|
#361
|
||||
|
||||
Citat:
Asa iti poti da seama in ce conditii a fost crescut,ce filozofii i-au fost implementate si ce asteptari are de la viata. Este destul de clar,ca un barbat provenit dintr-o familie in care taica-su era un tiran si-si trata sotia prost,nu va fi vreun"mototol" care sa-ti aduca micul dejun la pat sau sa te ajute prin casa cu treburile.Va fi sub demnitatea lui,asa cum a inteles-o de la tatal lui.Depinde si de restul familiei,insa. Daca toti membrii masculini ai acelei familii sunt identici in rolul de sot sau numai tatal este deosebit. Oricum,eu raman la ideea ca cei mai buni soti sunt crestinii :) Pai cine sa modeleze mai frumos inima si cugetul unui om daca nu Iisus ??
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#362
|
|||
|
|||
Citat:
Oricum, nimic nou, sunt femei care sunt batute cu anii si tot refuza sa inteleaga ca persoana de langa ele nu e cum trebuie. Dar respectivele au de obicei o scuza mult mai buna, chiar sunt maritate cu persoana in cauza, cam tarzior sa mai faca o a doua alegere, mai ales daca mai e si un copil (sau mai multi) la mijloc. Dar tu, chiar nu ai nici una (desi sigur ca-ti inventezi o gramada).
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#363
|
||||
|
||||
O marturie a unei doamne ce a trecut printr-un divort:
"Greseala multor tinere perechi este urmatoarea: ele sunt convinse ca sunt facute pentru fericire si dragoste, si nu inteleg ca fericirea familiala trebuie sa si-o creeze, sa o adune firimitura cu firimitura, ca fericirea noastra este lucrul mainilor noastre, mintilor noastre, inimilor noastre. Acesta este un mare efort, care aduce o stisfactie enorma." (Din cartea: Divortul - cum il prevenim cum il depasim) |
#364
|
|||
|
|||
Citat:
Așa se procedează în probleme de cuplu? Care metodă? Cu ce drept? În baza cărui contract? Referințe, argumente... orice. Și iar și iar și iarăși te întreb: sigur e bine ce faci? Doamne ajută, Aline, Doamne ajută și Dumnezeu să ne ierte pe toți! Last edited by cezar_ioan; 05.07.2013 at 01:41:06. |
#365
|
|||
|
|||
Citat:
Apoi să ne dea Domnul putere să făptuim bineplăcut Lui în căminul nostru, al fiecărei familii în parte. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Smerenie, jertfă pentru cei iubiți, bucurii în Hristos! |
#366
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Iar in conditiile astea, mai devreme saumai tarziu, tot mi-as fii vandut sufletul unui barbat mai rau sau mai bun, pentru ca la momentul respectiv aveam o multime de nevoi atat materiale, cat si trupesti; desigur pentru astea doua categorii de nevoi oamenii de obicei sunt nevoiti sa-si vanda doar trupul , nu si sufletul, insa cand mai au nevoie si de dragoste, de sustinere morala, etc, atunci...e adevarat ca daca stiam la momentul respectiv ca trebuie sa-L caut mai intai pe Hristos si Imparatia cerurilor, nu s-ar fii ajuns probabil in atare situatie. Dar din pacate suntem ispititi sa credem mai mult in ceea ce simtim ca e langa noi, ne cere de mancare si ne face sa suferim in momentul respectiv. Cum tocmai am scris si aici(http://www.crestinortodox.ro/forum/s...734#post525734), e foarte posibil ca raportandu-ne la un moment fizic, agresorul de langa noi (sau de ce nu din interiorul nostru) sa aibe castig de cauza chiar siin fata Celui Atotputernic. Last edited by fallen; 07.07.2013 at 16:20:54. |
#367
|
||||
|
||||
Poate sa se schimbe acel barbat daca se uita in adancul lui si isi iarta parintele care ia provocat suferinta. Si tatal violent a fost la randul sau o victima. Si ciclul continua pana se hotareste cineva sa rupa lantul. Se poate schimba un barbat si sa nu fie ca tatal sau, dar nu spunand ca nu va fi, asta nu ajuta. Si de unul singur nu va putea face. Are nevoie de duhovnic si/sau de un psiholog ortodox.
__________________
https://www.facebook.com/sil.en.94 |
#368
|
|||
|
|||
Si nu numai atat. Are nevoie mai ales de o persoana care sa ii tina piept si sa nu ii tolereze sub nici o forma acest comportament abuziv. Se pare ca orice forma de tolerare a unui abuz din partea cuiva nu e altceva decat o acceptare tacita, o incurajare chiar. "Agresorul" va abuza pana cand persoana de langa el nu va mai putea suporta si va ceda, intr-un fel sau altul. Sau, vorbea un individ care probabil studiase psihologia sau fusese cel putin pacient despre o situatie aparte, un anume "sindrom stockholm?" care ar consta in "fraternizarea" victimei cu agresorul, impartasirea frustrarilor si indreptatirea revendicarilor acestuia, etc. Adica cu alte cuvinte ajungi sa crezi ca el are dreptate si de fapt el e victima si tu esti cel care ii faci rau. Ceea ce poate nu e tocmai neadevarat, intodeauna.
Parasirea unui astfel de agresor e soluitia cea mai buna pt victima, dar nu neaparat si pt agresor, pt ca atunci va interpreta ca femeia (victima) nu a facut fata, sau a fost ingrata, tradatoare, etc, daca mai fuge si la /cu altul, mai e denumita si in alte feluri... Cateodata, sa ajuti pe cineva, sa-i faci un bine, sa-ti iubesti aproapele, nu inseamna neaparat sa ii dai ceea ce vrea, sa-i faci pe plac, sa-i implinesti dorintele si sa-l faci "fericit", mai ales daca constati ca acele dorinte si placeri ale lui nu iti fac bine nici tie, nici altora, nici lui, pe termen lung. Sa-l lasi sa-ti faca rau posibil sa nu fie altceva decat o forma de razbunare tacita. Dar din pacate o astfel de persoana care sa "rupa lanturi" se naste, probabil, odata la multe generatii si se pare ca nu suntem noi astfel de persoane. Last edited by fallen; 10.07.2013 at 07:40:48. |
#369
|
||||
|
||||
Depinde foarte mult cum tine piept, caci daca foloseste violenta fizica sau/si verbala, nu face nimic, din contra. Pune paie pe foc. Noi trebuie sa ii ajutam sa se vindece, sa ne rugam ptr. ei, sa luptam. Daca ii iubim si daca vrem sa ii iubim.
Luam un caz. O sotie este agresata fizic de sotul ei. Ce optiuni are, mai ales daca il iubeste? Apeleaza la lege, caci teoretic este de partea ei. Si bine ar fi ca agresorul sa fie dat afara din casa, de la caldurica, nu victima sa plece la centre ptr. femei sau asa. Apoi, dupa ce e inchis, ii face vizite, ii duce de mancare, se roaga ptr. el, pana cand incepe si el sa se schimbe. Cand barbatul e bolnav de cancer sau alta boala, sotia il abandoneaza sau are grija de el? Chiar si agresiv fiind, fuge la spital si sa caute solutii. Bine ar fi sa incercam sa ii vindecam, nu sa ii lasam in plata Domnului, caci asa nu rezolvam nimic. Daca il iubim il ajutam. Dar ajutorul nu se rezuma la a sta si a suporta si nici la a fugi mancand pamantul. Daca el bombaneaza mult, nu e bai. Daca e f.violent e problema. Si daca violenta mai este legata si de bautura. Au fost cazuri cand femeile au divortat pe diferite motive si s-au recasatorit cu un barbat care era si mai rau. Exemplu: o femeia a divortat ptr. ca sotul ei avea patima alcoolului. Sotul cand se imbata, nu era violent sau asa, dar vorbea mult si bombanea. A avut si copii cu el. E, a divortat si s-a recasatorit cu alt barbat. Cu al doilea barbat a facut cam 4 avorturi. In aceasta situatie, primul barbat era mai bun decat celelalt, chiar daca primul avea problema asta cu bautura. Primul o cicalea, al doilea a pus-o sa omoare. (in caz de avort nu e vinovata doar femeia, ci si cel/cei care o imping/e sa faca avort. tot canon de avort i-au si complicii.) Maica Siluana a spus sa nu blestemam sau sa injuram peroana care ne deranjeaza, nici macar in gand! Ci sa o binecuvantam si sa ne rugam pentru ea. Nici noi sa nu ne punem in masura de victime, iar pe ei in postura de agresori. Ambele tabere au vina lor. Am mai auzit femei sau barbati dand toata vina pe celalalt, ei fiind ingerasi.
__________________
https://www.facebook.com/sil.en.94 Last edited by Parascheva16; 10.07.2013 at 10:03:03. |
#370
|
||||
|
||||
Remedii duhovnicești împotriva violenței în familie (Maica Siluana)
Studiile privind violența în familie realizate în România arată că, pe durata vieții, 45% dintre femei au fost agresate verbal, 30% au fost abuzate fizic și 7% au fost abuzate sexual. În România numărul femeilor victime ale violenței în familie a crescut de 5 ori din 1996 până în 1998. S-au adoptat legi, s-au înființat centre de consiliere și adăpost pentru victime, fenomenul însă rămâne de amploare. Foarte puțin sau deloc cunoscut este faptul că femeia creștină are la dispoziție, pe lângă mijloacele oferite de societate, și mijloace duhovnicești pentru a-și vindeca familia de această patimă a mâniei și agresivității.
Violența este o boală a sufletului Ce ați putea recomanda concret femeii aflate într-o astfel de situație? În afară de faptul că poate apela la diferite instanțe, din punct de vedere spiritual poate să facă ceva? Da, poate și este timpul să facă. Femeia a fost victimă a violenței de-a lungul întregii istorii. Violența este o boală a sufletului, o patimă, un păcat care a cuprins omenirea încă de la început, de când Cain și-a ucis fratele. Mânia care i-a fost dată omului de Dumnezeu ca să biruiască răul, a fost îndreptată asupra aproapelui. Și pe măsură ce omul a devenit mai slăbănogit de păcate și mai neputincios, și-a îndreptat violența asupra celui mai slab decât el. În felul acesta femeia a devenit o victimă din ce în ce mai „autorizată”, în opinia lumii acesteia. Pentru că… așa am apucat, așa a fost dintotdeauna, că femeia e rea de gură și trebuie bătută și așa mai departe… Ca orice act de violență, îndreptat asupra oricui, violența asupra femeii este un păcat. Și cine acceptă păcatul și nu luptă împotriva lui, devine complice la păcat. Femeia care nu se împotrivește prin căi spirituale, duhovnicești, păcatului celui care o agresează, nu mai este doar victima acestui păcat, ci devine complice la păcat. În privința violenței asupra femeii este atât de greu… Nu pot vorbi fără implicare emoțională, pentru că eu însămi sunt femeie și am crescut într-o familie în care femeia a fost victima violenței. Tatăl meu, Dumnezeu să îl odihnească, o bătea pe mama. Și eu, copil fiind, nu am văzut vreodată că ar fi pe drept. Poate că, omenește vorbind, or fi fost vreodată motive pentru care mama era lovită, bătută și înjurată, dar Părinții spun: oricare ar fi motivul, nu avem voie să ne mâniem, pentru că Dumnezeu ne dă putere să nu greșim când ne mâniem! Dacă eu nu-L am pe Dumnezeu, care să mă apere de cel rău, care lucrează și prin soțul meu, și prin tatăl meu, și prin fratele meu, și prin vecinul meu, atunci eu nu mă pot apăra singură, decât prin act violent. Dacă el mă lovește, eu îl jignesc, sau îl lovesc și eu. Pentru că violența este o boală, iar când el își manifestă această boală, dacă eu îi răspund cu violența mea, nu fac decât să îi sporesc răutatea. Mersul către vindecare la început pare imposibil, de aceea se și înmulțește violența în halul acesta. Pentru că există niște prejudecăți, niște concepții, zidite în mintea căzută, bolnavă de păcat, care favorizează fenomenul. Unul este că „așa sunt bărbații”. Al doilea e că sărăcia ar fi de vină. Trei: că alcoolul este de vină. Dar toate acestea sunt PREjudecăți. Nu este adevărat. Adevărat este că sărăcia îl face mai violent pe cel violent, că alcoolul îl face mai violent pe cel violent, dar nimeni nu îmi ia mie răspunderea că sunt violent. Violența este boală a sufletului meu și EU trebuie să mă fac sănătos.
__________________
https://www.facebook.com/sil.en.94 |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Mataniile mirenilor in Biserica | Dacian | Reguli in Biserica | 30 | 27.04.2012 17:15:11 |
casnicia alaturi de un necredincios | Aspasia | Nunta | 38 | 12.12.2010 22:15:41 |
Ajutatima sa-mi salvez casnicia | eduard40 | Rugaciuni | 6 | 06.01.2010 16:19:22 |
Patericul mirenilor | Laurentiu | Generalitati | 17 | 20.07.2009 09:49:11 |
|