![]() |
![]() |
|
#301
|
||||
|
||||
![]()
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...etti_Radem.htm
"Știi să ai o inimă veselă, orice s-ar întâmpla. De acum nimic nu te mai poate înfricoșa. Acum nu te mai poți rușina de tine. Nu vei mai accepta atitudini servile, pasive, docile. Dar, mai ales, nu vei mai putea fi atât de neliniștit că nu (reușești să râzi cu inima. Nu-ți vei mai masca fricile, interpretând bine roluri, jucându-ți propria viață. Viața trebuie trăită. în ea trebuie să intrăm și tot din ea trebuie să ieșim. Ea trebuie parcursă. Trebuie să ne murdărim mâinile. Să ne întrupăm. Cine știe de câte ori, mai ales atunci când ieși din casă, nu-ți pui o mască sau nu joci un rol. Ca și cum a personifica figura ideală care ai vrea să fii, care îți pune pe buze vorbele adecvate, care te face să porți haine la modă, să ai atitudini și comportamente corporale care urmează coerent liniile imaginii teoretice, create în mintea ta, te-ar putea face să uiți frica și neliniștea care te torturează, ca și cum toate acestea ți-ar putea da iluzia de uitare de sine! De a uita responsabilitatea de a-ți trăi pe deplin viața, felul tău de a fi, unice și irepetabile. Poate, prin acest mecanism psihilogic defensiv, vei simți mai puțin frica, timp de câteva ore, dar ce risipă! Ți-ai aruncat viața la coș! Nu ai trăit totul la persoana întâi, într-un mod autentic. Așa cum o cere statutul nostru de ființe venite pe acest pământ, și așa cum Creatorul nostru ar dori. Vei pierde plăcerea raporturilor interpersonale, atât de misterioase, imprevizibile, de neprogramat, bogate în nuanțe, complexe, riscante. Nu vei putea cunoaște într-adevăr umanitatea ta și a altuia. Nu vei putea râde cu inima. Ți-ai închis viața. De fapt, vei trăi numai pentru a reduce sau a evita teama care te neliniștește: ea va deveni stăpâna ta, nu viața, așa cum ar trebui să se întâmple, îți vei reduce astfel, în mod sistematic, ocaziile de risc, de suferință, vei avea o viață tot mai ordonată, previzibilă, îți vei căuta o prietenă (sau un prieten) de încredere, care să te încurajeze, cu o atitudine maternă sau fraternă, astfel încât prezența sa să-ți reducă îngrijorările, anxietățile, fricile. Te vei căsători, în fond, cu un anxiolitic. Și toate alegerile tale, de la cele afective la cele profesionale, vor viza mai degrabă reducerea riscurilor, a fricilor, decât trăirea autentică. Vei deveni un mare expert în evitarea problemelor, nu în înfruntarea lor. Ce greu e să trăiești așa! încerc să-mi imaginez cum se desfășoară o zi din viața ta. Cât de greu trebuie să fie pentru tine să te trezești, să te îmbraci, să mergi la serviciu sau să-ți desfășori oricum activitatea, făcând tot ce este posibil pentru a nu băga în seamă semnalele pe care ți le trimite continuu frica pe care o ai în tine. Cine știe de câți ani trăiești în această situație. Forța resemnării pare a fi enormă la persoanele dominate de frică. Pot trăi o viață întreagă evitând schimbarea de serviciu, transferurile, promovările, noile prietenii, căsătoria, călătoriile, copiii... căutând nenumărate alibiuri credibile, justificări, menținând o anume pavăză în fața propriei frici de a trăi. Cine știe câte lucruri ai făcut sau, mai bine zis, nu ai făcut, pentru a nu te simți ratat, pentru a nu te simți atacat, umilit, luat în derâdere, pentru a nu te demasca. Și totul pentru că nu ești în posesia unei corecte stime de sine! Poate te-ai refugiat în alcool, în țigări, în mâncare, în droguri, în depresie, în izolare, în ideea de suicid, în loc să-ți înfrunți fricile, începând să râzi cu inima. Atuci când spun să râzi cu inima, sper că ai înțeles că te sfătuiesc să nu fugi. Mai ales de frică. Gândește-te. Fă-ți-o prietenă! Și ea, ca și suferința, îți poate dezvălui laturile slabe, obscure, mai misterioase ale personalității tale, pe care altminteri, în situații liniștite, calme, fără șocuri, nu le-ai putea cunoaște niciodată. Printre altele, acum știi că, dacă n-o accepți, dacă o reprimi, ea îți va deveni stăpână. Recunoaște-o! Și stai liniștit." Doamne ajuta.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#302
|
||||
|
||||
![]()
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...etti_Radem.htm
"Știi de ce nu ești fericit? De ce nu reușești să râzi cu inima? Fiindcă trăiești din dependențe. Unde există dependență, nu există fericire și adevărată bucurie. Continui să fixezi totul asupra cui se află lângă tine, persoane și lucruri, asupra a tot ce se află dincolo de tine. Făcând asta, te-ai aruncat singur în închisoare, ale cărei zăbrele sunt constituite tocmai din legăturile de dependență pe care, de frică, din cauza neînsemnatei stime de sine, le-ai construit treptat și fără de care crezi că nu poți trăi. îți dau iluzia că ești sigur, protejat. Dar acum știi că adevărata siguranță trebuie să vină dinlăuntrul tău. Știi că te vei simți protejat doar atunci când vei ști să te protejezi singur. De fapt, ești convins că nu meriți o viață fericită. Acum însă știi că, datorită educației greșite, negative, din cauza neînsemnatei tale stime de sine, ai învățat să gândești așa. Deoarece această carte ți-a spus de nenumărate ori că nu există nici o clipă în care tu să nu ai înăuntrul tău toate elementele pentru a fi fericit! Dacă încă nu știi să râzi cu inima este fiindcă nu vrei să părăsești lumea ta nefericită, dar care ție îți pare că dă certitudine, siguranță. Și încă mulți, dacă nu aproape toți, fac așa. Ți se va părea incredibil, dar este exact pe dos! Dacă ai reuși să te debarasezi de dependențele care îți dau atâta siguranță, dar care sunt iluzorii, adică vin și pleacă și este suficient un neprevăzut pentru a le face să dispară, ai putea deveni într-adevăr fericit. Și ai putea onora într-adevăr faptul de a fi persoană. Și asta pentru o lungă perioadă de timp. Adevărul este că te simți nefericit de fiecare dată când nu reușești să-ți satisfaci dependențele, nevoile. Iată, dependențele, nevoile au devenit adevărații stăpâni ai vieții tale. Te simți viu, fericit numai atunci când sunt prezente. Iar când lumea, oamenii, lucrurile nu merg așa cum spui tu, când îți scapă de sub control, nu-ți satisfac nevoile, dependențele, cazi în depresie sau devii paranoic. Și totuși, în sufletul tău, intuiești că lucrurile, bune sau rele, oamenii, buni sau răi, își continuă propriul drum. în această carte, ca și în altele, te-am pus în gardă despre cum se schimbă lucrurile sau persoanele, după cum te-am și sfătuit să nu investești energie împotriva a ceva sau a cuiva, ci să-ți schimbi felul de a gândi, de a-ți folosi energia pe care o ai pentru a te dezvolta. Deci, încetează să mai fii sclavul nevoilor și dependențelor tale! Și, pentru a o face, nu folosi represiunea sau pedeapsa împotriva ta. Poate ar ajuta la liniștirea nevoilor și dependențelor tale, dar pe tine nu te-ar schimba. Important este să te schimbi ca persoană. în realitate, tu ești cel care alegi să fii, fericit sau nefericit. Și, pentru a o face, trebuie să fii conștient de propriile tale emoții. De gândurile tale. Râzând cu inima. O dată făcută această treabă, vei înțelege că, prin definiție, nu poți aștepta fericire din gânduri de nefericire, libertate din gânduri de dependentã, curaj din gânduri stãpânite de fricã." Doamne ajuta.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#303
|
||||
|
||||
![]()
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...etti_Traim.htm
"...și m-am pierdut Atunci când ne pierdem punctul de referință, ne punem într-o situație foarte periculoasă, deoarece avem tendința să ne legăm, să ne atașăm de prima persoană pe care o întâlnim, de prima persoană care ne zâmbește, ne îmbrățișează, ne ascultă. Și aproape niciodată această persoană nu este cea potrivită. Asta și pentru că, în momentele de teamă, când ne pierdem propriul eu, nu mai dispunem de prudență, de discernământ, de capacitatea de a-1 simți profund pe celălalt, de a capta adevărata lui esență. E de ajuns o singură mângâiere, un sărut... și deja ni se pare mult. Nu ne interesează să-1 cunoaștem mai mult pe celălalt. Sau îl cunoaștem chiar prea bine? CÂND EȘTI TÂNĂR Aș vrea să vă spun, pe această temă, câteva lucruri simple, dar esențiale. Pe când eram tânăr, mi se părea totul ușor în dragoste... Credeam că era de ajuns să întâlnești persoana potrivită și totul o să meargă de la sine. Apoi, pe parcursul îndelungatei perioade de practică a psihanalizei, în confruntarea cu greutățile personale, prin îndeletnicirea de a scrie cărți, mi-am dat seama, încetul cu încetul, că iubirea nu este o entitate statică, de neschimbat, absolută. Nu se află în paradis. Și nici în infern. Ci este un mod de a stabili relații. Nu este un mod de a-ți ușura viața, ci mai degrabă, de a face să iasă la iveală și de a-ți depăși propriile probleme, propriile slăbiciuni. De ce, de exemplu, când cineva iubește mult, deseori celălalt fuge? De ce unii oameni promit fidelitate, apoi trădează? Am înțeles că, în plan afectiv, nimeni nu este scutit de greșeli, de lipsuri, de nepotriviri. Am mai înțeles că mulți dintre noi încep o viață în doi pentru a umple un gol pe care îl simt înlăuntrul lor. Deseori ne oferim și ne pierdem inima deoarece suntem îndrăgostiți de iubire. De multe ori se întâmplă să pierdem contactul cu propriul eu și să căutăm o femeie care să aibă grijă de noi, întrucât nu mai știm să ne îngrijim singuri. Sau chiar suportăm o prezență negativă, doar ca să nu rămânem singuri cu noi înșine. Relația de iubire, în schimb, ar trebui să fie locul în care putem și trebuie să lucrăm cu noi înșine, în care este stimulată posibilitatea de a crește în plan psihologic și spiritual, în care putem și trebuie să stabilim o relație de profundă intimitate cu celălalt, simțind și receptând totul: suferința, bucuria, apropierea, depărtarea, dorința, refuzul, deschiderea, închistarea... La capătul acestui drum, inima s-a cizelat, și-a descoperit esența și a devenit mai primitoare, mai umilă. S-a căsătorit. IUBIREA BOLNAVĂ O greșeală de evaluare Atunci când, deși suferim mult, nu reușim să-1 părăsim pe celălalt, credem că iubim, dar, de fapt, nu iubim: ne încearcă teama. Teama de a nu-1 pierde pe celălalt, invidia față de libertatea, de independența, de autonomia lui, gelozia față de prieteniile și cunoștințele lui. Teama de a nu rămâne singuri, părăsiți, respinși. Teama că nu vom fi doriți, plăcuți, frumoși, încântători... Atunci ne legăm de celălalt, de cineva în jurul căruia viața noastră să se rotească. Ne simțim vii doar în prezența acestei persoane. Dar acest tip de iubire nu este sănătos. Atunci când dăm totul, când suportăm, când justificăm gesturile egoiste ale celuilalt, răutățile lui, trădările, minciunile, indiferența lui cu o pasivitate resemnată, de fapt, nu iubim, ci ne facem rău. Deoarece nu ne respectăm, deoarece ne-am pierdut încrederea în noi înșine. Înainte de toate, să ne simțim bine cu noi înșine Ar putea părea banal, dar trebuie să ne simțim bine în Primul rând cu noi înșine și apoi cu ceilalți. Asta și pentru că, tocmai atunci când nu ne simțim bine cu noi înșine, avem tendința să devenim dependenți de partener. Stăm cu el (sau cu ea) ca să ne simțim în siguranță, protejați, tocmai pentru că nu suntem în stare să ne încurajăm singuri, pentru că nu reușim să ne protejăm singuri. Ne-a lipsit ceva important în copilărie, în adolescență... Doar prezența permanentă, constantă a celuilalt ne va putea liniști, ne va putea face să ne simțim demni de respect, de încredere, în caz contrar, dacă celălalt nu ne ia în seamă, nu ne ascultă, simțim că murim, ne gândim cu durere că nu existăm. Și totuși, nimeni nu ne poate face fericiți, dacă noi nu i-o permitem. Golul pe care îl simțim nu va putea fi umplut cu iubire dacă, înainte de toate, nu ne acceptăm, dacă nu încetăm să ne temem și ne lăsăm în voia firii noastre, dacă nu încetăm să-1 ținem pe celălalt sub control, dacă nu încetăm să ne prefacem că avem probleme... Fericirea vine din seninătatea pe care am reușit s-o creăm, înlăuntrul nostru. [A se vedea V. Albisetti, Pentru a fi fericiți. Note de psihoterapie pentru toți, Editura Pauline, București 2003] Suferința din dragoste... Deseori, când nu ne respectăm, când ne pierdem încrederea în noi înșine, confundăm sexul cu dragostea, obsesia cu dorința. Doar ca să ne simțim iubiți, oferim tot ceea ce avem, trup, personalitate, timp, bani... Și, fiindcă nu ni se răspunde așa cum am vrea noi, încercăm iar și iar, tot mai mult. Alergăm de la un partener la altul în căutarea a ceea ce nu vrem să găsim în noi. Până în momentul în care murim din punct de vedere psihologic. Totuși, aceste persoane, dacă nu suferă, cred că nu iubesc. își măsoară dragostea în funcție de gradul de suferință pe care o suportă. ...pentru partener Deși în exterior apărem puternici, hotărâți, motivați, înlăuntrul nostru ne respectăm atât de puțin încât rămânem legați de persoane pe care le simțim nedemne de încredere, incapabile de afecțiune. Se pare că tocmai atunci când o persoană este slabă sau bolnavă psihic, ea atrage, inevitabil, fără să-și dea seama, persoane la fel de slabe și bolnave, doar mascate în oameni puternici, travestiți în salvatori... Deseori aceste personalități disonante sunt bine mascate de succesul profesional la care au ajuns, de prestigiul social ostentativ. De multe ori, bărbații își proiectează problemele nerezolvate în exterior, în muncă, în sport; femeile sunt poate mai înclinate să facă acest lucru în plan personal, în sentimente, dar problema rămâne: relațiile pe care le leagă cu celălalt, deși par să ajute, sunt distructive. Oare preferă compania unui partener dezechilibrat pentru a recrea, inconștient, o situație din copilărie sau adolescență bine cunoscută lor?" Doamne ajuta.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#304
|
||||
|
||||
![]()
Recomand lectura intregului articol:
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...etti_Traim.htm
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#305
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#306
|
||||
|
||||
![]()
1.Să fim prieteni sau să avem prieteni?
O modalitate de a ne cunoaște pe noi înșine și pe ceilalți http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...i_Prieteni.htm 2. Să râdem cu inima O metodã simplã pentru a trãi senin http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...etti_Radem.htm 3. Sã trãim bine împreunã Despre dinamica vietii în doi http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...etti_Traim.htm 4. Iubire Cum sã rãmînem împreunã pentru întreaaga viatã. http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...tti_Iubire.htm 5. Devino ceea ce esti Un parcurs de psihospiritualitate crestinã http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...tti_Devino.htm
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#307
|
|||
|
|||
![]() Citat:
schimb ptr o femeie e mai dificil ...asta e!! |
#308
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Mai exact consider ca Dumnezeu nu a facut viata femeii "mai dificila" decat a barbatului sau "inferioara" barbatului ci doar diferite. Spre exemplu, statistic vorbind, pentru o femeie este dificil sa taie lemne, pentru un barbat nu; pentru un barbat este dificil sa aiba grija de un copil cu delicatete si tandrete, insa pentru o femeie nu. Desi doar femeia naste princi, de acestia se bucura atat femeia cat si barbatul; desi doar barbatul poate fi preot, de harul tainei preotiei se bucura si femeia... Iata deci cum Dumnezeu nu este partinitor in ceea ce priveste existenta barbatului si a femeii, chiar daca sunt diferite aceste moduri de existenta. Desigur diferentele vizeaza nevoia reciproca a barbatului si femeii, completarea in iubire si harul Duhului Sfant spre a face voia LUI Dumnezeu, spre mantuire spre hristificare. Omul (barbat si femeie) "este facut din iubire pentru iubire". "Dumnezeu este iubire" (I Ioan) Intr-adevar exista diferente intre modul de iubire al barbatului si al femeii, manifestate in dorinte si oferte, insa Dumnezeu asa ne-a facut pe noi oamenii incat barbatul si femeia au nevoie reciproca unul de celalat (duhovniceste, afectiv, trupeste) pentru a ne mantui impreuna. (Precizez ca prin trupeste nu ma refer exclusiv la activitatea sexuala fireasca ci la toate manifestarile trupesti de la o mangaiere, un zambet, o imbratisare... pana activitati specifice barbatului si femeii caci barbatul are forta fizica mai mare iar femeia are delicatete, gigasie...) Cu totii barbati si femei suferim de pe urma patimilor, pacatelor si atacurilor duhurilor necurate... desigur in mod diferit, insa tot suferinta este. (Da sunt de acord cu dvs ca un mod de manifestare al suferintei barbatului este incapacitatea de a dori o casatorie... iar la femei...) Desigur calea monahismului este o cale diferinta spre mantuire, nu doresc sa intru in amanunte, insa doresc sa subliniez ca mantuirea si sfintenia se adreseaza tuturor oamenilor, deci toti suntem chemati la hristificare prin dobandirea harului Duhului Sfant. Doamne ajuta.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; Last edited by Eugen7; 11.12.2012 at 08:59:07. |
#309
|
||||
|
||||
![]()
"iubirea adevărată este o muncă de autoconștientizare, de autoanaliză, de acceptare a propriei nevroze, de a ști să îi spunem pe nume, numele ei corect, și de a încerca apoi să o reducem, deși știm că nu putem să o înlăturăm niciodată în întregime. Un om care încearcă să-și reducă nevroza la gradul cât mai de jos posibil este un om cu adevărat curajos, un erou, un luptător, un fiu al lui Dumnezeu.
Doar de-a lungul unui asemenea drum va întâlni adevărata iubire. La acest nivel nu mai e nevoie să o cauți. Căci este înlăuntrul propriei ființe. Și acel om, de unul singur, ca și cum ar fi vrăjit, se va uni cu celălalt. Relația va primi atunci numele de botez adecvat: căsătorie. O unire a spiritelor, a minților și a trupurilor. Căsătoria adevărată: o relație care presupune un drum comun care trebuie parcurs spre existență, spre punctul de plecare și spre cel final, spre reducerea la maxim a propriei nevroze, și, prin urmare, a celei a copiilor, a propriei familii, a grupului, a societății." http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...tti_Iubire.htm
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#310
|
||||
|
||||
![]()
"Nimeni nu a găsit vreodată bărbatul potrivit/femeia potrivită. E foarte ciudat, nu ți se pare? Milioane de persoane să fi găsit mereu bărbatul greșit/femeia greșită? Nu. Evident, nu este vina bărbatului sau a femeii.
Nu există bărbați greșiți sau femei greșite. Nivelul la care se face alegerea, se acționează, se trăiește este greșit. Ați pus la treabă doar mintea, doar trupul. Intrați în lumea conștiinței, a sensului, a procesului de evoluție, recitiți frazele pe care le-am scris mai sus și veți găsi imediat bărbatul potrivit/femeia potrivită, iar dacă vă veți căsători, atunci, da, vă urez, în cadrul unei asemenea căsătorii, să aveți mulți copii. Datoria care ne-a fost transmisă nu este de a căuta iubirea, ci de a găsi sensul, discernământul, existența."... viata intru harul lui Dumnezeu, pentru iubirea reciproc impartasita (cu Dumnezeu si cu semenii). http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...tti_Iubire.htm
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Suferinta | costel | Generalitati | 36 | 19.09.2024 00:20:42 |
Suferinta | Ovidiu_26 | Generalitati | 8 | 19.09.2024 00:05:39 |
Sindromul "baiatului rau" | adimirea | Generalitati | 30 | 13.07.2012 10:50:16 |
Ajutor in suferinta | Hionia | Umanitare | 6 | 13.06.2012 00:28:55 |
Mila si Suferinta | florin.oltean75 | Generalitati | 0 | 04.04.2011 21:44:24 |
|