Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

În prealabil postat de iuliu46

Hai spuneti-ne domnule Inorog, avortul este imoral sau nu ? Sau cu ce este mai imorala uciderea marilor artisti de la Cearli decat avortul ?

Este imoral daca este facut cand sanatatea mamei nu este in pericol. Ar trebui sa se investeasca mai mult in raspandirea metodelor de contraceptie, ca sa se evita avorturile.

[Lucian008]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Este imoral daca este facut cand sanatatea mamei nu este in pericol. Ar trebui sa se investeasca mai mult in raspandirea metodelor de contraceptie, ca sa se evita avorturile.

Clar este un cu totul alt subiect de discutie (ar putea fi purtat pe un alt topic), dar de ce este "moral" avortul cat sanatatea mamei este pusa in pericol? Cine ne da noua dreptul sa alegem cine sa traiasca si cine nu? De unde stim cine este mai bun si in functie de ce judecam ce este "mai bun"?

[Lucian008]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cruciadele au fost razboaie sfinte de contraatac al crestinilor. In aceste razboaie, sfintii cruciati se luptau cu oameni inarmati, ambele tabere stiind ca e vorba de un razboi. Nu am auzit ca acei cavaleri sa lupte cu desenatori si contabili, dv ati auzit ?

Vrajitoarele erau delincvente potrivit legii de atunci. Ele se ocupau cu practici diabolice, nu se ocupau cu caricaturi. Desenatorii asasinati, contabilul si politistii care-i pazeau nu incalcasera legile de acum. Sesizati diferenta ?

Ereticii despre care vorbiti nu erau dintre necredinciosi, fata de care Biserica nu avea nicio competenta. Ei isi spuneau credinciosi si refuzasera sa abjure in urma unei hotarari dogmatice legitime, venite de la o autoritate competenta, larg recunoscuta. Dimpotriva, desenatorii de la Charlie nu isi spun credinciosi. Nicio autoritate larg recunoscuta nu i-a pus sa abjure nimic, fiindca ei nu credeau in nimic. Sesizati diferenta ?

in sfarsit, atat in cazul vrajitoarelor, cat si al ereticilor, tribunale legitime, a caror competenta nu a fost pusa de nimeni la indoiala, in urma anchetei autoritatii legitime a Bisericii, Sfantul Oficiu, in care se recoltau marturii in fata notarilor si probe materiale, in urma si a ascultarii avocatilor si inculpatilor insisi la ultimul cuvant, au pronuntat sentinte de condamnare (sau de achitare) conform legislatiei de atunci.

Dimpotriva, in cazul de care ne ocupam niciun tribunal legitim nu a facut nicio ancheta. Niciun notar nu a inregistrat nicio marturie contra lor. Nicio autoritate unanim recunoscuta in lumea musulmana, ceva echivalent Sfantului Oficiu nu-i condamnase. Ei nu au avut drept la aparare. Nici la ultimul cuvant. Nici la o judecata dreapta, conforma legilor de azi ale Frantei.
Nici acum nu sesizati diferenta ?

Da este o diferenta. Dar nu este o diferenta substantiala. Ambele situatii, teroristii actuali si "justitiarii catolici" care ardeau pe rug "vrajitoare" sau eretici (cei care aveau alta perereri decat ceea ce invatau ei, inclusiv in materie de stiinta) sunt criminali abominabili care se folosesc de "credinta" pentru a face rau.
Crima nu este justificata, cu atat mai putin folosind "religia iubirii" ca arma.

[cristirg]

SAVATIE BAȘTOVOI: Despre moarte și caricaturi

http://chisinaulcultural.md/?p=416

"Ce este o caricatură? Aș putea răspunde la această întrebare ca un copil educat de caricaturi. Nu aș greși dacă aș spune că m-am născut într-o țară-caricatură: URSS, că îmi înveleam bucățile de pîine cu unt pe care mi le luam la școală în gazeta ”Pravda” care era plină de caricaturi, că învățam într-o școală care avea un panou cu caricaturi, că îmi cumpăram înghețată și limonadă de la o alimentară pe peretele căreia era o caricatură, că citeam cărți pionierești ilustrate cu caricaturi, că uneori și oamenii îmi păreau caricaturi decupate din gazete.

Într-un cuvînt, eram înnebunit de caricaturi. Am studiat pictura și, la rîndul meu, am desenat caricaturi.

Caricatura este o invenție a modernității. În antichitate, cînd locul fiecăruia în societate era clar și unde ponegrirea simbolurilor și a imaginii imperiale erau pedepsite cu moartea, caricatura nu își avea locul.

Răsfoind, de-a lungul scurtei mele vieți, reviste și cărți despre istoria omenirii, cu ce a avut ea rău și bun, am observat următorul lucru: caricaturile se înmulțesc atunci cînd cei care le fac nu pot ucide. Caricaturile apar înaintea unei revoluții, dispar în perioada măcelului și reapar pe timp de ”pace”, dar nu ca operă a partizanilor, ci ca armă a sistemului.

Caricatura a ucis sute de milioane de oameni de la Revoluția Franceză pînă azi.

În Rusia țaristă niște oameni au început să lipească pe ziduri caricaturi în care țarul, bancherul și preotul erau reprezentați într-o cușcă, iar oamenii de pe stradă îi priveau rîzînd. Peste cîțiva ani țarul a fost asasinat și sute de mii de preoți lichidați sau deportați în lagăre, unde majoritatea au murit în chinuri.

Totul a început de la caricaturi, epigrame, glume, dacă vreți. După ce milioane de oameni au fost uciși și regimul socialist s-a instaurat în Rusia și țările cucerite prin crimă, a fost declarată perioada de pace, de libertate a expresiei, de justiție echitabilă. A venit vremea cînd oamenilor care desenaseră oarecînd caricaturi li s-a zis că nu mai au voie să împuște preoți, comercianți și pe urmașii familiilor aristocrate chiar așa, pe stradă. Atunci ei s-au întors iarăși la caricaturi – aceste caricaturi au umplut Uniunea Sovietică și erau expresia celei mai sincere uri de clasă, ură care a ucis sute de milioane de oameni.

Charlie Hebdo, prin caricaturile religioase cu caracter pornografic pe care le-au răspîndit, a exprimat aceeași ură sinceră față de credințele altor oameni, care nu cred ca ei.

Această ură contravine legilor Franței și ordinii democratice, totuși ea a fost încurajată, iar acum e aclamată de spuma națiunilor europene.

Franța, ca și URSS, a avut orgoliul să proclame libertatea cu ghilotina și baioneta. Cînd rîurile de sînge s-au scurs în pămînt și din pămînt au crescut iarbă și flori, regimul instaurat a declarat vreme de pace și a făgăduit să apere libertatea, chiar și cea religioasă. Imperiile moderne nu au avut onestitatea imperiului antic roman în care religiile se întîmpla să fie interzise prin lege, cum a fost și cazul creștinismului, ci au făgăduit în chip mincinos libertatea de exprimare cu gîndul ascuns de a extirpa în timp orice urmă de religiozitate. În acest scop au fost folosite batalioanele de scriitori, artiști, actori, bufoni, jurnaliști, caricaturiști care umilesc, batjocuresc, murdăresc pe toți cei care cred altfel decît sistemul.

Ceea ce nu poate face statul ”democratic” cu sabia, a încredințat să o facă celor de la Charlie Hebdo și altora ca ei, de care e plină lumea.

Asistăm la un proces grotesc de reeducare la care sînt supuși oamenii de diferite credințe în tot spațiul Europei. Tragedia care a avut loc în aceste zile în Franța anunță eșecul reeducării de tip Pitești, cînd preoții erau torturați fizic prin bătăi cumplite, iar psihic prin impunerea să înghită fecale și să bea urină într-un ritual demonic care batjocorea Taina Sfintei Împărtășanii. Acum, cînd acest lucru nu se mai poate face în România, toți cei care urăsc pe Hristos se bucură cînd văd caricaturile murdare de la Charlie Hebdo și le venerează ca pe niște icoane.

Din păcate, isteria a cuprins întreaga Europă. Există mărturia prin care se confirmă că cei doi frați vinovați de crima de la Charlie au fost împușcați de poliție, deși nu au opus rezistență și nu au luat ostateci. Mărturia a fost făcută de Michel Catalano, omul care a petrecut o oră în firma sa cu cei doi asasini, bînd cafea cu ei, deși presa a trîmbițat că managerul fusese luat ostatec.

Cîți oameni mai trebuie să moară pentru a apăra reputația unor caricaturi mizerabile și pornografice? Nici autorii acestora și nici alții nu au meritat să sfîrșească astfel. Viața este un preț mult prea scump și care poate fi plătit o singură dată.

Opriți-vă! Și dacă nu puteți desena ceva frumos, priviți-vă pur și simplu. Frumusețea chipului uman a trezit dintotdeauna admirația. Strădania de a strîmba ceea ce este frumos vine de la diavol, chiar și la cei pentru care diavolul nu există."

În prealabil postat de Lucian008

Clar este un cu totul alt subiect de discutie (ar putea fi purtat pe un alt topic), dar de ce este "moral" avortul cat sanatatea mamei este pusa in pericol? Cine ne da noua dreptul sa alegem cine sa traiasca si cine nu? De unde stim cine este mai bun si in functie de ce judecam ce este "mai bun"?

Pentru ca in cazul in care sanatatea este pusa in pericol, exista riscul sa-i pierzi pe amandoi, ceea ce nu ar fi tocmai ideal, nu?

O sarcina este ceva foarte sensibil. Cand ceva merge rau, de obicei merge pana la capat daca nu intervii.

În prealabil postat de iuliu46

Creatorul ne spune ce trebuie si ce nu trebuie sa facem.

Irelevant, atat timp cat la final tot fiecare decide, in urma trecerii prin propriul filtru, ce anume trebuie sau nu sa faca, interpretand dupa bunul plac ce este de actualitate, ce "se adresa oamenilor din acea vreme", ce e cu sens metaforic, ce e cat se poate de real, ce paragraf primeaza etc.

În prealabil postat de iuliu46

Ateii nu au nimic,.....

Pentru ca in unele cazuri nimic inseamna totul. Este o idee cu care eu unul ma multumesc. Nu caut sa fiu centrul Universului.

În prealabil postat de iuliu46

Alta prostie cu "ateismul evolueaza " :)

O fi evoluand si ateismul. Eu spuneam doar ca e o consecinta a evolutiei, ceea ce e alta mancare de peste.

În prealabil postat de iuliu46

Creatorul ne spune ce trebuie si ce nu trebuie sa facem.

Daca intre tine si a ucide nu sta decat prounca a sasea, nu vreau sa vad ce monstru zace in tine la prima pierdere de memorie :))).

În prealabil postat de iuliu46

Hai spuneti-ne domnule Inorog, avortul este imoral sau nu ?

La scara universala si in termeni absoluti avortul nu este nici moral, nici imoral.

Pentru mine insumi: depinde. Depinde de circumsante, inclusiv de timp si loc. Depide si de data exacta la care ofer raspusul. Spre exemplu, desi se intampla rar, nu tot ceea ce era pentru mine perfect moral la 17 ani, 27 de zile si 5 ore este moral si in prezent, sau chiar 10 minute mai tarziu.

În prealabil postat de iuliu46

Sau cu ce este mai imorala uciderea marilor artisti de la Cearli decat avortul ?

Depinde.

Ca tot veni vorba: ce este mai imoral? Furtul sau pedofilia? Pe ce va bazati raspunsul?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Lucian008

Da este o diferenta. Dar nu este o diferenta substantiala. Ambele situatii, teroristii actuali si "justitiarii catolici" care ardeau pe rug "vrajitoare" sau eretici (cei care aveau alta perereri decat ceea ce invatau ei, inclusiv in materie de stiinta) sunt criminali abominabili care se folosesc de "credinta" pentru a face rau.
Crima nu este justificata, cu atat mai putin folosind "religia iubirii" ca arma.

Deci, in aceeasi situatie sunt si criminalii ortodocsi care au ars eretici pe rug, fiindca aveau alta credinta decat ei ? Ce parere aveti despre criminalii ortodocsi abominabili, incepand cu Constantin cel "intocmai cu apostolii" ? Sau aveti dubii ca a fost un criminal in rand cu Stefan cel Mare si Sfant ? Chiar va rog sa ma lamuriti din ce motiv considerati ca Sfantul cruciat Ludovic al IX-lea, care le-a dat o lectie dreapta arabilor ar fi criminal abominabil, pe cata vreme Sfantul Stefan, care le-a dat o lectie turcilor, ar fi Mare si Sfant ? Nu de alta, dar sunt curios cum ajung ortodocsii sa aiba asemenea judecati cu doua masuri.