe cei ce-i iartă, la fel şi el iartă celor ce i-au greşit, arătându-se fără patimă faţă de cele ce i s-au întâmplat.
El nu îngăduie nici unei amintiri supărătoare să se întipărească în minte, ca să nu fie dovedit că sfâşie firea prin înclinarea voii, dezbinându-se de vreun om, om fiind şi el. Unindu-se astfel înclinarea voii cu raţiunea firii, se înfăptuieşte împăcarea lui Dumnezeu cu firea. Căci altfel nu e cu putinţă firii dezbinate în ea însăşi, prin înclinarea voii, să primească pogorârea dumnezeiască şi negrăită.
Poate de aceea vrea Dumnezeu să se înfăptuiască mai întâi împăcările între noi; nu ca să înveţe de la noi să se împace cu cei ce I-au greşit şi să ierte pedeapsa multelor şi înfricoşatelor fărădelegi, ci ca să ne cureţe pe noi de patimi şi să se arate că dispoziţia celor iertaţi conlucră bucuros cu harul”.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostru, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. II, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 330-331)

[cristiboss56]

„Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.“

„Neliniştea sufletească este simptomul mândriei ascunse şi demonstrează lipsa de experienţă şi de pricepere a omului. Înţelepciunea duhovnicească se câştigă prin smerenie, frica de Dumnezeu, menţinerea conştiinţei curate şi a răbdării în necazuri. Casa sufletului este răbdarea, hrana sufletului este smerenia. Când în casă nu se găseşte hrană, atunci sufletul iese afară, adică din răbdare. Pe vechii creştini, vrăjmaşul îi ispitea prin chinuri, iar pe cei de azi, prin boli şi gânduri.“

„Cuvântul nu e ca vrabia: zboară, dar nu poţi să-l prinzi. Foarte des, din cauza cuvintelor nesocotite, se întâmplă mai multe necazuri decât din cauza faptelor. De aceea este numit omul cuvântător, ca să pronunţe numai cuvintele gândite şi chibzuite.“ „Fiţi dar înţelepţi ca şerpii (Matei 10, 16). şarpele când trebuie să-şi schimbe vechea piele cu cea nouă, caută un loc îngust şi ferit de ochii lumii, care i se pare potrivit şi astfel îşi lasă pielea dinainte. Aşa şi omul care doreşte să-şi scoată şubrezeala (omul vechi) trebuie să meargă pe calea îngustă a împlinirii poruncilor Evangheliei.“

Sfântul Ambrozie de la Optina
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...t-b1-p1900.htm

[redemptor]

''-Cum înţelegeţi sensul creştin al vieţii, părinte Constantin?
-Sensul vieţii creştine, părinte Ioanichie, este împlinirea noastră după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, revelat prin Iisus Hristos în Duhul Sfînt. Iar această împlinire sau îndumnezeire, o dovedimvizibil prin credinţă, nădejde şi dragoste şi prin sensul creator şi binevoitor care trebuie să călăuzească orice gînd, cuvînt şi faptă a noastră. Mai precizez că omul credincioseste chemat să se realizeze pe aceste trei planuri: prin propria lui zidire după chipul lui Hristos, în Duhul Sfînt; prin faptele lui - credinţă lucrătoare prin iubire; şi prin urmaşii - fii sau ucenici.''



susra: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''Pentru ortodocşii români monahismul nu a fost nici ,,nebunie pentru Hristos'', nici retragere pe stîlp sau închidere în peşteră, aşa cum s-a întîlnit la unii asceţi sau chiar la ruşi. Ci el a fost întotdeauna o şcoală a vituţilor, a bunătăţii, a jertfei. De aceea poporenilor noştri le-a fost şi le este drag întotdeauna să poposească un timp într-o mînăstire, chiar şi pentru un timp mai scurt. Aceasta însemnează tot rugăciune, liniştire, uşurare, mîngîiere, întărire în credinţă. Monahul pentru ortodocşii români este un părinte sau un frate mai cu har, mai senin, mai înălţat sufleteşte. Un suflet închinat lui Dumnezeu!''



sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''Iaca ce-mi dă Domnul în gănd să vă spun celor ce sînteţi mai tineri:
Daţi-vă toată silinţa să ajutaţi Biserica, că are mare nevoie de sfinţiile voastre. Să faceţi ascultare, orice vi s-ar porunci, că ascultarea este viaţă, iar neascultarea moarte lucrează. Mai ales cînd este nevoie şi poruncă. Auzi ce zice proorocul David: ,,Iar pe cei ce lucrează îndărătnicii, adică pe neascultători, duce-i-va Domnul cu cei ce lucrează fărădelege'' (Ps. 124,5)''''


sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[cristiboss56]

RĂSPUNSURI LA TOATE NENOROCIRILE NOASTRE!…SF.NICOLAE VELIMIROVICI

DE CE SE ÎNCHID NORII CÂND CÂMPIILE SÂNT ÎNSETATE DE PLOAIE, ŞI SE DESCHID ATUNCI CÂND CÂMPIILE NU VOR PLOAIE?
Din pricina răutăţii oamenilor, firea s’a turburat şi şi-a lepădat rânduiala.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE ŢARINILE RODESC SLAB PRIMĂVARA, IAR VARA DAU RECOLTĂ PROASTĂ?
Pentru că şi fiicele oamenilor îşi urăsc rodul pântecelor lor şi îl ucid în plină creştere!

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE IZVOARELE SEACĂ ŞI ROADELE PĂMÂNTULUI NU MAI AU GUSTUL DE ODINIOARĂ?
Din pricina păcatelor oamenilor, prin care a intrat neputinţa în toată firea.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE NEAMUL BIRUITOR RABDĂ ÎNFRÂNGERI DIN PRICINA NEÎNŢELEGERII DIN LĂUNTRU ŞI DIN PRICINA VRAJBEI, ŞI MĂNÂNCĂ PÂINEA AMĂRITĂ DE LACRIMI ŞI URÂCIUNE?
Deoarece i-a biruit pe vărsătorii de sânge din jurul său, dar nu i-a biruit pe cei dinlăuntru.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE MAICA NU ÎŞI POATE ÎNDESTULA FIII?
Pentru că, alăptându-i, nu le cântă cântecul dragostei, ci cântecul urii faţă de vecini.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE OAMENII S’AU URÂŢIT ŞI AU PIERDUT FRUMUSEŢEA STRĂBUNILOR?
Din pricină că au lepădat chipul lui Dumnezeu, care din lăuntru, din suflet, dăruieşte frumuseţe feţei şi au pus pomezi pământeşti.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE S’AU ÎNMULŢIT BOLILE ŞI ÎNFRICOŞATELE MOLIME?
Pentru că oamenii au început să creadă că sănătatea este furată de la natură şi nu dăruită de Dumnezeu. Iar ceea ce e răpit cu sila, cu îndoită silă trebuie apărat.

ŞTII TU OARE, FIULE, DE CE OAMENII SE LUPTĂ PENTRU PĂMÂNT ŞI NU SE RUŞINEAZĂ DE ASEMĂNAREA LOR CU CÂRTIŢELE?
Pentru că pământul le creşte prin inimă, iar ochii văd doar ceea ce creşte în inimă. Şi pentru că, fiul meu, păcatul prea mult îi slăbeşte în lupta pentru ceruri.

NU PLÂNGE, FIULE, ÎN CURÂND DOMNUL VA VENI ŞI VA ÎNDREPTA TOATE.

[redemptor]

''-Părinte Iachint, în încheiere, ce sfaturi duhovniceşti daţi credincioşilor care vin la mînăstirea Putna şi tuturor fiilor sufleteşti pe care îi aveţi?
Să iubească pe Dumnezeu şi să-şi păstreze dreapta credinţă ortodoxă, chiar cu preţul vieţii lor. Să iubească pe oameni ajutîndu-i după nevoi. Să iubească Biserica şi sfintele mînăstiri, să asculte de păstorii lor sufleteşti şi să ducă o viaţă morală în familie şi societate, de adevăraţi fii ai lui Dumnezeu şi urmaşi ai marilor noştri înaintaşi şi ctitori de ţară.''



sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''Totuşi îmi pare rău că n-am făcut mai mult pentru suflet. Omul niciodată nu face cît trebuie, cît făgăduieşte. Ar fi tare bine dacă ar face cît poate.''



sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan

[redemptor]

''-Ce sfat să vă dau eu?! Sfinţiile voastre ştiţi mai bine ca mine cum trebuie să vă mîntuiţi. Numai că trebuie să şi facem ce-am făgăduit la călugărie, ce-am învăţat şi auzit. Că altfel, degeaba am plecat de acasă. Mai grea osîndă ne aşteaptă pe noi ca pe mireni. Aceia se trudesc din greu, au copii, se chinuiesc pentru creşterea lor, dar noi ce osteneală facem?Măcar să ne îmblînzim patimile noastre. Călugărul greşeşte mult cu limba, cu ochiul, cu auzul şi cu gîndul. De aceea, deşi vezi multe, să vorbeşti puţine! Deşi auzi multe, să nu le bagi în seamă. Cel mai bine este să fii tăcut, să rosteşti mereu sfînta rugăciune, să faci orice ascultare cu bucurie şi dragoste şi să aştepţi în pace pe Hristos!''



sursa: CONVORBIRI DUHOVNICEŞTI-Arhim. Ioanichie Bălan