Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[cristiboss56]

În prealabil postat de Noesisaa

Ok, discutia asta ia o turnura de poveste si e bine sa o incheiem aici. Nu am exprimat nici un fel de pareri despre tine personal, doar despre ce scrii, si nici atunci doar asa, ca sa te atac. Desi tu nu te-ai abtinut nici de la jigniri, nici de la ironii ad personam. Sunt agresiva si nepoliticoasa?? Dar mentioneaza doar un cuvant nepoliticos pe care l-am scris...nu cred sa fie vreunul.

In fine, si cu asta basta.

Acum diavolul vrea să se ia la trântă cu noi , pentru că suntem în plină perioadă a postului Naşterii Domnului ! Acum el vrea să ne ispitească şi să ne lovească din plin ! Să evităm situaţile tensionate , axându-ne doar pe cele cu folos , iar când apar discuţii ce degenerează în alte cele , să fugim cât ne ţin picioarele . Să nu ne tulburăm fără rost în această perioadă premergătoare celei mai Mari Sărbători Creştine .

[Fani71]

O sa raspund numai la ceea ce priveste spovedania, pentru ca discutia despre taine in general vad ca ne duce prea departe. Daca vrei putem deschide alt fir despre asta.

În prealabil postat de zaharia_2009

7. Conform acestei pareri de mai sus( ,,La spovedanie este un pic mai complicat...") inteleg ca D.zeu ne iarta oricum ...ca si cu gunoiul ,in mod apriori. El mai intii iarta oricum urmind ca apoi noi sa ne schimbam ...si daca nu vrem sa ne schimbam adica nu acceptam lucrarea lui Hristos in noi ce vom face ? vom merge din nou la spovedit ca sa ne ierte apriori ...si tot asa pina mutim pt. ca oricum El ne iarta mai intii (apriori) si noi ...hopa sus, in rai . Tu chiar crezi ce spui ?? Doar nu vrei sa spui ca da ! Sau poate ca chiar spui !!!!!!!

Nu, nu vreau sa spun asta.
Sigur, daca lasam sa curga harul peste noi ca apa peste gasca, nu foloseste la nimic, si chiar dauneaza (pentru ca irosim harul, pentru ca ne batem joc de Dumnezeu). Ce vroiam eu sa spun este ca harul lucreaza, iertarea lucreaza, cu toata nevrednicia noastra.
Sa nu mai luam acest caz extrem al unui om care vine la preot ca la vrajitor. In cazul mult mai raspandit al unui om care are vointa sa se schimbe, incearca, dar nu reuseste chiar in intregime, nu deodata, crezi ca daca nu are o pocainta perfecta iertarea nu are efect asupra lui de loc?

Ce vroiam eu sa spun, strict legat de discutia noastra in tema cu topicul, transmiterea pacatului si deci si iertarea lui, este ca iertarea nu depinde de facerea unui canon si mai ales nu depinde de un canon abstract, ca un fel de lege, pe care preotul nu l-a aplicat.

Preotul are puterea sa refuze iertarea, daca vede ca are in fata un om care nu are nici o intentie sa se schimbe, si fara pocainta; insa canonul pe care i-l da este doar ca sa-l ajute in lupta lui duhovniceasca, sa-l ajute sa se schimbe.
Nu conditia pentru iertare.
A fost ieri publicat un artiocolas pe sit, de Adrian Cocosila, in care zicea si el asta (nu explicit, dar se intelege din ceea ce spune).

În prealabil postat de zaharia_2009

8. Mai intii despre canoane (,,Ce este insa clar, este ca iertarea nu depinde de facerea canonului ..."): stiu ca esti sora intru pareri despre canoane cu Ory , de exemplu, si nu este mult de cind spuneai ,ca si ea, ca sunt invechite si ca in curind BOR va purcede la inlaturarea unora din ele . Daca aceste canoane au fost facute de sfinti ... care dintre nesfinti crezi ca le vor inlatura? Doar cei care slujesc lui satan ...ca altminteri !!
Nu crezi ca daca aceasta ar fi fost vederea importantei canoanelor(cea care o spui tu) pt. taina spovedaniei mai intii insasi sfintii ar fi inlocuit-o ? sau eliminat cu totul .

Pai, chiar sf Vasile a vorbit despre principiul iconomiei, adica a aplicarii canonului la persoana. Iconomia face parte din puterea de a lega si dezlega a preotului. Daca preotul aplica cannul altfel decat la litera, apoi asta este aplicatia! (Am dat mai sus exemplu unul mare sfant, nu mai stiu acum daca tot sf Vasile, care a impartasit imediat un tanar care facuse apostazie si se vanduse Satanei, dupa ce l-a eliberat.. ce spui, acest sfant a ajuns sa lateasca in iad pentru nerespectarea canonului care spune ca pt apostazie si satanism omul care se pocaieste nu poate fi impartasit decat la moarte?)

Nu zic ca nu poate gresi preotul, dar asta e clar din start, si Dumnezeu are grija sa repare in sufletul nostru greselile astea, daca noi venim la preot cu dorinta de a ne schimba. Daca iertarea noastra ar depinde doar de perfectiunea canonica a preotului..

Stiu ca aici este un punct in care nu suntem de loc de acord, dar eu ortodoxia asta o cunosc, asta este din punctul meu de vedere adevarata: canoanele, cele disciplinare cel putin, spre deosebire de dogme, trebuie privite in contextul in care au fost scrise si aplicate doar analogic, daca sunt aplicate. (S-au mai ratacit si canoane contrare Evangheliei, care ar trebui uitate, ca cele in care se spune sa nu mananci 'animale spurcate' de ex, contrar Faptelor Apostolilor; si altele in care s-au infiltrat influente iudaice)

Exista si canoane care reflecta in mod mai direct dogmele, acolo da, este de preferat sa aiba grija preotii si ierarhii in respectarea lor. Ma refer de ex la cele ecleziologice. Or culmea, chiar de canoanele astea vobesc cel mai putin cei care le apara sus si tare cand e vorba de pobleme morale sau tipiconale.

Sfinitii care au pus pe hartie canoanele probabil ca erau constienti de faptul ca nu pun pe hartie dogme imuabile.

În prealabil postat de zaharia_2009

Alambicata asemanarea cu medicatia postoperatorie(adica sugubeata, formala) ... dar daca operatia a fost corect facuta pt. ce medicatia postoperatorie . Daca tu predai la scoala tot ce trebuie la ora de clasa si urmaresti ca elevul sa inteleaga ce ai predat ...de ce sa mai faca meditatii ? poate merge linistit acasa si sa faca singur exercitii ! Face meditatii si ia medicamente bolnavul pt. ca doar astfel lucrarea devine completa , bolnavul se vindeca sigur iar elevul primeste si restul de invatatura neprimita pina atunci, cu explicatiile conexe si suplimentare !

Ce spui de temele de acasa?

Nu cred ca am vrut sa fiu doar chitibusara cand am criticat ideea despre facerea canonului in iad. Cred ca este important, pentru ca arata o conceptie rationalista, tehnicista, contabila asupra lucrarii Harului prin Sf Taine si in general.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Fani71

O sa raspund numai la ceea ce priveste spovedania, pentru ca discutia despre taine in general vad ca ne duce prea departe. Daca vrei putem deschide alt fir despre asta.



Nu, nu vreau sa spun asta.
Sigur, daca lasam sa curga harul peste noi ca apa peste gasca, nu foloseste la nimic, si chiar dauneaza (pentru ca irosim harul, pentru ca ne batem joc de Dumnezeu). Ce vroiam eu sa spun este ca harul lucreaza, iertarea lucreaza, cu toata nevrednicia noastra.
Sa nu mai luam acest caz extrem al unui om care vine la preot ca la vrajitor. In cazul mult mai raspandit al unui om care are vointa sa se schimbe, incearca, dar nu reuseste chiar in intregime, nu deodata, crezi ca daca nu are o pocainta perfecta iertarea nu are efect asupra lui de loc?

Ce vroiam eu sa spun, strict legat de discutia noastra in tema cu topicul, transmiterea pacatului si deci si iertarea lui, este ca iertarea nu depinde de facerea unui canon si mai ales nu depinde de un canon abstract, ca un fel de lege, pe care preotul nu l-a aplicat.

Preotul are puterea sa refuze iertarea, daca vede ca are in fata un om care nu are nici o intentie sa se schimbe, si fara pocainta; insa canonul pe care i-l da este doar ca sa-l ajute in lupta lui duhovniceasca, sa-l ajute sa se schimbe.
Nu conditia pentru iertare.
A fost ieri publicat un artiocolas pe sit, de Adrian Cocosila, in care zicea si el asta (nu explicit, dar se intelege din ceea ce spune).



Pai, chiar sf Vasile a vorbit despre principiul iconomiei, adica a aplicarii canonului la persoana. Iconomia face parte din puterea de a lega si dezlega a preotului. Daca preotul aplica cannul altfel decat la litera, apoi asta este aplicatia! (Am dat mai sus exemplu unul mare sfant, nu mai stiu acum daca tot sf Vasile, care a impartasit imediat un tanar care facuse apostazie si se vanduse Satanei, dupa ce l-a eliberat.. ce spui, acest sfant a ajuns sa lateasca in iad pentru nerespectarea canonului care spune ca pt apostazie si satanism omul care se pocaieste nu poate fi impartasit decat la moarte?)

Nu zic ca nu poate gresi preotul, dar asta e clar din start, si Dumnezeu are grija sa repare in sufletul nostru greselile astea, daca noi venim la preot cu dorinta de a ne schimba. Daca iertarea noastra ar depinde doar de perfectiunea canonica a preotului..

Stiu ca aici este un punct in care nu suntem de loc de acord, dar eu ortodoxia asta o cunosc, asta este din punctul meu de vedere adevarata: canoanele, cele disciplinare cel putin, spre deosebire de dogme, trebuie privite in contextul in care au fost scrise si aplicate doar analogic, daca sunt aplicate. (S-au mai ratacit si canoane contrare Evangheliei, care ar trebui uitate, ca cele in care se spune sa nu mananci 'animale spurcate' de ex, contrar Faptelor Apostolilor; si altele in care s-au infiltrat influente iudaice)

Exista si canoane care reflecta in mod mai direct dogmele, acolo da, este de preferat sa aiba grija preotii si ierarhii in respectarea lor. Ma refer de ex la cele ecleziologice. Or culmea, chiar de canoanele astea vobesc cel mai putin cei care le apara sus si tare cand e vorba de pobleme morale sau tipiconale.

Sfinitii care au pus pe hartie canoanele probabil ca erau constienti de faptul ca nu pun pe hartie dogme imuabile.



Ce spui de temele de acasa?

Nu cred ca am vrut sa fiu doar chitibusara cand am criticat ideea despre facerea canonului in iad. Cred ca este important, pentru ca arata o conceptie rationalista, tehnicista, contabila asupra lucrarii Harului prin Sf Taine si in general.

Ei vezi, asta este cusurul tau ... ca esti eleganta si deobicei ponderata !

Cred ca bunul sfat dat de Cristiboss Noesissei ma priveste si pe mine , ortodox fiind, motiv pt. care prea putinele adnotari pe care le-as mai fi avut de facut renunt la ele . Cred ca amindoi gindim la fel , cu oarecare variatii in esenta veniale, si privim la fel ortodoxia. Numai ca uneori , cel mai des din neintelegeri, ne gaseste ,,altcineva" de lucru , fie ca nu vorbim cu atentie fie ca nu ascultam cu luare aminte . Asta este ...
Sa fi binecuvintata si sa ai pace !

[Fani71]

În prealabil postat de zaharia_2009

Ei vezi, asta este cusurul tau ... ca esti eleganta si deobicei ponderata !

Cred ca bunul sfat dat de Cristiboss Noesissei ma priveste si pe mine , ortodox fiind, motiv pt. care prea putinele adnotari pe care le-as mai fi avut de facut renunt la ele . Cred ca amindoi gindim la fel , cu oarecare variatii in esenta veniale, si privim la fel ortodoxia. Numai ca uneori , cel mai des din neintelegeri, ne gaseste ,,altcineva" de lucru , fie ca nu vorbim cu atentie fie ca nu ascultam cu luare aminte . Asta este ...
Sa fi binecuvintata si sa ai pace !

Ma bucur daca este asa!
Si tu!

[andrei25]

În prealabil postat de cristiboss56

Acum diavolul vrea să se ia la trântă cu noi , pentru că suntem în plină perioadă a postului Naşterii Domnului ! Acum el vrea să ne ispitească şi să ne lovească din plin ! Să evităm situaţile tensionate , axându-ne doar pe cele cu folos , iar când apar discuţii ce degenerează în alte cele , să fugim cât ne ţin picioarele . Să nu ne tulburăm fără rost în această perioadă premergătoare celei mai Mari Sărbători Creştine .

O mica corectura, fara rautate. Cea mai mare sarbatoare crestina este Invierea Domnului. Iertare. Doamne ajuta!

[elizabeta]

În prealabil postat de andrei25

O mica corectura, fara rautate. Cea mai mare sarbatoare crestina este Invierea Domnului. Iertare. Doamne ajuta!

Da, dar aceasta are o gingasie si o dulceata aparte.........

[andrei25]

În prealabil postat de elizabeta

Da, dar aceasta are o gingasie si o dulceata aparte.........

Asa este. Dar sper sa nu aiba acea gingasie a zapezii, a lui Mos Craciun, a bradului de craciun, ci a nasterii Domnului si Mantuitorului Nostru Iisus Hristos pt mantuirea neamului omenesc, pt ca s-a denaturat sensul acestei sarbatori.

[Noesisaa]

În prealabil postat de cristiboss56

Acum diavolul vrea să se ia la trântă cu noi , pentru că suntem în plină perioadă a postului Naşterii Domnului ! Acum el vrea să ne ispitească şi să ne lovească din plin ! Să evităm situaţile tensionate , axându-ne doar pe cele cu folos , iar când apar discuţii ce degenerează în alte cele , să fugim cât ne ţin picioarele . Să nu ne tulburăm fără rost în această perioadă premergătoare celei mai Mari Sărbători Creştine .

Multumesc, Cristi :) Ai mare dreptate. Pace tuturor!

[cristiboss56]

Am citit de curând câte ceva despre suferinţa din această viaţă şi mai ales despre cauzele care genererează necazurile noastre cotidiene, despre vindecarea arborelui genealogic al familiei noastre şi al neamului nostru. Voi sintetiza pe parcursul mai multor postări cele citite . În special trei sunt cauzele care generează suferinţele şi greutăţile insuportabile , pe care le întâlnim şi ni se întâmplă în această viaţă pământească : 1 . Repercusiunile păcatelor părinţilor asupra copiilor; 2. Păcatele noastre personale pe care le-am făcut şi pentru care suferim ; 3. Răutatea aproapelui nostru materializată prin acte oculte : vrăjitorie , farmece, etc. Toate aceste farmece generează suferinţa noastră , eşecurile , crizele, neşansele din viaţa noastră, cum ar fi : necăsătoria , nenaşterea de prunci , boli incurabile, despărţiri de familii, deznădejde, sinucidere , apostazie, erezie, etc. Despre prima cauză , care face şi tema topicului : Păcatele părinţilor şi înaintaşilor noştri în linie directă până la al patrulea neam, conform Ieşirii Cap.20 vers.5 , când Dumnezeu a spus că pedepseşte până la al patrulea neam pe copii pentru păcatele părinţilor. Deci, păcatele părinţilor se pot transmite până la al patrulea neam. În momentul când părintele a păcătuit foarte grav şi nu şi-a ispăşit păcatul sau prin spovedanie-pocăinţă sinceră înaintea lui Dumnezeu în această viaţă pământească, impurităţile se transmit asupra descendeţilor. Descendenţii se nasc cu păcatele părinţilor, cu caracterele lor bune sau rele, cu înclinaţiile lor bune sau rele . ( VOI REVENI )

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Am citit de curând câte ceva despre suferinţa din această viaţă şi mai ales despre cauzele care genererează necazurile noastre cotidiene, despre vindecarea arborelui genealogic al familiei noastre şi al neamului nostru. Voi sintetiza pe parcursul mai multor postări cele citite . În special trei sunt cauzele care generează suferinţele şi greutăţile insuportabile , pe care le întâlnim şi ni se întâmplă în această viaţă pământească : 1 . Repercusiunile păcatelor părinţilor asupra copiilor; 2. Păcatele noastre personale pe care le-am făcut şi pentru care suferim ; 3. Răutatea aproapelui nostru materializată prin acte oculte : vrăjitorie , farmece, etc. Toate aceste farmece generează suferinţa noastră , eşecurile , crizele, neşansele din viaţa noastră, cum ar fi : necăsătoria , nenaşterea de prunci , boli incurabile, despărţiri de familii, deznădejde, sinucidere , apostazie, erezie, etc. Despre prima cauză , care face şi tema topicului : Păcatele părinţilor şi înaintaşilor noştri în linie directă până la al patrulea neam, conform Ieşirii Cap.20 vers.5 , când Dumnezeu a spus că pedepseşte până la al patrulea neam pe copii pentru păcatele părinţilor. Deci, păcatele părinţilor se pot transmite până la al patrulea neam. În momentul când părintele a păcătuit foarte grav şi nu şi-a ispăşit păcatul sau prin spovedanie-pocăinţă sinceră înaintea lui Dumnezeu în această viaţă pământească, impurităţile se transmit asupra descendeţilor. Descendenţii se nasc cu păcatele părinţilor, cu caracterele lor bune sau rele, cu înclinaţiile lor bune sau rele . ( VOI REVENI )

Observăm că unii copii nu se pot căsătorii, sau alţii nu pot naşte copii, sau alţii care se nasc cu boli incurabile tot datorită păcatelor părinţilor. Există unii oameni care contestă şi chiar se revoltă împotriva Divinităţii că "de ce să sufere copilul , mai bine sufăr eu". Aici sunt tainele lui Dumnezeu de nepătruns. Fiinţa umană este judecată în cadrul arborelui său genealogic. Deci este judecată ca persoană până la un anumit punct, după care intervine judecata în neamul său, care este luat ca un întreg în ansamblu ca o unitate personală în diversitatea neamului. O persoană dintr-un arbore genealogic , dintr-o familie a făcut mai mult pentru suflet, alta deloc, şi toate sunt judecate pe lângă faptele personale şi în cadrul arborelui genealogic. Pot face bine sau rău descendenţilor sau semenilor cu care a avut contact în viaţă , direct sau indirect. Căci bucuria este mai mare atunci când se mântuieşte tot neamul , toată familia , dacă este posibil , nu numai o persoană din arborele genealogic. Există legea compensării în acest neam. ( Voi reveni )