|
#321
|
|||
|
|||
|
#322
|
||||
|
||||
Păi le tai craca, nu-ți amintești?
|
#323
|
||||
|
||||
Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, încă de la înființarea sa, cheamă la fiecare Sfântă Liturghie, prin îndemnul liturghisitorului: Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiațiâ, pe toți membrii ei pentru a se împărtăși cu Dumnezeieștile Taine. În acest moment, credinciosul este stăpânit de frică, dar și de dorința arzătoare de a se împărtăși. Și aceasta, pentru că Sfântul Apostol Pavel scrie Corintenilor: âSă se cerceteze omul pe sine și așa din Pâine să mănânce și din Pahar să bea (I Corinteni 11, 28).
Cu toate că scopul principal al Dumnezeiești Liturghii este împărtășirea credincioșilor cu Dumnezeieștile Taine, există diferite motive care îi împiedică pe credincioși de a se împărtăși. Prima condiție esențială pentru a se împărtăși cineva este să aibă frica lui Dumnezeu. Acest fapt a determinat pe mulți credincioși ca, odată cu trecerea timpului, să rărească împărtășirea cu Sfintele Taine. Și astfel s-a ajuns la obișnuința de a se împărtăși de trei sau patru ori pe an. În cele din urmă, aceasta a ajuns să devină o tradiție. Adică și cei care posteau și cei care nu posteau, și cei mărturisiți și cei nemărturisiți se împărtășeau la cele trei sărbători mari, nu mai pentru că aceasta era tradiția. Această tradiție a atras atenția marelui dascăl al neamului nostru, Sfântul Nicodim Aghioritul. În valoroasa lui lucrare: Despre deasa împărtășire le arată atât păstorilor, cât și păstoriților care este învățătura corectă a Bisericii cu privire la împărtășirea cu Sfintele Taine și îi îndeamnă pe credincioși, pe cât este cu putință, să se împărtășească mai des. În decursul veacului XX s-au scris foarte multe cărți despre deasa împărtășire. Unul dintre cei care au influențat pozitiv conștiințele credincioșilor a fost pururea pomenitul Dimitrie Panagopulos, un propovăduitor harismatic. În valoroasa lui lucrare, Antidotul morțiiâ, expune amănunțit, cu temeiuri scripturistice de la Sfinții Părinți, din Sfintele Canoane, precum și cu argumente logice, necesitatea împărtășirii cât mai dese cu Sfintele Taine. (Monahul Iosif Dionisiatul, Staretul Haralambie - Dascălul rugăciunii mintii, trad. si ed. de Ieroschimonah Stefan Nutescu, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2005, pp. 226-227)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) Last edited by cristiboss56; 17.03.2015 at 19:39:30. |
#324
|
|||
|
|||
despre da sau nu ....in ce priveste sfanta impartasanie
Este o problema de constiinta a fiecaruia .....pentru ca, sa nu uitam:intalnirea
cu dumnezeu nu este un lucru usor....as spune ca este o intalnire socanta,care duce chiar la o criza interioara,lucru pe care nu stiu cine ar putea sa-l suporte saptamanal,de exemplu. Sa ne aducem aminte ca doar 12 au fost alesi sa stea zi de zi in preajma mantuitorului si asta nu prin propia lor putere, ci pentru ca au fost chemati! Cei puritani ,de exemplu.....si ma refer aici la monahi si copii,in primul rand,cred ca ar putea face parte din primele randuri,dar restul nu. Apropierea de hristos este ca si apropierea de soare,trebuie foarte multa atentie! As da un exemplu:maria egipteanca....care a ajuns o mare sfanta, s-a impartasit o singura data in viata .....si sa ne aducem aminte,cat timp pacatuise, nu i s-a permis nici macar sa intre in biserica.o singura data i- a fost suficient sa se impartaseasca ,pentru ca traia cu maxima intensitate apropierea de dumnezeu. Iuda ,in schimb,s-a crezut pe sine vrednic de-a manca la masa mantuitorului si pentru aceasta a si pierdut imparatia pentru vesnicie,fiindca exact in acel moment a si intrat satana in el,asa cum ne mentioneaza biblia. |
#325
|
||||
|
||||
Citat:
Atunci de ce mai participam la Sfanta Liturghie , doar ca simplii spectatori ?
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
|