cand e bine sa te impreunezi cu sotia ?

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu ma bazez pe stampila, ci pe autorul pe care il cumpar pentru ca am auzit de el.
Dar lasi impresia ca in Franta, Anglia ar fi mai multa lieratura religioasa ortodoxa decat in Romania. Chiar asa sa fie?! Sunt convinsa ca s-a tradus mult, dar nu cred ca se ridica la nivelui Romaniei, care este totusi o tara ortodoxa.

Este mai multa totusi, cred, in Franta si Anglia. De exemplu in franceza s-a tradus toata Patrologia Greaca (Sources chretiennes), in engleza la fel. In schimb la noi s-au tradus o parte in PSB si restul prin diferite colectii.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

Nu ma bazez pe stampila, ci pe autorul pe care il cumpar pentru ca am auzit de el.
Dar lasi impresia ca in Franta, Anglia ar fi mai multa lieratura religioasa ortodoxa decat in Romania. Chiar asa sa fie?! Sunt convinsa ca s-a tradus mult, dar nu cred ca se ridica la nivelui Romaniei, care este totusi o tara ortodoxa.

Nu, nu am zis asa ceva, probabil ca in Romania sunt mai multe (in ce priveste patristica, poate nu, probabil are dreptate Lavrentiu, abia acum i-am vazut mesajul).
Am vorbit de cartile in aceste limbi doar pt ca tu spuneai ca in occident nu ar prea exista si daca ar exista nu ai fi sigur daca sunt ortodoxe si aprobate de Biserica sau nu.

[florin1966]

În prealabil postat de anna21

Pai am spus ca cine nu trece prin asta nu intelege.
Iubirea este un cuvant atat de folosit astazi incat si-a pierdut intelesul..
Si cand ne uitam unul la altul si spunem ca ne iubim, dar in mod real nimeni nu poate face ceva semnificativ pentru celalalt.. Pot eu sa-l insanatosesc daca este bolnav? Pot sa-i alung tristetea (metafizica, desigur), pot sa-l indepartez de moarte? Pot sa-i ofer macar o ora de viata in plus? Ce pot sa fac? sa-l pup, doar? iti dai seama ca iubirea este doar un cuvant (concluzia sotului)..
Iana, noi am trecut prin dragoste nebuna, prin romantism exagerat, prin experiente de tot soiul (bune si rele, multe rele).. ce-si doresc cuplurile (vacante exotice la hoteluri de multe stele, confort, cadouri nerusinat de scumpe.. ).. Si ramai apoi cu un gol.
Si te gandesti: now what! Ce sa-mi mai doresc?! (ok, sotul meu nu a rezolvat dilema, acum crede ca de fapt faima este cea mai importanta, vad ca s-a apucat sa faca nu-s ce proiecte de cercetare, un nou imbold.. o sa-i treaca si asta)
Deci: nu ne iubim este o razvratire impotriva starii de fapt a lucrurilor, impotriva micimii propriilor noastre vieti.. Ca el zice ca nu ma iubeste (daca-l intreb), dar se poarta de parca m-ar iubi. Iar eu zic ca-l iubesc.. si nu pot face nimic pentru el.
(da, suntem niste ciudati)

o cat de normala esti si totusi prufunda. fara suparare sunt intru totul de acord si subscriu

[pictormd]

În prealabil postat de costel

Sfantul Apostol Pavel, in epistola catre Romani spune: "Cel ce mananca sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca; iar cel ce nu mananca sa nu osandeasca pe cel ce mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit. Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia?" Eu asa vad lucrurile si aici. Cel ce poate sa se infraneze sa nu dispretuiasca pe cel care nu poate face acest lucru si invers.

Da, ai intr-un fel dreptate, Apostolul Pavel se referea la persoana ca cununa a creatiei lui Dumnezeu si avea in vedere sa nu osindesti persoana ci nicidecum pacatul pe care il face. Un crestin adevarat trebuie sa IUBEASCA PACATOSUL, dar sa URASCA PACATUL. Adica, nu trebuie sa-ti osindesti aproapele pentru faptul ca nu tine postul, dar trebuie sa-i vorbesti care sint roadele tinerii acestui post, mai ales prin fapte tale, dar sa nu-l lasi in ignoranta.

e adevarata ca nu am citit toate cele 34 de pagini formate din mesajele ca discutie pe marginea subiectului deschis de primul autor, dar in primele pagini am vazut ca nu sa atins rana acestui subiect, si anume in ce conditii se cuvinde sa intri la femeia ta. Sau mai bine zis , cu ce scop. Caci daca e vorba de o impreunare fara a aduce un rod - adica punc- atunci in orice zi ar fi ea este un pacat, daca are la baza dorinta de a gusta placerea lumeasca
din timpul actului amoros. Caci o impreunare fara a zamisli prunci nu este ea o impreunare in afara randuieli? Un suflet care isi doreste sa fie cu adevarat fericit,cauta si nu se lasa pana nu intelege. Multe sunt lucrurile in lumea asta care , fiindca "toata lumea le face" , si " sunt asa de mult timp" oamenii le considera "normale".......insa nu si bune, ca normal e ce considera majoritatea a fi ceva neuimitor, si neiesit din obisnuinta veche.....

Adevarata fericire a omului consta in a-si controla perfect (a-si stapani) toate fortele din el, nu ele sa il stapaneasca pe el. Adica sa fie liber si nerobit de vreuna, sa fie peste ele si sa le foloseasca perfect liber si constient intr-o stare de slujire desavarsita a aproapelui. Daca un om este robit de vreo placare a trupului - care este orb si nu il interesaeza ce si cum face pana nu isi implineste pofta - cum poate face el ceva rodnic , orice ar face, fie ca vorbeste, gandeste sau se impreuneaza cu sotia lui. A te impreuna cu o femeie inainte sa iti fi cercetat perfect cugetul si simtirea, dorinta, voita si toate cele ale sufletului tau, sa sti ce iti doresti si unde vrei sa ajungi, ca sa sti si ce si cum te implineste, e o nebunie asemanatoare cu aceluia care pleca la un drum pe timp de noapte fara sa cunoasca nici drumul si nici unde vrea sa ajunga, deci ce vrea . Apoi se mira de unde frustrari, neliniste si desert, neintelegeri si raceala, rani si toate cele .

Asta e o buba veche . asta a fost si ispita caderii in pacat a stramosilor.

Insa cine aspira cu adevarat la adevarata fericire si impinire a sufletului, nu si-o vinde pe cateva clipe de placere , chiar din cele mai dulci ale trupului , ....La fel ca orice actiune pe care o savarseste omul, deci si actul sexual, daca nu este facut intr-o stare de perfecta luciditate si constiinta a ceea ce aduce rodnic in fiinta celuilalt, deci spre folosul cel mai deplin al aproapelui sau, dar si al sufletului care il savarseste, este ptuin probabil ca el sa nu alunece pe parcusul savarsirii acelei fapte in ispita si cadere

asa cum daca un om care pleaca la un drum lung are vag contrat in inima sa unde doreste, si pentru ce anume, sa ajunga, exista riscul evident si normal sa zaboveasca prin toate locurile ademenitoare de pe parcurul lungei sale drumetii, si sa cada in obiceiurile si viciile celor ce le locuiesc.

ca sa savarsesti un act, mai ales cum este cel de impreunare cu o femeie, trebuie sa fii foarte puternic ancorat in cele spirituale, si asta prin definirea cat mai exacta a ceea ce iti doresti, si daca ceea ce tu aspiri este cel mai bun lucru , de folos si in adevar pe care il poate aspira un suflet vreodata. Orice actiune care nu e subordonata telului ultim si bine definit in inima omului poate aluneca si esua

[Fani71]

În prealabil postat de pictormd

Da, ai intr-un fel dreptate, Apostolul Pavel se referea la persoana ca cununa a creatiei lui Dumnezeu si avea in vedere sa nu osindesti persoana ci nicidecum pacatul pe care il face. Un crestin adevarat trebuie sa IUBEASCA PACATOSUL, dar sa URASCA PACATUL. Adica, nu trebuie sa-ti osindesti aproapele pentru faptul ca nu tine postul, dar trebuie sa-i vorbesti care sint roadele tinerii acestui post, mai ales prin fapte tale, dar sa nu-l lasi in ignoranta.

Nu la asta se refera sf. Pavel aici. Nu este vorba de pacat. Este vorba despre faptul ca pentru crestinii de atunci, postul nu devenise o regula fixa pentru toti ci se tinea dupa hotararea fiecaruia. Cine se simtea mai slab postea, cine se simtea deja mai presus de aceasta forma de asceza nu postea.
Este vorba si de mancarea carnurilor sacrificate zeilor, poate, aici. Dar asta spune mai exact in alt loc.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de sunsray

e adevarata ca nu am citit toate cele 34 de pagini formate din mesajele ca discutie pe marginea subiectului deschis de primul autor, dar in primele pagini am vazut ca nu sa atins rana acestui subiect, si anume in ce conditii se cuvinde sa intri la femeia ta. Sau mai bine zis , cu ce scop. Caci daca e vorba de o impreunare fara a aduce un rod - adica punc- atunci in orice zi ar fi ea este un pacat, daca are la baza dorinta de a gusta placerea lumeasca

Înseamnă că toate familiile ar trebui să aibă în jur de 10 copii (ca medie). :) Sexul e şi transpunerea în plan fizic (da, carnal) a afecţiunii amoroase dintre doi oameni. E aşa o oribilitate ce spun? Nu totul se reduce la poftă; dacă ar fi aşa, nu ai fi condiţionat de persoana cu care ai face-o, ţi-ar fi bună oricare ce te atrage, nu e musai să fie şi omul iubit.

Şi încă ceva: fiecare act sexual are la bază şi dorinţa de plăcere, altfel e ceva extrem de trist, indiferent că se soldează sau nu cu o sarcină. :)) E ceva mecanic, golit de sens, banalizat, monoton.

[AlinB]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Şi încă ceva: fiecare act sexual are la bază şi dorinţa de plăcere, altfel e ceva extrem de trist, indiferent că se soldează sau nu cu o sarcină. :)) E ceva mecanic, golit de sens, banalizat, monoton.

Dimpotriva, e un act ascentic, spirtualizat si asa trebuie sa fie ca sa nu cazi in patima desfranarii, adica sa-ti treaca prin cap sa te "impreunezi" in alta zi decat luni sau joi de exemplu, minus posturile, minus sarbatorile, minus - citeste restul forumului sa le afli - etc.
Pai un calcul matematic simplu arata ca daca o femeie se marita la 25 (devreme pentru zilele noastre) si face copii pana la 40, pai sunt doar 15 ani in care, daca are doar 3 copii in vreo 10-12 din ei nu a putut sa se "impreuneze" ca sarcina sau alaptat.
Daca mai scadep perioadele de "perioada", sarbatorile, posturile, momentele de oboseala, ia vezi cate marti si joi -uri iti raman pentru "impreunare".

Si uite asa vezi, reusesti sa nu faci aia 10 copii :)

Trebuie insa sa privesti si de partea cealalta, se poate sa nu faci neaparat sex cu cineva pe care iubesti ci sa "iubesti" pe cineva pentru ca iti place sa faci sex cu persoana respectiva.

Sexualitatea fara a fi plasata intr-un anumit context si anumite limite poate lua si forme aberante. Poate da dependenta la fel cum da si heroina sau zaharul si nu neaparat de o persoana ci de sex in sine.

Poate fi practica iresponsabil si nu de putine ori - dupa cum se vede in statistici - se ajunge la crima (avort) sau daca nu e avort sunt copii nedoriti de care parinti iresponsabili nu se ocupa corespunzator - viitori adulti traumatizati si surse de probleme sociale.

Sau discutii recente pe forum: faci un copil pe urma "ah, nu am cu ce/cum sa-l cresc" pleci din mijlocul familiei cu anii si familia se destrama, copilul e parasit de un parinte sau chiar amandoi, etc.

Deci nu e asa simplu.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de AlinB

Dimpotriva, e un act ascentic, spirtualizat si asa trebuie sa fie ca sa nu cazi in patima desfranarii, adica sa-ti treaca prin cap sa te "impreunezi" in alta zi decat luni sau joi de exemplu, minus posturile, minus sarbatorile, minus - citeste restul forumului sa le afli - etc.
Pai un calcul matematic simplu arata ca daca o femeie se marita la 25 (devreme pentru zilele noastre) si face copii pana la 40, pai sunt doar 15 ani in care, daca are doar 3 copii in vreo 10-12 din ei nu a putut sa se "impreuneze" ca sarcina sau alaptat.
Daca mai scadep perioadele de "perioada", sarbatorile, posturile, momentele de oboseala, ia vezi cate marti si joi -uri iti raman pentru "impreunare".

Si uite asa vezi, reusesti sa nu faci aia 10 copii :)

Trebuie insa sa privesti si de partea cealalta, se poate sa nu faci neaparat sex cu cineva pe care iubesti ci sa "iubesti" pe cineva pentru ca iti place sa faci sex cu persoana respectiva.

Sexualitatea fara a fi plasata intr-un anumit context si anumite limite poate lua si forme aberante. Poate da dependenta la fel cum da si heroina sau zaharul si nu neaparat de o persoana ci de sex in sine.

Mda. Eu ce să spun? Sunt copil conceput în post. Ai sunt cununaţi, e drept, dar m-au făcut în postul Crăciunului. Durere şi orare, după unii duhovnici ar trebui să nu dispun de aceleaşi daruri (abilităţi, talente etc.) pe care le are un copil apărut pe cale canonică. :)

Suma asta a restricţiilor mi-aminteşte de comentariul lui Mihnea (posibil tot pe thread-ul ăsta, nu mai ştiu, l-am citit în urmă cu nişte ani). Ideea era cam aceasta: atunci mai bine să te călugăreşti, de ce ai dormi cu ispita în pat?

Nu, nu privesc din partea cealaltă, pentru că odată ce ţi-ai asumat crucea căsătoriei (de sexul marital vorbeam, cred), se presupune că îl iubeşti pe omul respectiv. Şi că, mnah, te-ai abţinut până după cununie, deci nu ştii cum e fizic cu el. Aşa că direcţia e una clară. Întâi îl iubeşti, apoi vă alipiţi şi corporal (împreunare îmi sună atât de animalic!).

Nu neg că poate da dependenţă. Dar şi abţinerea, pe fondul unor frustrări continue (că e post, că etc.) duce la efecte dramatice. Vezi bărbaţi care merg la altele pentru că îi refuză femeia în pat. Şi nu glumesc. Nu mă refer la divorţ propriu-zis, ci la adulter. Şi atunci alegi răul cel mai mic.

[AlinB]

Sa stii stii si tu pentru cand ai sa te mariti: daca e sa vorbim de vina femeii, barbatii nu merg la alta pentru ca femeia lor ii refuza la pat fie de tot fie cine stie ce moft.

Merg la alta pentru ca pe langa n mizerii/insuficiente in viata de zi cu zi, ii si refuza la pat sau presteaza cu 'elan' motivat cel mult dr obligatie formala, teama de a fi parasita sau doar nevoia personala de a le iesi si lor ceva.

Si sigur, discutia se poate lungi mult, dar alta idee care trebuie retinuta este aceea ca de cele mai multe ori imaginea idilica despre casatorie inainte sa fii casatorit(a) e substantial diferita de cea din timpul casatoriei. Aici fiecare trebuie sa se ajusteze in asa fel incat sa mentina relatia vie. Daca unul doar nu tine pasul, distanta creste pana la ruptura iar cele mai nasoale rupturi nu sunt alea care ajung sa fie consemnate in acte, ci tocmai alea care in care relatia continua desi fiecare e un chin pentru celalat - cu forma anesteziata in care cei doi se ignora reciproc.