cuvinte de folos

[cristiboss56]

"Ce ar fi putut exista mai paradoxal decât aceasta ? Cele care sunt adunate se pierd, iar cele care se împrăştie rămân. Şi pe bună dreptate , pentru că cele care se împrăştie prin milostenii le primeşte Dumnezeu şi nimeni nu le poate lua din mâna Lui. În timp ce celelalte sunt aşezate în vistieriile omeneşti , unde mulţi le poftesc şi le invidiează".

Mi-a placut mult maxima aparuta azi pe prima pagina a site-ului.

"Sunt mare pentru cei ce ma asculta, sunt mic pentru cei ce nu ma asculta si sunt de nimic pentru cei ce ma ocolesc“. Parintele Teofil Paraian

Tot de pe prima pagina


"Este mai bine sa imi plec urechea ascultatoare, decat sa misc limba nestiutoare."
Sfantul Grigorie de Nazianz

[cristiboss56]

În prealabil postat de eduardd

Tot de pe prima pagina


"Este mai bine sa imi plec urechea ascultatoare, decat sa misc limba nestiutoare."
Sfantul Grigorie de Nazianz

Hai să-ţi reproduc şi eu o înţelepciune a acestui minunat sfânt ce mie mi-a plăcut enorm:
<< SA DEVENIM DUMNEZEI DIN PRICINA LUI HRISTOS , AŞA CUM EL S-A FĂCUT OM DIN PRICINA NOASTRĂ ! >>

[andrei_im]

"-Gheronda, invidiez o maica.

-Stiu pe care maica o invidiezi... Am aflat ca si ea te invidiaza pe tine. Eu ma voi ruga ca amandoua sa-l invidiati pe Sfantul Ilie, iar acela sa va alunge invidia si sa va dea din ravna cea dumnezeiasca. Amin."

Cuviosul Paisie Aghioritul - Patimi si virtuti

[andrei_im]

Tot de la parintele Paisie:

"In cele din urma fiecare se odihneste in ceea ce ii convine, dar odihna nu afla, fiindca adevarta odihna vine din odihna celuilalt"

[andrei_im]

-Gheronda, ma mahnesc fiindca am multe probleme de sanatate.

-Pe toate sa le primesti ca pe niste daruri de la Dumnezeu. Dumnezeu nu este nedrept. In Cer te vei desfata de multe; vei avea "pensie" mare daca nu o micsorezi tu singura prin cartire.

[andrei_im]

Parintele Paisie Aghioritul:

"Nu simti Cerul inauntrul tau pentru ca nu-L slavoslovesti pe Dumnezeu. Cand omul se misca in spatiul doxologiei se bucura de toate. Sunt oameni din lume care ne vor judeca pe noi, monahii. Sa vedeti beduinii cat de greu o duc, si totusi Ii multumesc lui Dumnezeu si sunt bucurosi. Graul nu-l curata, ca sa aleaga piatra, ci il macina asa cum este, si painea lor este plina de piatra. Iar alimentele lor se vede ca nu au substantele hranitoare necesare, calciu etc. si de aceea dintii li se strica de tot. Si vezi beduini cu cate un singur dinte, dar bucurandu-se de parca ar fi dintele de margaritar. Iar la noi, ii lipseste unuia un dinte si se simte complexat. Toate acestea pe care le auziti sa va faca sa va miscati mereu in spatiul doxologiei, sa-L slaviti zi si noapte pe Dumnezeu pentru binefacerile Lui.
Un episcop oarecare imi spunea ca intr-o biserica, in ceasul in care diaconul citea Evanghelia tamaduirii demonizatilor din tinutul gadarenilor (Matei 8, 28-34), un om foarte simplu statea in spatele stranii arhieresti si zicea in continuu: "Slava Tie, Dumnezeule!". Diaconul incepe: "In vremea aceea venind Iisus in tinutul gadarenilor", "Slava Tie, Dumnezeule!", zice acela, "L-au intampinat pe El doi demonizati!", "Slava Tie, Dumnezeule!", "foarte cumpliti", "Slava Tie, Dumnezeule!", "Si iata, toata turma s-a aruncat de pe tarm in mare...", "Slava Tie, Dumnezeule!". Atunci am inteles, imi spunea episcopul, ca acel om simplu avea multa dreptate sa spuna "Slava Tie, Dumnezeule!", fiindca "Slava Tie, Dumnezeule!" ii arunca pe demoni in mare. Si voi sa spuneti intotdeauna "Slava Tie, Dumnezeule!" pana ce turma va sari in mare...
Doxologia le sfinteste pe toate. Prin doxologie omul se topeste de recunostinta, innebuneste in sensul cel bun, toate devin sarbatoare pentru el. Iar cand omul Ii multumeste lui Dumnezeu, chiar si pentru cele putine, vine apoi binecuvantarea lui Dumnezeu atat de imbelsugata, incat nu o poate suporta. Atunci nici diavolul nu mai poate sta acolo, ci pleaca.

[andrei_im]

Tot Parintele Paisie Aghioritul:

Intr-o zi, pe cand rindeluiam la Sihastria Sfintei Epistimia, rostind rugaciunea lui Iisus, am auzit deodata o voce spunandu-mi: "Poti sa te arunci jos peste zid si sa nu patesti nimic!" Ma intorc si vad o umbra neagra cu un cap mare. "Mai, si aghiuta asta!", zic. Dar eu n-am dat importanta, insa el continua sa stea acolo si nu voia sa plece. "Poti sa te arunci jos si sa nu patesti nimic", zicea el. Eu insa ma faceam ca nu aud. Timp de un sfert de ora a repetat acelasi lucru. Mare comedie! La un moment dat ii spun: "Hai, o sa arunc o piatra!". "La aceasta nici Hristos nu S-a gandit!", mi-a spus el. Ei, atunci m-am indignat. "Hristos este Dumnezeu, ii spun, nu un caraghios ca mine, care stau si casc gura la tine. Hai, pleaca de aici!" Atata i-a fost. Si indata a disparut.

[andrei_im]

-Gheronda, ma tem ca nu o sa ma mantuiesc.
-Nu te teme! Vom merge impreuna acolo sus! Numai sa-i spui staretei sa ne dea doua sticlute mari pentru drum. Ia aminte insa sa fie din plastic, nu din sticla, ca sa nu se sparga pe drum... Le vom umple cu apa si, pana sa ajungem la Cer, o vom bea din pricina ostenelii. Vom lasa numai trei degete de apa si Il vom ruga pe Hristos sa o binecuvinteze, sa o faca vin, dupa care il vom bea si ne vom imbata duhovniceste langa Hristos.