Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

În prealabil postat de stefan florin

Iar te ratacesti de una singura! Noi nu rememoram traditia pascala iudaica in Pastele nostru crestin ci serbam INVIEREA DOMNULUI. Am preluat de la evrei doar denumirea de Pasti. Doamne ajuta!

De asta mancam mielul, pentru a serba Invierea? Si de ce sa o serbam printr-un Paste anual? Pe ce baze? Asta era intrebarea.

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihailc

Puteai (cel puţin de data asta) s-o completezi fără să fi răutăcios. La începutul Patimii a instituit Euharistia dar ţinta finală, în Eshaton, e Învierea!

Asa este, tinta finala este Invierea. Nu cumva o sarbatorim la fiecare celebrare Euharistica? De unde nevoia unei celebrari mai speciale anuale ca la evrei?

[Mihailc]

În prealabil postat de Adriana3

De asta mancam mielul, pentru a serba Invierea? Si de ce sa o serbam printr-un Paste anual? Pe ce baze? Asta era intrebarea.

Antrenament pentru învierea noastră. Se învaţă de la Domnul pe baze ecleziologice pe care le afli dacă practici credinţa în Biserică. De-afară nu pricepi nimic, că nu-i teorie seacă pentru curioşi ci simţire înţelegătoare pentru mintea înviată, adică transfigurată metanoetic!
Mielul e facultativ, pentru iubitorii de folclor!

[stefan florin]

În prealabil postat de Adriana3

De asta mancam mielul, pentru a serba Invierea? Si de ce sa o serbam printr-un Paste anual? Pe ce baze? Asta era intrebarea.

In legatura cu Cina Domnului Pavel zice ca prin celebrarea acesteia vestim moartea Domnului si nu invierea
(1 Corinteni 11:26)-asta in legatura mesajul Adrianei care zicea ca prin Cina Euharistica sarbatorim de fapt invierea lui Iisus. Doamne ajuta!

[MariS_]

În prealabil postat de Mihailc

Paştele iudaic s-a sărbătorit începând cu seara zilei de vineri 7 aprilie, în anul 30 e.n., anul cel mai probabil al Pătimirii şi Învierii Domnului.

Si eu cred in aceasta data mai ales ca asa se explica graba cu care sinedriul a actionat. Sinedriul dorea ca totul sa se termine inainte de Pasti. Iar arhiereii respectau la sange hotararile luate.

Matei Capitolul 26
1. Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi:
2. Ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.
3. Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa.
4. Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă.
5. Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor.

Si, intr-adevar, Mantuitorul a fost prins, judecat, chinuit, rastignit si omorat in mai putin de 12 ore, adica cu o iuteala de neexplicat. Explicatia e insa data doar de decizia lor de a termina totul inainte de ziua praznicului. Or, daca Pastile ar fi inceput Joi seara continuat cu ziua de Vineri, asta ar fi insemnat ca n-au respectat propria decizie si nu numai atat dar nu mai aveau niciun motiv de graba. Puteau foarte bine sa astepte trecerea praznicului si apoi sa faca judecata si condamnarea in liniste. Dar graba cu care s-a facut totul arata clar ca Pastile urmau sa inceapa cat de curand, adica exact in seara din ziua rastignirii, Vineri. Au terminat la limita totul, e adevarat, dar au respectat hotararea luata. Asta era cel mai important pentru ei, respectarea la sange a hotararilor, legilor, traditiilor. Doar erau farisei si nu se dezminteau, erau "perfecti". Lucrau ca automatele.
E adevarat ca citind evanghelia dupa Matei, Marcu si Luca ai putea fi tentat sa crezi ca Pastile au inceput in aceea seara de Joi, dar Ioan infirma acest lucru. Or, Ioan e cel ce a fost de fata la eveniment si pe marturia sa trebuie sa ne bazam. Invers, cand e vorba, de ex, de purtarea crucii de catre Simon, Ioan nu aminteste de el, dar nu e nimic suspect in asta pentru ca exista explicatia ca el nu a vazut acel episod din cauza ca a avut grija de Maica Domnului. Nu aveau "drone" pe atunci sa observe de sus toate miscarile si mai era si multime mare de oameni. Atunci cand dorim sa aflam adevarul niciodata sa nu pornim de la cantitate, de la numar, ca sunt trei care spun intr-un fel si unul singur altfel, ci sa ne intrebam cine e cel mai in masura sa stie DIRECT si nu prin intermediar. Or, direct participant la evenimentul Cinei celei de Taina a fost Ioan si, prin urmare, e vrednic de crezare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihailc

Puteai (cel puţin de data asta) s-o completezi fără să fi răutăcios. La începutul Patimii a instituit Euharistia dar ţinta finală, în Eshaton, e Învierea!

daca am jicnit-o cu ceva IMI CER RESPECTUOS SCUZE fata de Adriana

[Adriana3]

În prealabil postat de stefan florin

In legatura cu Cina Domnului Pavel zice ca prin celebrarea acesteia vestim moartea Domnului si nu invierea
(1 Corinteni 11:26)-asta in legatura mesajul Adrianei care zicea ca prin Cina Euharistica sarbatorim de fapt invierea lui Iisus. Doamne ajuta!

Si de inviere nu zice nimic nicaieri Ap. Pavel legat de Euharistie?
Sa inteleg deci ca tot anul vestim doar moartea Domnului si apoi, o singura data pe an, de Pasti, vestim in sfarsit si Invierea?

[Mihailc]

MariS: Avem două cronologii ale Pătimirii diferite: una scurtă (aproximativ 12 ore) şi lungă (cca 38 de ore). Cronologia scurtă are numeroase puncte slabe, prea multe evenimente într-un interval comprimat. Cronologia lungă pare mai plauzibilă, datorită faptului că are la bază ipoteza că Iisus a serbat paştele esenian (care a picat miercuri, adică s-a derulat în seara zilei de marţi). Memoria Bisericii a reţinut agonia din Ghetsimani prin instituirea, încă din primele secole, a zilei de miercuri ca zi de post, adică începutul Patimii, iar vineri sfârşitul Patimii, respectiv moartea Domnului pe Cruce.

[MariS_]

În prealabil postat de Mihailc

MariS: Avem două cronologii ale Pătimirii diferite: una scurtă (aproximativ 12 ore) şi lungă (cca 38 de ore). Cronologia scurtă are numeroase puncte slabe, prea multe evenimente într-un interval comprimat. Cronologia lungă pare mai plauzibilă, datorită faptului că are la bază ipoteza că Iisus a serbat paştele esenian (care a picat miercuri, adică s-a derulat în seara zilei de marţi). Memoria Bisericii a reţinut agonia din Ghetsimani prin instituirea, încă din primele secole, a zilei de miercuri ca zi de post, adică începutul Patimii, iar vineri sfârşitul Patimii, respectiv moartea Domnului pe Cruce.

Eu nu stiam de cronologia lunga, recunosc, dar chiar si asa nu cred ca sinedriul nu si-a respectat hotararea de a termina totul inainte de praznic. In ce priveste pastele esenian, e o ipoteza deocamdata, nu stiu ce zic, nu am date suficiente sa zic nici da, nici ba. Iar despre euharistia cu paine dospita, dupa cate cunosc, a fost practicata chiar de la inceput si trecerea la azima s-a facut mult mai tarziu si doar de catre o parte a Bisericii. Imi vine greu sa cred ca s-au inselat chiar apostolii si cei imediat urmatori lor. Fara nicio referire la dvs. Va multumesc mult pentru informatiile foarte interesante pe care le-ati prezentat.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Mihailc]

În prealabil postat de MariS_

Eu nu stiam de cronologia lunga, recunosc, dar chiar si asa nu cred ca sinedriul nu si-a respectat hotararea de a termina totul inainte de praznic. In ce priveste pastele esenian, e o ipoteza deocamdata, nu stiu ce zic, nu am date suficiente sa zic nici da, nici ba. Iar despre euharistia cu paine dospita, dupa cate cunosc, a fost practicata chiar de la inceput si trecerea la azima s-a facut mult mai tarziu si doar de catre o parte a Bisericii. Imi vine greu sa cred ca s-au inselat chiar apostolii si cei imediat urmatori lor. Fara nicio referire la dvs. Va multumesc mult pentru informatiile foarte interesante pe care le-ati prezentat.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Păi s-a încheiat înainte de praznic. Doar ştim ce grabă mare a fost cu îngroparea Domnului, încheiată înainte de apusul soarelui. Cronologia lungă nu afectează cu nimic desfăşurătorul evanghelic pe care-l cunoaştem. Precizez, spun că e mai plauzibilă cronologia lungă datorită motivelor expuse mai sus, dar asta nu înseamnă că mi-am inclus cronologia lungă în evlavie. Personal, mi-e arhisuficientă memoria Bisericii care a păstrat esenţa evenimentelor capitale din presupusul an 30, fără să facă mare caz de cronologii şi suprapuneri perfect logice, cum vor creştinii postmoderni doritori mai degrabă de convingeri raţionale decât de credinţă.